A existat un singur ziar pe regiunea Iasi, Flacara Iasului, si tot unul singur, Vremea Noua, organ al Comitetului judetean de partid si Consiliului judetean Vaslui. Doar cateva foi volante (printre care "Rulmentul" lui G.Irava si C-tin Clisu) si cateva reviste scolare.
Crunta bataie administrata preventiv celor cu masini de scris (cumparate cu aprobare si inregistrarea caracterelor la securitate) "impuneau" o autocenzura aspra, aspra.
Cenzura de la acest singur ziar judetean era cea prin lege, cu verificator special peste care nu trecea nimeni (P.Necula era acela !) dar si frica represiunii pentru acte de curaj.
Astfel "s-au format" meseriasi care-si castigau painea ca redactori (obligatoriu originea muncitoreasca si ras-verificati de partid si de stat, nici o angajare fara acordul secretarului cu propaganda) destul de putini numeric.
Dar si dintre acestia (si altii) s-au ales autori cu lite-ratura de sertar: chiar multa. S-a vazut imediat dupa 1989, cand sute de autori au aparut in piata jurnalistica si literara.
De aici si dificultati metodologice. O clasificare, fie si "aproximativa", diferentiaza pe cei nascuti pana in 1947, altii intre 1940 – 1989, cei dupa 1989, dar toti suvoind spre afirmare dupa Revolutie.
E dificil....
Ne trebuie un capitol special pentru cei din diaspora romaneasca, printre care Constantin Clisu, Sergius Lucian Marin s.a. stabiliti in Canada, cateva zeci in Germania, Franta si Israel, pana la urma cei care creaza romaneste (peste 200) in lumea mare.
Aceasta scurta ISTORIE a presei locale inseamna de fapt ilustrarea bazei curentului cultural informational vasluian cu contributiile vizibile ale celor prezenti, aici intre noi , si cine stie ce alte realizari pe coordonate glo-bale.
Daca vorbim de exodul creerelor de pe aici, si din alte domenii, constatam similitudini intre iesirea in lume din 1989 a celor vechi si afirmarea tinerilor nostri pe toate meridianele si paralele globului intr-o regretabila pierdere pentru noi.
Pana la urma, urmarim aceasta explozie cultural - informationala, paguboasa pentru Vaslui prin pierderea materiei cenusii, dar cu castig moral (rareori material) pentru cei ramasi pe loc (dar care, iata, reusesc aceasta miscare absolut valoroasa).
Presa ca martor al devenirii, adica al trecutului si prezentului, poate sustine, sau nu, mentinerea acestui CURENT UNIC.
E dificil de catalogat valoarea catorva jurnalisti cu oarecare realizari literare sau / si cu functii oficiale. De pilda Prof. Theodor Pracsiu, 20 de ani redactor si sef la Vremea Noua, fost inspector scolar, autor a doua volume de cronici teatrale si alte studii interesante, care a ramas mai tot timpul ca autoritate de referinta cu prezenta in manifestari literare, "in comparatie" cu P. Necula, autor al Dictionarului personalitatilor vasluiene sau Daniel Grosu, cu trei romane mediocre, care n-au nici o prezenta, dar absolut nici o prezenta publica vizibila in viata Cetatii. Sau Marina Costea care-si aduna volume de maculatura drept piedestal pentru ... poeta, sau Constantin Jomir, Constantin Slavic care-s oameni la locul lor, meseriasi la ziarul comunist pe care l-au slujit dar cu talent in curs de afirmare ca prozatori la batranete. Poeta cu adevarat, Daniela Oatu isi face datoria de profesoara si atat; alta poeta mare, Adina Huiban e prin Bucuresti... Roxana Vasile a disparut, Stefan Boboc Pungesteanu e din acceasi categorie.
Asa ca principala calitate a studiului de fata va fi SEMNALUL, ierarhizarile reale ramanand pe mai tarziu, datorita acestor criterii volatile relativ la personalitatile locale si valoarea pe plan national mai putin cunoscuta.
Martor la evenimentele de orice fel in arealul vasluian din 1970 pana azi (un azi ... cat mai lung) nu pot trece peste ce a insemnat fiecare ca ziarist, ca prezenta in valtoarea vietii (la Vaslui sau altundeva) ce a mai realizat peste "meseria" de la vreo publicatie sau alta si mai ales cat reprezinta ca model pe plan local numele respectiv. Cateva exemplificam: Poetul I.I. Lefter a lucrat la ziar 7 ani, dar era poet si inainte si mai ales dupa ce a fost dat afara.
Mircea Colosenco, autorul unei monografii consacrata lui Ion Barbu, a fost un gazetar de mare merit. Mazilit pentru indisciplina fata de partid, nu fata de meseria pe care o stia bine. Director politruc, Vasile Avram a condus ziarul 17 ani. E o ilustrare a autocenzurii pe care si-o propuneau angajatii de la Vremea Noua care-l aveau si pe P. Necula cu "bun de tipar" (vestitul T) in buzunar. Regretatul I. Al. Anghelus era un poet in toata puterea cuvantului cu care am realizat Asociatia Creatorilor Vasluieni dar a murit de tanar fiind si un bun ziarist. Th. Codreanu, tanar profesor la Sarbi, a ajuns la Husi unde a dat opere fundamentale pentru critica literara. D. Husanu era un tip activ care-l eclipsa in fata lumii pe Mihail Harea (mare critic de arta), Catalin Ciolca era mare poet si cand scria la ziar, iar Coriolan Paunescu, profesor universitar la Galati (azi) era echilibrat si intelegator, dar aspru la condei. Prea multe legaturi cu Vasluiul nu a avut nici profesorul universitar N. Cretu de la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iasi, dar el reprezinta sigur, ca multi altii, o valoare initial locala afirmata in context national.
Buchetul mandriei "provinciale" cu cei reusiti pe podiumul national, include fara indoiala pe Mircea Ciubotaru (cat era la liceu la Negresti, a scos revista Axa), monografist si prezenta activa la mari manifestatii culturale si literare, ca si Theodor Codreanu, I. Baban, Dan Ravaru, D.V. Marin, Corneliu si Gelu Bichinet s.a., dar nu si Vasile Iancu sau Ioan N. Oprea.
Aproape fara exceptie toti acestia si-au castigat painea la ziar sau la catedra si si-au pastrat creatiile in sertar, stiind ca fara ode, cui trebuia, nu se putea reusi.
Ar fi fost de mare mirare sa nu fi iesit ca ghioceii (sau alte flori) imediat dupa 1989.
Nu vrem sa provocam un bal al ipocritilor sau o lista a uitarii, ca sa apara fiorosii sa se dea mareti, sau mai modestii, sa se vada ei insisi mai mari. Asteptam reactiile cele mai diverse, totusi. Intelegem sa combinam perceptiile noastre, valoarea, autoritatea, prezenta (nu numai fizica) in batalia intelectualilor.
[ add comment ] ( 16 views )
Tineretul nu vrea sa munceasca ! Am declarat ce-am constatat ! Vreti sa credeti c-as jigni-o pe Nastea sau pe Alexandra care au declarat cam cu lacrimi in ochi c-ar vrea sa munceasca si ca aspira la postul de asistent manager ? Ori pe care as discredita dintre cei 21 de inscrisi la 3 posturi, dintre care, la interviu, s-au prezentat cinci, iar la munca 1... ?!
Am participat la Bursa locurilor de munca organizata de AJOFM Vaslui – buna organizare, civilizata, profesionista, in curtea Liceului "Mihail Kogalniceanu", unde intre 500 si 800 de persoane au venit ca la un spectacol cu gandul aproape marturisit: am plecat ca sa muncesc, da, Doamne, sa nu gasesc ! Erau mai multi tineri, cativa spre par carunt, destui betivi si nestatornici, daca nu si hoti (am recunoscut doi dintre cei care au furat chiar din curtea mea). Erau si parinti pe langa fete absolvente chiar de facultati, probabil cu examene in portbagaj, prieteni, iubiti, soti ! Erau tineri cu cercei in ureche si atitudini provocatoare solicitand munci neca-lificate; erau diversi ... ca si la Husi sau Barlad.
Dar erau si patroni de societati care voiau sa gaseasca personal pentru intreprinderea lor, deci oferta diversa si interesanta.
Erau mamici care vorbeau (sau optau) in locul mutilor de 16 – 38 de ani, unii vizibil neinteresati si mistocari.
Mi-am cheltuit, ca si alti patroni, timpul si mintea sa le sugerez frumusetea muncii pe care le-o propun, posibilitatea de a obtine bani si satisfactii pe oricare dintre posturile in concurs: asistent manager, reportera TV si secretara. M-am rugat in sinea mea sa-l gasesc pe cel care chiar vrea SA MUNCEASCA ! De invatat il invatam noi, aici !
Reactii din curte: mamele catre doritori (oare) de slujbe: "astia (patro-nii) s-au imbogatit inseland statul si pe oameni. Sunt niste hoti. Dau salarii de mizerie la bietul tineret care nu are unde munci..."; tinerii cu figuri foarte destinse, cativa comentand ca organizarea-i proasta, ca se plateste prost, ca ce-au vazut ei in Italia, Spania, nu e ca la noi... ; o fata blondinizata, cam buzata, destul de tare sa aud si eu: "Diseara o fac cu "ala"(nume) si-i iau milionu' ! ..."; un betiv usor de categorisit de la o posta: "Vreun sprit mai gasesc eu, mai am ajutorul social, mai fur oleaca..., de ce sa ma angajez, da-i in... masii!".
Revin: la redactie m-au asteptat trei din cei cu care mi-am stabilit intalnirea, cu studii superioare; pana seara au mai venit patru, a doua zi, trei, din totalul de 21. Toti au fost intrebati ce salariu vor si au pomenit de minim pe economie. Niciunul nu a acceptat munci in agricultura, doua basarabence pareau ca chiar sunt interesate de o slujba.
Am vorbit de piata muncii de la Vaslui si particularitatile muncii in presa si publicitate.
A ramas la angajare 1 (unul !), dupa ce cinci s-au prezentat pentru perioada de proba din cei 21. Au trecut de joi pana miercuri inca sase persoane intreband de "servici", dintre care doi accepta agricultura.
In crasma din colt, preponderent persoane pana in 40 de ani care descanta ceasuri intregi o sticla de bere. La porcaria numita sport "Local kombat", pe 27 aprilie, tinerii s-au calcat in picioare pentru un bilet, sa vada violenta si sange.
Oameni buni, tinerii vor sa lucreze ? Oare chiar ii educam in spiritul muncii sau sa stea cu mana intinsa la statul care din cauza perioadelor electorale ii mai incurajeaza la ne-munca.
Pamanturile-s parloaga, agentii economici ofteaza greu ca nu se misca nimic in judet, fir-ar Aai dracului, sa fie ! si tinerii nu accepta si nu se zbat pentru slujbe.
Cine le poate da salarii, si mari, si pe ne-munca ?
Gresesc eu, vazand ca tinerii nu vor sa se-nhame la datoria vietii ?
LA MUNCA, tineret ! LA MUNCA !
[ 2 comments ] ( 48 views )
Semnalul, deci criteriul "nominalizarii" ar fi, poate, cel mai nimerit in aceasta etapa de inceput a cercetarilor, dar, in final, vom distinge intre ziar, calendar, almanah, asa cum vom tine cont si de rolul jucat in vremea respectiva, ca si de durata aparitiei.
Dupa cum se stie primul text romanesc este de la 1521, Scrisoarea lui Neacsu din Campulung (cu caractere chirilice) dar abia peste 200 de ani incoace putem vorbi de primele ziare in Principate.
Inceputul presei romanesti se deruleaza de la Curierul romanesc (8 aprilie 1829) al lui Ion Heliade Radulescu, in Muntenia, si Albina romaneasca a lui Gheorghe Asachi (1 iunie 1829) in Moldova, daca nu-l credem pe Ion Hangiu care considera Courier de Moldaviae (apare intre 18 februarie - 1 aprilie 1790, la Iasi) ca act de nastere a presei nationale. Precizam ca, la Iasi, intre 2-4 aprilie 2009, s-a desfasurat Congresul International de Istorie a Presei si s-au marcat cei 180 de ani de presa romaneasca, cu discutiile de rigoare si comunicarea noastra.
Primul ziar din judetul Vaslui a fost SEMANATORUL, foaie saptamanala (intre 27 sept. 1870 - pana in 1876, la Barlad, cu o "trupa regala" prin redactie: I.C. Codrescu, St. Neagoe, I. Pop Florantin, Ion Popescu s.a. si cu un continut variat de invidiat si astazi. Este meritul desavarsit al intaietatii.
Pe 30 august 1873, apare VOCEA HU{ULUI, publicatie politica saptamanala (pana la 13 decembrie 1873), iar la VASLUI, apare prima "publicatie saptamanala" ALBINA VASLUIULUI (iunie - decembrie 1875), urmata de Expunerea Situatiunei Judetului Vaslui pe1874-1875, numar unic, iar in mai, 1876, DESTEPTAREA, gazeta politica.
Indiferent de consistenta lor acestea reprezinta INCEPUTUL pentru fiecare dintre cele 3 judete care erau atunci Tutova, Vaslui, Falciu-Husi si prin aceasta, ca si prin rolul jucat in epoca, ele sunt foarte importante. Incercam o succinta enumerare a titlurilor de publicatii pentru Vaslui pana la sfarsitul secolului: Vocea Racovei (1878), Rezistenta (1881), Hygiena (1882), Vasluiul (31martie - 23 iunie 1886), Trompeta Racovei (1888), Liga Culturala (1894) din nou, Vasluiul (3 saptamani, 1895) si Muncitorul (2 numere, august 1900).
Tot sub beneficiu de inventar, dupa 1900: Ordinea (1902), Glasul Adevarului (1906), Democratul (1906 cu intermintente pana in 1918), Tribuna li-berala (1908), Cuvantul Vasluiului (1913), Vasluiul (1914), Propaganda (1914), Vocea Vasluiului (1918), Vremea noua (1918), Poporul (1918-1920), Gandul nostru (1920), Lumina (1920).
Dintre cele doua Razboaie Mondiale mai amintim: Anuarul Liceului Mihail Kogalniceanu (1930, director Al. Manciulescu, profesor, scriitor, autor de manuale iar printre colaboratori: Constantin Cihodaru, S. Ciornei, C. Capra, C. Calmulschi, Ion Mitru, Sterie Radoi, I. D. Laudat), reluat dupa 12 ani. Expresia avantului cultural in toata zona a ramas VL|STARUL (1932-1946), continuat de N|ZUIN}A, reaparut sub redactiunea profesorului Ion Moraru in 1965, dar mai ales seria noua din 1990 (sub conducerea lui D.V. Marin). Au mai aparut Frangurele (1933), Invatatorimea vasluiana (1934) si o foaie din Vremea noua (1944), inlocuita de Cronica, jurnal de informatie generala.
Dupa 1947: Buletinul oficial al judetului Vaslui (1947), precum si alte publicatii - ("tiparituri") oficiale comuniste, si, apoi, la formarea judetului Vaslui in 1968, Vremea Noua, pana in 1989. Desigur, "Buletin" sau "Monitor oficial", amprenta e aceeasi: limba de lemn si mareata epoca de aur. Practic nu se poate vorbi de libertatea de expresie si nici de varietate tematica (doar opera de constructie socialista), nici de critica sociala. Era o presa de stat si pentru partidul conducator, ca sa nu mai vorbim de osanalele pentru Ceausescu.
S-ar mai putea adauga diverse calendare si reviste ale liceenilor ca: Zorile (Husi 1967), Nazuinta (LMK, 1968), Aripi tinere sau Faclia (Barlad, 1970) etc. etc. ~n 1979 apare Anuarul Muzeului "Stefan cel Mare" Acta Moldaviae Meridionalis, mentinut pana astazi.
Toata presa anilor 1946-1989 insemna consemnarea maretelor realizari ale poporului roman pe calea construirii socialismului si comunismului si erau subventionate de stat. Cateva nume dintre cei afirmati in aceasta perioada dar care au dat, insa, masura valorii lor dupa 1989: Ioan Baban, Petru Necula, Petrea Iosub, Ioan V. Murgeanu, Vasile Iancu, Dan Ravaru, Dumitru V. Marin, Mircea Colosenco, Vicentiu Donose, Teodor Pracsiu, Ion Enache, Mihai Ogrinji, Corneliu Bichinet, Constantin Slavic, Alexandru Poama, Constantin Manea, si mai tinerii Mihai Apostu si Daniel Grosu.
Pentru presa locala de dupa Revolutie doar o idee: in cele peste 57 de publicatii identificate, si, mai ales in MERIDIANUL, se observa avantul curentului cultural-informational ca expresia a localismului creator.
[ 1 comment ] ( 23 views )
Avertizarile de CRIZA au venit tarziu, dupa declansarea ei. La noi aceasta a venit odata cu alegerile si respectiv noul guvern care, colac peste pupaza, a intarziat si cu bugetul.
Numai intr-o saptamana 600 de someri; numai intr-o luna zeci de firme si magazine inchise, cu sau fara procedura de faliment; numai in cateva saptamani zeci si zeci de infractiuni generate de foame si lipsa locurilor de munca; tare multi tarani care scrasnesc zdravan cand a revenit in alimentatie purul (o planta salbatica asemanatoare usturoiului), urzicile, stevia si... borsul ! Mamaliga sa tot traiasca si tot romanul mai gaseste de-un rachiu. Eventual din ce da statul sau ajutorul de somaj, sclipuieste el ceva sa-si aline arsita...
Chestiunea e ca si marile intreprinderi (ca Rulmenti S.A., Racova Com Agro Pan, ca altele care-s ?) sufera, iar I.M.M., adica cei cu cifre mici de afaceri, sughita rau, isi dau oameni afara sau inchid portile.
Cauzele ?
- Statul care n-a facut la timp platile, "ajutandu-i" pe mai toti sa faca arierate, adica si datorii + dobanzi chiar fata de stat.
- Caraliii de serviciu adica Finantele, politia, I.T.M. s.a. au pornit vanatoarea foametei si-n muntii Carpati. Au "izbucnit" controale inopinate cu scopul de a stoarce amenzi.
- Falimentarea voita a multor intreprinderi si societati comerciale autohtone pentru a se face loc celor transnationale.
- Scurgerea banilor in afara judetului ! Proxima, Penny si alte mall-uri colecteaza destui bani pentru ... Elvetia ! Asa ca, ce castiga amaratul locului se ingroapa in ne-folosul lui, inselat cu jocuri de lumini si lux aparent. Faptul ca parcarile mari ale celor amintiti sunt mai mult goale sunt emble-matice ! Pentru ei nu sunt bani si nici nu trebuie sa fie !
Saracirea populatiei prin salarii din ce in ce mai mici e... concreta.
Cand o vanzatoare de magazin castiga pana in 500 de lei, o muncitoare in confectii iese cu 4-500 pe luna iar cei de la lopata 6-800 (din constructii) e clar ca piata muncii e slaba la noi si angajatii umbla dupa mici afaceri, sau, furat ! Patronii saracesc repede si sigur !
Concluzie ?
Principalul "falimentator" este statul prin guvernul sau care ne mai aduce pe cap "fumaritul" adica IMPOZITUL MINIM. Altfel spus ii ia intreprinzatorului si ultima posibilitate de a rezista in porcaria asta numita economie de piata cand nu mai exista cineva de care sa nu te temi !
Sperante ?
Pai, de unde? Capsunarii din Spania s-au intors cam cu ofuri grele, maslinarii din Portugalia cu punga goala, tiganii din Franta – cu avionul, fugarii din Italia cu huiete si injuraturi, cei din Grecia-s din ce in ce mai putini ! Deci nici in Europa nu mai gasim... bani.
Totusi: dat fiind ca in seceta sau razboi, taranul moare ultimul pentru ca mai gaseste bors, ceapa, mamaliga, ar insemna ca avem 2 variante: ori sa ne luam dupa mincinosii care vantura sectorul constructii ca prosper si sa trecem la roaba (la alte munci sunt veneticii !), ori... la sapa, plug, vite, legume... adica la agricultura.
Din pacate ne-am invatat sa muncim putin sau deloc !
Dar, cum foamea da de-a dreptul... la pur, tot ajungem.
Nu mor caii cand vor cainii.
Cu toate falimentele si toti falimentatorii zilei !
*
P.S. Ma doare inima de cate se intampla dincolo de Prut. Chisinaul fierbe si Vladimir Voronin pune tunurile rusesti pe populatie aratand spre Romania.
Ai mari n-au vrut Podul de flori pe care Iliescu si Snegur n-au avut curajul sa-l faca... zidul Berlinului (prabusit !) si la noi.
Cortina cenusie se instaleaza din ce in ce mai deasa si mai antiromaneasca ! As vrea sa n-am dreptate: Adio, Basarabia !
[ 1 comment ] ( 27 views )
Cu cateva zile in urma am vazut “Orizonturi” nr. 17/martie 2009. Prietenul nostru Vasile Cozma, de la Chircesti, mai da o dovada a muncii sale de calitate: Revista elevilor cu semnaturi si de academicieni!
“Monumente in piatra si bronz din comuna Miclesti” pe 4 pagini e un mod laudabil de a aseza pietre in calea uitarii si a... rautatii!
Programul zilelor “Ion Creanga” si publicarea de valoroase creatii ale poetilor vasluieni, sau destule adnotari de actualitate, fac revista Orizonturi, absolut interesanta.
Stimate coleg Vasile Cozma primeste te rog imbratisarea mea de suflet!
Sa nu cumva sa te lasi!
[ add comment ] ( 175 views )
Calendar
