Cum "publicul cultural" la Vaslui e o mare problema, cei adusi de prin birouri, tare somnolenti si plictisiti, elevi de liceu – nimeni, cativa copii de la elementare si cativa mereu prezenti dar "fara productie", am ramas surprins (ca intotdeauna) ca Ioan Mancas FACE si realizeaza autentice acte culturale.
La aniversarea celor 85 de ani, a existat starea specifica din preajma lui Silvestru, seriozitate si (putin) umor.
S-A NASCUT la Vaslui
Dintr-un interviu de acum cativa ani buni, cu prilejul Festivalului Umorului, retin ca s-a nascut intr-un fel de casa taraneasca de la Podul Husului (avea si o fotografie), unde familia sa avea o bacanie. Tot o astfel de unitate comerciala, ca evrei destepti, tineau in targul Scanteia, unde mai ales tatal vindea la taraba. Cu umor, Valentin Silvestru spunea ca daca nu s-a nascut la Vaslui, atunci a venit pe lume in sania cu care venea mama de la Scanteia (a fost devreme zapada) sa nasca la oras.
Nu-si nega apartenenta, dar nu-i placea sa se vorbeasca.
A uitat de Vaslui un timp, ocupat sa tina, cu mare succes "Unda vesela", la Radio Romania, sa calatoreasca mult (era verificat de Securitate), sa scrie cronici teatrale, sa-si editeze opera ... sa traiasca. La a II-a editie a Festivalului (1972) l-am contactat (ca organizator) prin intermediul criticului si teatrologului Ioan Massoff care l-a solicitat pe Radu Beligan, vicepresedinte al Uniunii Mondiale a Teatrelor sa-l sune la telefon (Silvestru era o mare autoritate) si sa ma primeasca.
A acceptat imediat, a sunat la presedintele culturii de atunci, sa-l certe pentru ca trimite un inspector, pe mine, la el, cand il putea contacta direct ca marime ce era sau prin intermediul judetenei de partid. Ala m-a luat la rost de ce l-am atras in joc si pentru ca era evreu si pentru ca vreun cuvant al lui Silvestru conta prea mult, iar el avea probleme cu competenta. Cert, de la a II-a editie, s-a ocupat indeaproape, sa aduca in judet personalitati teatrale, artistice, muzicale si teatrele cele mai prestigioase.
FESTIVAL INTERNATIONAL, umorul la Vaslui
Credeti ca la noi, si atunci ca si astazi, se radea in hohote si erau scriitori – umoristi ? Nici vorba. Dar Constantin Tanase fusese de pe aici, Silvestru era de pe aici, si mai erau brigazi artistice la Laza si Vaslui.
Scriitori, nu, forte artistice, nu, casa de cultura, nu ...s.a.m.d. Dar era Valentin Silvestru care oriunde suna sau trimitea vorba, raspundeau toti prezent si s-au gasit fonduri locale pentru o manifestare de prestigiu. Chiar singura.
De la o editie la alta a crescut rolul lui Silvestru, care a invitat si formatii din strainatate, sa-l transforme in international si a insistat pentru Biblioteca de Umor, ca altfel ramaneam ca la Macea - Arad.
PRINTRE VALORI
La o editie a Festivalului a purtat dupa el 14 oameni si 6 teatre. Nici un presedinte de juriu n-a fost fixat fara voia lui. Il ascultau rebeli de tipul lui Fanus Neagu, Radu Beligan, Ioan Vova, Ion Caramitru s.a. iar la Vaslui era "sfantul" care statea ore intregi in cabinetul primului secretar, Tanase. N-a existat mare artist sa nu treaca pe la Vaslui si nici un teatru sa nu aiba reprezentatie in judet, ba, chiar la Barlad, a organizat Zilele teatrului, adevarata competitie intre valori. A promovat, cu adevarat, CULTURA NATIONALA.
AMINTIRI
Multe si ... numarate ca la Valentin Silvestru se intra greu, primea acasa si mai greu, avea o autoritate sociala exceptionala, pretuit de Ceausescu.
Cand m-a servit cu o cafea (rara, rara, pe atunci) in apartamentul sau somptuos cu mobila a bijuterie din Piata Kogalniceanu, nr. 7, etajul 1, eram deja un favorit al sau ... acolo am pus la cale editia a 3-a pe care eu o am in totalitate inregistrata la magnetofon. Apoi am ramas la catedra (din 1974).
Desi eram doar profesor de liceu, si organizam practica agricola pe plaiuri judetene, in perioada festivalurilor trimitea dupa mine sau ma duceam sa-l intalnesc. Era prietenos, foarte prietenos, dar ma temeam de influenta si mai ales de condeiul sau (intr-o emisiune m-a luat in furculita) si eram circumspect. Dupa 1991 am sprijinit cat am putut Festivalul, pe Valentin Silvestru si pe organizatori. Am realizat sumedenii de interviuri cu invitatii purtati ca pe urs in orase si comune care nu cracneau sub bagheta maestrului. Mi-a acordat destul timp, inclusiv o inserare pe dealurile de la Gura Bustei, cand in linistea noptii am ascultat impreuna sunetul unic al graului din spic. Detin destainuiri de senzatie sub beneficiul confidentei.
V.S. (ca si prescurtarea VasluiaVS) era un liric, un ironic, un prieten de suflet, constient ca nu prea are prieteni, bucuros sa-si descopere devotati, tocmai pentru ca totdeauna cuvantul sau conta prea mult.
Se adevereste, azi, ca tare multi pentru care si-a pus in joc autoritatea, prea "multi prieteni" au uitat fie si sa-l pomeneasca.
Pentru mine n-a pus nici un cuvant, ca nu ma inghitea Bran sau }olescu, dar pentru Ioan Mancas, Theodor Pracsiu s.a. a intervenit, chiar daca nu s-ar recunoaste. Mi-a daruit din gandurile lui si asta ma onoreaza si astazi. Pentru ca n-a fost oricine !
AZI, adica si marti 20 octombrie 2009
Theodor Pracsiu constata, cu regret, ca posteritatea lui critica e tare subtire, ca e intr-un con de umbra, daca nu si uitat, Brandusa Silvestru fiind indurerata de asemenea situatii dar completandu-l pe profesorul vasluian: e uitat in sintezele momentului atat ca autor de carti, piese de teatru si cronici dramatice, cat si ca om de actiune si reprezentare romaneasca in toate continentele lumii.
Stefan Cazimir ii gaseste debutul poetic sub un pseudonim, Dumitru Radu Popescu, "enervat de Pracsiu" n-a spus de fapt nimic, desi asteptam sa se destainuie sau sa spuna ceva ca academician ce este; Ioan Cocora, fost colaborator si acum editor la Palimpsest, a zis cate ceva sa-si faca reclama. Mircea Radu Iacoban a incercat sa-i sustina autoritatea critica iar Ion Muscalu l-a evocat prin prisma primarului de la Scanteia.
Brandusa Zaita Silvestru a incalzit amintirea sotului ...
Vasluienii au acum bustul lui Valentin Silvestru, sculptat de Liviu Muscalu, dar bustul lui Cristi Pantea unde o fi ? Cativa dintre concetatenii nostri s-au intalnit cu scriitori din Bucuresti adusi de Ioan Mancas ...
Din 1996 Valentin Silvestru nu mai e, moartea desteptului fiind in mana unui ... taximetrist.
Cat mai putem face pentru el, de fapt pentru noi, valuienii care trebuie sa avem si suflet, nu numai burta ? Nu stiu daca Nicolae Iorga nu este cel mai actual cand scrie: daca astepti recunostinta, esti pierdut !
Prietenul nostru de fapte si spirit, ramane, oare, numai in cartile noastre ? Pentru ca avem ce invata de la el. Observa Emil Boroghina, directorul Teatrului National din Craiova: "Valentin Silvestru nu era o persoana. Pentru majoritatea dintre noi, cei din teatru, el era o institutie, as spune chiar un Minister al Competentei."
Pentru vasluieni (el a incurajat si TV.V, respectiv Unison) prin tot ce a facut, e o EMBLEMA, dar mai ales un prieten fara prieteni.
[ add comment ] ( 19 views )
Calendar
