Miercuri dupa masa a nins frumos, frumos, aducand in sufletele tuturor dramul de liniste dupa o adevarata panica provocata de gerul naprasnic, pe durata mai multor zile.
In judetul nostru temperatura cea mai scazuta a fost in 1955 (dupa irepetabila furtuna de zapada) de -32 grade Celsius; in 1985 a fost de -29 grade si mai multe zile cu -25 grade; in 1993 (si 2003) s-au atins -24 grade, cu pagubele cele mai mari in viticultura, cand a inghetat vita de vie pe mari suprafete (vita e sensibila de la -19 grade in jos). Iata, acum, aproape o saptamana sub -20 grade (adica -22, -24, -25). Destule pagube la castigul de zapada care asigura protectia la ger si umezeala solului.
"Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara/ Cu o zale (armura) argintie se imbraca mandra tara" (Vasile Alecsandri) cu un strat pufos peste cel existent, cu fulgii gata sa se topeasca pe hainele sau in parul oricui. Neaua inca nu e omat care inca nu e zapada dar reprezinta plusul de suflet pe care-l putem revarsa in gandurile "mereu aplicate" la grijile zilnice. Poate asa rabufneste dragostea ...
Cumplitele vremi (cronicarul, zice) ce venira asupra noastra, pot sa paleasca macar un moment privindu-ne pe noi insine sau ... nemarginirea alba. Tot in asemenea momente putem si trebuie sa ne interiorizam, sa indraznim, sa inventam... Doinele au izvorat poate, in astfel de momente. Planurile mo-derne de viitor zbucnesc din mintile creative, deci iubitoare, deci indraznete.
"Inter arma silaent musae" (intre arme tac muzele), iar in bucuria linistii putem spera la un viitor mai bun intr-o competitie neiertatoare: toti vor sa traiasca, uneori prin a-i sfasia pe altii, pentru ca azi homo, homini lupus (omul e lup pentru oameni). Cand saracia e mare, lupta pentru existenta e mai aspra. Si noi, vasluienii, luptam cu 2500 kg la hectar cu lupii vestici de 6500 kg grau la hectar, noi care nu avem mai nimic, in batalie cu cei care au aproape totul, noi cu banii pe sponci, ei cu bancile la picioare, ei cu forta, noi cu speranta ...
Viata si nu moartea aduce linistea. Gasindu-ne drumul propriu, cunoscandu-ne masura, ne mai linistim ceva, ceva. Dar, "dorinta si marirea" ne imping spre zone noi de cercetare si viata... pe tot pamantul si chiar in afara granitelor limbii romane care, oricum, nu mai exista ! Pana la urma fara vis, nimic nu exista !
Sa ne bucuram asadar:
- pentru ninsoarea calma, frumoasa, odihnitoare;
- pentru zambetul din coltul gurii cuiva drag sau draga;
- pentru tihna caminului si exuberanta visului;
- pentru caldura oamenilor, animalelor din preajma sau ...;
- pentru posibilitatea de a simti, cugeta, deci, exista !
- pana la urma pentru viata precum o avem, pe care nu ne-o mai da nimeni, pe care o scurtam cu fiecare zi care trece... Sa ne indemnam mereu sa ramanem tineri cu resturi de copilarie chiar daca existenta adevarata pare a inteleptilor.
Cu gandul la poezia existentei "inger palid cu priviri curate/ Voluptuos joc cu icoane si cu glasuri tremurate/ Strai de purpura si aur peste tarana cea grea" (Mihai Eminescu), cu fapta sa savarsim din datoria vietii si integrandu-ne in armonia naturii (si) sa ne bucuram ca ninge, dupa "ger amar, cumplit/ stelele par inghetate, cerul apre otelit", ninge, ninge,iara !
[ add comment ] ( 19 views )
Calendar
