Dumitru V. MARIN
Doar cei care nu-l cunosc (încă) pe domnul profesor dr. Dumitru V. Marin s-ar putea uimi de faptul că în acest an, ajuns puţin dincolo de jumătate, domnia sa a scos de sub tipar patru volume: 101 vasluieni pentru 100 de ani, Liceeni la PoduBacău, Marin D.V. Vaslui din seva istoriei şi, la doar două luni după:
111 valori naţionale într-un secol pentru Vaslui. Sigur se vor găsi şi cârcotaşi care să spună că de fapt efortul creator a fost înlocuit cu efortul, mai mult didactic şi organizatoric, de prezentare a unor materiale cu caracter memorialistic sau că paginile scrise în acest interval, aproximativ o mie trei sute, îl aduc în atenţie doar pe publicistul D.V. Marin şi nicidecum pe scriitorul cu acelaşi nume.
Perfect de acord şi chiar respect astfel de opinii dacă ele ar apărea. Numai
că, pentru a edita o mie de pagini cu caracter memorialistic ai nevoie de materialul necesar. Iar aici autorul face o demonstraţie credibilă a evenimentelor la care a participat direct şi care merită atenţie. Mă voi referi doar la cel mai recent volum: 111 valori naţionale într-un secol pentru Vaslui. A prezenta cititorului întâlnirile deloc imaginare ale reporterului Dumitru V. Marin cu personalităţi de diferite sociale calibre de la regi la preşedinţi de state, primminiştri, înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe ori Catolice, scriitori şi poeţi de referinţă ai ţării, oameni care au cunoscut succesul pe terenul de fotbal sau de tenis, academicieni, universitari cu activitate de zeci de ani la catedră, inventatori sau militari cu grade înalte, actori şi economişti cu idei strălucite, profesori cu zeci de generaţii trecute prin experienţa educaţiei de ţinută (enumerarea este într-o ordine absolut aleatorie) înseamnă cel puţin două lucruri: că reporterul a avut acces la surse, ceea ce chiar nu este chiar la îndemâna oricui şi că, în zeci de ani, a trăit neodihna pasionantă a celui dăruit
profesiunii. A traversat aproape cu frenezie prin vâltoarea evenimentelor, sa
intersectat cu ele şi le-a consemnat pentru viitorime. Cât de mult contează activitatea unui asemenea om o putem afla de la cei dinaintea noastră, aceia care ne-au lăsat amintirile vremurilor lor, sau poate de la urmaşii noştri cei care vor şti să aprecieze, eventual să folosească informaţiile primite pe această cale.
La pagina optsprezece a volumului aflăm că profesorul D.V. Marin îşi auto asumă calitatea de „jurnalist, fără nici o îndoială, cel mai mare din istoria culturală a judeţului Vaslui”. Voi avea motive să mă îndoiesc sau chiar să neg
această autoasumare doar atunci când un alt publicist va susţine, cu dovezi, contrariul.
Până atunci îi doresc domnului profesor ani mulţi şi sănătate pentru că
toată munca domniei sale are o puternică reverberaţie asupra a tot ce înseamnă
activitate culturală în oraşul inimii sale, Vaslui.
Mihai BATOGBUJENIŢĂ
[ add comment ] ( 1 view )
De multă vreme oamenii și-au fixat jumătatea lunii august ca sărbătoare cu dată fixă care ar încheia vara și principalele munci ale anotimpului. Apicultura, spre exemplu, nu mai are multe de făcut, secerișul (care altădată se încheia prin noiembrie) și recoltatul sunt gata, fasole nu se mai cultivă (importăm, importăm, nu?), prin sectorul zootehnic începem să nu mai avem de treabă (că nu mai există, aproape), e vacanța elevilor, magistraților, parlamentarilor, mai vin și de pe afară, deci putem sărbători.
Am participat la mai multe organizări intitulate „Ziua Comunei” în care partea religioasă însemna cam 1%, parte politică tot cam atâta, cultură 5%, socializare, distracție și petrecere 80%, băuturică …restul. Oamenii vin ca la ziua lor de drept, primarii care țin la ai lor transpiră și se zbat măcar pentru tenta electorală și ambiția de a realiza ceva deosebit. Tot felul de soliști și trupe aleargă după bani pe distanțe de sute de km, tot felul de cheltuieli, unele ca mici afaceri.
Pe noi ne-a interesat organizarea edililor și participarea populară.
Precizăm că am apreciat absolut întotdeauna „Ziua localității” știind ce eforturi incumbă, ce bani, ce cultură (civică) se poate vehicula, ce implicații sociale sunt în joc, întrucât doar aproximativ 1/3 dintre primari se interesează și reușesc aceasta. Deci lăudăm pe aceia care se înfățișează consătenilor cu partea lor sufletească cea mai bună. Alergătura noastră a dat roade așteptate și ne putem exprima în deplină cunoștință de cauză.
Cristești – Iași: organizare impecabilă, multă lume, primar transpirat serios, invitați de marcă, interpreți locali cu nerv și talent, primprejur felurite puncte alimentare și de divertisment, sport și voie bună. Un teren de fotbal ca pentru Divizia III, loc special pentru „DACO-GEȚII lui Lăpușneanu; Prefectul județului Iași, parlamentarii și primarii megieși invitați au apreciat la unison eforturile purtătorului de tricolor, ec. Constantin Bolohan.
Moțca – Iași: teren…neacoperit (!)
Țibana – Iași: un primar mărunțel, iute la fapte și la vorbe, Gheorghe Rotaru a organizat într-un decor umbros prezența a circa 2000 de oameni, dintre cei 8000 de locuitori ai comunei. Dansatorii-copii, talente foarte tinere, soliști de marcă, scriitori ieșeni, au ridicat calitatea unui spectacol maraton, încheiat către miezul nopții cu foc de artificii.
Voinești –Iași: Primarul Gheorghe Dobreanu se învârtea ca un titirez printre oamenii care-i strângeau mâna, voind a face față și valurilor de musafiri care și-au făcut apariția: mi s-a părut mulțumit că atâta omenire a călcat iarba stadionului local și atâția interpreți au câștigat publicul.
Duda – Epureni – Vaslui: Competiții sportive, spectacol, cinstirea bătrânilor, prezență mare împrejurul scenei, mai ales după ce focul de căldură s-a mai potolit. Nu numai cei din comună ci și foarte mulți hușeni au avut ce vedea și…simți, la fața locului. Petrică Chiriac pare mulțumit de cum se prezintă în fața lumii.
Laza – Vaslui: Primarul Vasile Popovici părea a nu mai avea energia necesară pentru cuvântul său către oameni, așa era de preocupat de reușită. Ca întotdeauna la umbra codrului de sălcii, lângă lacul de la Pușcași, aglomerație, zgomot de atelaje, mașini, comercianți. Pare a fi mai puțin decât altădată, dar…ESTE !
REDIU – Iași: un primar de nota 10, Vasile Haidău a organizat ca la carte ziua de sărbătoare…publică. Multe mașini străine, multe din Iași, foarte mult tineret pe scenă și „în iarbă” pe stadion, interpreți de calibrul ieșeanului Iordăchioaie, multe talente locale…consilieri, antren, voie bună și foarte multe strângeri de mână. Cu felicitări pentru reușită.
Tătăruși –Iași: Pe dealul de la Cruce, care mai poartă urmele de bombe din al doilea Război Mondial, e o revărsare de tinerețe și optimism. La umbra pădurii de salcâm sunt nu numai vreo 1000 de oameni ci și vreo mie de mașini. Descoperim doar 2 – două – căruțe cu câte 2 cai, spre marginea de est, scena asaltată de formații de copii, coordonați de un profesor respectat și de prezentatoarea Codruța Filip, din Tătăruși. Viceprimarul Mirel… are telefonul roșu de cât trebuie să-l folosească. Întâlnim prieteni vechi și pe profesorul Agafiței „șeful”neplătit al muzeului „Alexandru Vasiliu” dar și pe un martor la evenimente istorice, Pintiliasa…Primarul Costel Iosub, parcă, ne supraveghează și pe noi. E lume și larmă, nu glumă, „la poale de codru verde” într-un decor unic.
Oltenești – Vaslui: Constantin Galeriu pare a fi mulțumit văzând atâta lume în preajma Primăriei, în parcul cochet amenajat cu scenă pentru spectacole. La umbra plopilor tot felul de mașini străine, la umbra scenei formații școlare cu visuri în port popular; a fost tare greu să realizeze acest moment cultural-distractiv.
Munteni de Sus – jud. Vaslui: vasluieni și muntenari, cam vreo 3000 în total, se perindă prin fața scenei cu artiști de toate calibrele, cu Raluca Radu și Rândurile tradiționale mereu elegante și atrăgătoare. Primarul, Ion Vartolomei, cam mărunțel de statură, dar iute, activ și… mobil, mereu asistat de vicele Târnoveanu crede că nici anul acesta, nu vor fi vreun fel de incidente neplăcute, cum n-au fost nici în alți ani. Aici, lumea e liniștită și respectuoasă, educată.
Cred că mai toți au încercat să-i supraimpresioneze pe oameni prin jocurile de artificii cu care s-au încheiat aceste zile de sărbătoare.
[ add comment ]
Cu dublă lansare de carte la Biblioteca „Stroe Belloescu”. Vineri, 12, ora 13.00, ne întâlnim cu public numeros (sperăm noi) și avizat asupra culturii în general și cunoscător al realizărilor autorilor locali. Poate fi o sărbătoare a spiritului, dacă ne gândim fie și numai a personalităților cuprinse în cartea de vizită a județului Vaslui, respectiv „101 vasluieni pentru 100 de ani” (era să scriem 1000, dar până atunci, poate va mai avea cineva o asemenea inițiativă)... Dar, mai avem să prezentăm publicului și nr. 17 al Revistei internaționale MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC, în preajma recordului mondial cu cei 501 colaboratori din toată lumea.
501, frate!!! Deci, vineri, de la ora 13, urmează: 1. Prezentarea personalităților bârlădene, sau din preajma Bârladului, 21 la număr, care au fost aleși pentru ISTORIA CULTURALĂ A JUDEȚULUI și care, indiferent cât, cum și cine va mai avea curajul unei asemenea lucrări de sinteză (și analiză), vor rămâne nominalizați într-o carte adevărată, durabilă, valoroasă (Ed. Pim, Iași, 404 pag.).
2. Momente artistice prezentate de asociația „Artă, tradiție, cultură” în frunte cu neastâmpărata și intreprinzătoarea Viorica Ghenghea.
3. Discuții despre răspândirea revistei care pune Vasluiul pe harta culturală a lumii, aflată la nr. 17, trecând în al V-lea an, M.C.R.
4. În măsura timpului disponibil, vor putea citi din creația proprie, unii dintre cei prezenți. De precizat că această a V-a ediție a Simpozionului în organizare
privată, OMAGIU CĂRȚII ȘI CULTURII VASLUIENE chiar este un omagiu puterii de creație a vârfurilor dintre noi care mai presus de munca obișnuită, se afirmă în plan național sau mondial. Vom reveni cu detalii în numărul următor. Vă așteptăm, vă premiem măcar cu un ziar Meridianul de IașiVasluiBacău, în care ne străduim să vă recunoaștem prezența.
Pag. 4
NOTĂ:
„D.V. Marin reprezintă astăzi, peste ½ secol de istorie trăită – vorbită – scrisă, de după 1968 (când s-a înființat județul). Mereu a fost într-un plan prezent, martor și actant la tot ce s-a înfăptuit în municipiul, județul Vaslui sau chiar în Moldova românească. El însuși ne-a lăsat multe volume de istorie culturală, lucrări științifice sau de înaltă jurnalistică. În peste 6 decenii, prezența lui a fost mereu remarcabilă… Omul și opera au intrat deja într-un patrimoniu. Mărturiile sale sunt unice și, acum, imposibil de cuantificat exact.” Prof.Univ.Dr. Al. Ionescu – Laureat al Premiului Academiei Române (15 iulie, 2018)
Pag. 2 Pag. 3 OMAGIU, OMAGIAȚI, OMAGIERI! PROGRAM PENTRU BENEFICIARI CU TOATĂ ÎNCREDEREA ȘI HOTĂRÂREA LUNGANI – IAȘI ÎMPREUNĂ PENTRU POEZIE
[ add comment ] ( 1 view )
Până la urmă poate exista și o zi a lipitorilor de afișe electorale, dacă tot există zile profesionale sau cu caracter religios. Ziua bisericii ar fi hramul, adică sărbătoarea unei comunități, nu numai cu pâine și apă ci și cu cât se poate de multă băutură. De ziua minerului, să rămână miner nebăut…cam cum ar fi, gândind că ei își iau rămas bun de la viață de fiecare dată când intră în șut, cum ar fi cu oameni treji-treji de ziua recoltei… Așa că pentru mințile limpezi ale prefecților , chiar dacă sunt numai 41 – 42 în toată țara, de ce n-ar fi ziua în care să le mai coboare câte o decorație pe pieptul din ce în ce mai bombat. Bombat tare la unii care au sărit prin toate gropile să pună afișe electorale în campaniile care de care mai… pline de dejecții (că atunci se aruncă cel mai mult cu mizerii, fiecare candidat împotriva celorlalți). Și mai umflat la cei care se știu cu tot felul de lei politici în spate, așa că oricât ar fi ei de iepuraș dobândesc imediat valoare prin funcție, nu prin merite. Așa se face că-și fac loc în față și unii cu atâtea merite, încât ar încăpea într-o pungă de plastic pentru medicamente.
La Vaslui au fost 14 prefecți de la Revoluție încoace și eu am avut privilegiul, ca om de presă și Consilier județean, să-i prubuluiesc pe fiecare în parte și să mă pot exprima despre cam câte parale ar face fiecare. Am gândit, privindu-i pe cei prezenți la adunarea festivă de acordare a diplomelor de recunoaștere a meritelor că sacii de afișe lipite i-ar dărâma pe câțiva. Dacă, acum, în prezența bossului local ar mărturisi Toderică, spre exemplu, despre cum a ajuns și apoi ce repede a trădat pe cei care l-au pus… ar fi de râsul curcilor. Au fost prefecți cu doar 2 luni la activ, au fost destui cu alte câteva luni, au fost cetățeni pe acest post, doar cu visuri de mărire, pentru că ori au ascultat de boierul cel mare, ori repede s-au volatilizat. Ca o medie, pentru cei 28 de ani, 14 prefecți ar fi cam mulți, ținând cont că aceștia ar fi trebuit să țină cumpăna dreaptă în bătălia pentru democrație. Ce rost mai are să-i mai amintesc dacă istoria asta recentă deja i-a anonimizat. Noroc de Eduard Popica, actualul, pus pe reabilitări și evidențieri.
Aș fi nedrept să nu amintesc de cei cu merite, chiar care, nici ei nu știau cu ce se mănâncă meseria asta, dar au învățat, i-a ajutat și mintea lor îndrăzneață…
Pe 23 decembrie 1990, când pregăteam prima emisiune (pe 24, de Ajunul Crăciunului, am avut prima emisiune a TVV-Vaslui), l-am chinuit pe „primarul județului” Th. Tărnăuceanu peste o oră pentru minutul de deschidere a primei noastre apariții în eter. Omul acesta ne-a sprijinit cu vorba și cu fapta să realizăm „minunea de la Vaslui” adică prima televiziune privată din România. Binemerită cuvântul nostru cel mai bun.
Nicolae Pascu a fost cel mai deștept dintre câți am văzut în toată țara. Și am cam umblat pentru Uniunea Televiziunilor Private din România care a funcționat cu emisiuni comune vreo 2 ani, deci am cunoscut mulți, mulți. Nu l-am înțeles de ce a fugit din fața Regelui Mihai, că de scăpat de mazilire, tot n-a scăpat, întrucât a suflat în fața șefului Mitică și Iliescu nu l-a putut salva. A fost o mare pierdere de autoritate națională prin înlăturarea sa, atunci.
Ion Țibulcă a fost destul de rezistent și ca subprefect orientat și în cele două rânduri de „prefecție” ținând echilibrul față de baronii locali (era un ghem viermuitor de interese în care era aproape imposibil de rezistat) și cerințele de la centru, cu presiunile directe și indirecte. Fie și pentru faptul că în acești ani n-a fost agățat de DNA cu ceva și tot e un merit, dar Ion Țibulcă a fost un tip de treabă și prudent: mi-a plăcut cum a rezistat în fața familiei regale (și nu o dată), când filmam pentru TVV, dar puteam difuza imagini în toată lumea (și cu ce efect, dat n-am fost… inspirat, nu l-am trădat).
Sekely, un medic veterinar venit de prin județul Galați, a fost dintre cei mai buni prefecți ai Vasluiului, deși n-avea nici un fel de susținere locală, decât împuternicirea politică, provenind de la UDMR. M-am bucurat să-l revăd după un timp, mai slăbuț,fizic, dar tot viguros.
Ciprian Iftimoaie, cel ,mai mărunt de statură, cel mai tânăr din țară la un moment dat, era și dintre cei mai școliți, doctorand, dar oricât de capabil ar fi fost, n-a rezistat în frunte și nici în județ, că nu era nevoie de oameni deștepți. A încercat el s-o dea la pace, a șters-o la Iași, mai este pe acolo, pe undeva. Urme… nu prea se văd; îmi era simpatic. Cu siguranță, s-a cam pierdut prin politică.
Am plecat de la afișe, ne putem întoarce tot pe acolo. Urmează campaniile de anul acesta, cheltuielile de anul viitor și oamenii nădăjduiesc a mai câștiga vreun pol de parale ca membri în comisiile electorale. Banii cei mulți nu sunt acolo, câștigurile mari sunt ale celor care mânuiesc… lipitorii de afișe !!
X
Să nu credeți că lucrurile stau altfel în județele celelalte și că prefecții sunt doar… pentru respectarea legii. Sinteza, ar fi cuvintele președintelui Consiliului Județean, Dumitru Buzatu: „pe unii i-am adus, ori i-am dus pe alții…”
[ add comment ] ( 1 view )
La câte comentarii, păreri, cereri, opinii am primit, Cartea de vizită cuprinzând valorile vizibile ale județului Vaslui, de la țăran la academician, ar trebui să fiu mulțumit de ecou. Eu sunt, însă, deosebit de mulțumit pentru că după un an și jumătate am reușit o carte solidă și la propriu și la figurat, această a 31 tipărită.
Ba, mai sunt entuziasmat chiar că după nr. 17 din MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC, înregistrăm 502 colaboratori din toată lumea, cred, record mondial. Numai în ultimul număr de 160 de pagini avem 83 de colaboratori cu poezie (și epigrame), proză, istorie, etnografie, eseistică articole politice și diverse. Tot ce este mai valoros în județul Vaslui apare în glosarul din paginile de final (unii au început să se considere super-elite… că deh, s-a urcat scroafa-n copac). Sunt câțiva în Colegiul redacțional pe care o să-i elimin de la numărul următor, că n-au făcut nimic până acum.
Revenind la cartea în discuție, primită favorabil de toți cei incluși (câțiva au cerut mai mult spațiu) care au înțeles funcția de SEMNAL a acesteia și nu de analiză specială. Pentru cei 168 care N-AU FOST INCLUȘI, precizez că am avut criterii foarte clare, menționate în introducere, că nu pot recunoaște valoare unui plastograf patentat, că mai este în plan volumul II și că sper să se demonstreze și așa Curentul Cultural Informațional vasluian despre care am scris într-un serial.
Acesta e o contrapondere la râioasele referiri în presa națională comunicate de niște răgălii care smângălesc prin ziare.
Acest volum IDENTITAR cum am mai spus,chiar în titlu, este primul în istoria cultural-socială a județului și unic în România. Fiecare este liber să-l recunoască ori nu, fiecare îl poate comenta, pentru că EXISTĂ.
Mai avem de lansat la Bârlad și probabil la București. Numai că putințele financiare sunt limitate și ne mai gândim.
X
Mi s-a reproșat că afirmațiile mele despre succesele mele editoriale și jurnalistice seamănă a cultul personalității. Răspund:
E mai bine să nu cunoașteți aceste realizări ale unui om cu activitate unică într-o perioadă de 62 de ani, mereu sabotat în presa locală și de autorități, tocmai pentru valoarea sa recunoscută în țară și peste hotare ? Într-o perioadă de ANONIMIZARE a numelui și existenței, ce modele veți oferi celorlalți (prezenți și viitori), care pot crește ca niște animale mereu în fugă după hrană ? Dacă unii vor să rămână proști, e cazul să fim cu toții ?
Președintele țării, prof. univ. dr. Emil Constantinescu a scris că am avut harul de a face. Să vă dea Dumnezeu și pe alții, la fel…
[ add comment ] ( 2 views )
Calendar
