Ca simplă întrebare, câți olimpici de pe aici, mai sunt,azi…PE AICI?
Pregătim o carte de 600 de pagini, „Bătălia pentru Vaslui/ 222…printre noi”, prin care demonstrăm că de decenii bune, tot aducem mari valori în acest județ. Fie și în vizită, dar să luăm cunoștință de opera lor. Prin TVV, prin ziarul Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău, prin M.C.R.
Joi, 24 octombrie 2019, între orele 10 și 15, ne mai străduim o dată să realizăm a VI-a ediție a Simpozionului Național „OMAGIUL CĂRȚII ȘI CULTURII VASLUIENE”, tot pe banii noștri, tot cu ajutor zero de la oficialitățile locale. Dar…FACEM !?!
Participă personalități din Bacău, București, Iași, Tecuci, Podu-Turcului, jud. Vaslui, cu secțiuni pentru intervenții ale acestora, inserții muzicale, lansări de carte, ba, și un volum de caricaturi ale lui NeVe.
A nu se uita că pentru o acțiune de genul acesta, instituții oficiale cheltuiesc multe mii de lei. Noi facem mai mult și mai eficient.
Invităm pe toată lumea, și elevi cât mai mulți.
Din Program:
-ora 10 organizarea expozițiilor (carte, presă, pictură, sculptură).
-ora 11, deschidere, intervenții, prezentări, petrecere cu vorbe și muzică.
-ora 13. Mic spectacol (dacă nu-l disipăm în Simpozion).
Sunt prezentate: 111 valori naționale pentru Vaslui, Jale și eroism românesc la Cotu Donului… și după!, cartea lui N. Viziteu: Zâmbete pe NeVe.
Veți vedea nr. 19 al Revistei internaționale Meridianul Cultural Românesc; se vor acorda premiile revistei M.C.R. cu numele celor care îi premiază pe câștigători: Dumitru Brăneanu, Alexandru Ionescu, Valeriu Lupu, Marin Dumitru, evident cu Diplomele corespunzătoare.
Din nou, invitația: poftiți la o linguriță de cultură autentică.
La Biblioteca Județeană Vaslui.
[ add comment ] ( 2 views )
Noi cei de la Grupul de presă am tot sărbătorit de 3-4 ori pe an, fie înființarea televiziunii Vaslui, fie a vreunui post de radio UNISON, fie a ziarului Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău, iar de vreo 5 ani apariția Revistei internaționale MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC o izbândă culturală rarissimă care așează Vasluiul pe harta culturală a lumii.
Acum, însă, ne referim doar la invitația U.Z.P.R. de a contribui la Seratele EMINESCU JURNALISTUL, de la Institutul Cultural Român și la ediția a VI-a a Simpozionului Național OMAGIU CĂRȚII ȘI CULTURII VASLUIENE, inițiativă proprie în organizare și finanțare proprie. Ambele ca manifestări naționale.
Luni, 14, de Sf. Parascheva, la I.C.R., președintele UZPR, Doru Dinu Glăvan s-a declarat onorat că o asemenea personalitate ca prof.dr. Dumitru V. Marin, pe care-l cunoaște și-l respectă de multe decenii, a acceptat să onoreze această aleasă reunire de personalități în CONVORBIRI JURNALISTICE, ca un dialog între generația tânără reprezentată de reporterul oltean Ilie Pintea și generația matură, prestigioasă reprezentată de D.V. Marin.
Onoarea a fost reciprocă: cei peste 50 de participanți, chiar mari oameni de cultură (și jurnalism), cu prezența unor generali ai armatei române (intervievați și în legătură cu noua carte a vasluianului „Jale și eroism românesc la Cotu Donului…și după”(Pim, 2019, 272 de pagini), și cu siguranță pentru cel mai mare jurnalist vasluian din toate timpurile.
Aveți un scurt material în interiorul ziarului.
Joia următoare, pe 24 octombrie 2019, urmează cea de a VI-a ediție a Simpozionului Național OMAGIU CĂRȚII ȘI CULTURII VASLUIENE cu prezențe anunțate din Iași, Bacău, București, Tecuci, Podu Turcului și cât mai mulți din județul Vaslui. Din program:
- Expoziții: de cărți, ziare, reviste, de sculptură, pictură.
- Lansări de cărți (multe)
- Programe artistice adecvate, scurte,
- Premiile revistei, premiații se anunță…joi.
- Cuvinte de… petrecere cu vorbe, o masă pentru invitați.
Vă așteptăm la Biblioteca Județeană Vaslui…
[ add comment ] ( 1 view )
Continuăm editorialul – serial început în numărul 25 (1906)/2019.
4. MIHAI POP ȘI ȘCOALA ROMÂNEASCĂ DE FOLCLOR.
Folclorist, antropolog cultural, etnolog, creator de școală folcloristică, decenii conducătorul Institutului Național de etnografie și folclor, s-a născut pe 18 noiembrie 1907, în Glod – Maramureș, cu o activitate internațională mult peste rând în orânduirea comunistă. A decedat, în București, pe 8 octombrie 2000. Poate, după destul timp de la dispariția sa, unii îi pot contesta meritele, alții s-ar avânta să le uite pentru că profesorul doctor docent Mihai POP a stat un sfert de secol în fruntea Institutului Național de Etnografie și Folclor, a realizat câteva studii importante, numeroase introduceri la opere, a promovat linia Partidului în cercetare, a încurajat tineri cu care să se vorbească de Școala românească de folclor, a reprezentat România într-un conclav mondial select. La Revoluție (1989) avea o vârstă înaintată, mai activa la Institut și primindu-mă la domiciliul său din Polonă, în apropiere de Piața Romană din București, ascultând discursurile de la televizor, să exclame: „nu mai este internaționalism proletar dar vom fi sub străini”. Personal cred că ardeleanul acesta simpatic, molcom, foarte comunicativ
a avut un rol important în devenirea mea ca etnolog, pentru că m-a primit fără farafastâcuri oridecâteori am trecut prin str. Nikos Belloianis nr.25 (sediul), a stat de zeci de ori de vorbă cu ceea ce eram eu atunci un culegător harnic de creații folclorice și cercetător în devenire, m-a purtat în Sesiuni Științifice (ca invitat, pe banii mei) la Târgoviște, București, Craiova, Buzău, Brașov, Timișoara, inclusiv în jurii ca la Concursul Maria Tănase din Craiova (unde am descoperit pe IONELA PRODAN). Nu se sfia să-mi sublinieze câte ceva din ABC învățat de la reputatul cercetător ieșean Vasile Adăscăliței cu care am dat și examenul de Licență universitară. Nu mi-a interzis să iau legătura cu nici un alt cercetător deși era în mare dușmănie cu dr. Al. Amzulescu, autorul impozantului volum Balada populară româneacă (dat de el afară de la Institut), prof. dr. Ovidiu Papadima (cu care am purtat o îndelungată corespondență), Adrian Fochi (autorulculegătorcomentator
al celor 904 de variante în volumul Miorița, masiv și analitic) care nu-l putea suferi, și, căruia eu i-am rămas mai mult decât recunoscător pentru înlesnirile de a citi din Fondul „S” din subsolurile Bibliotecii Academiei Române (soția era custode), cu bârlădeanul G.G. Ursu, prezent în presă cu o mulțime de studii, și nici cu excepționalul cercetător, om și îndrumător prof. univ. Gheorghe Vrabie (un volum crucial de analiză) ori cu altcineva, invitându-mă doar să am părerea mea. Prin mijlocirea lui Mihai Pop și adjunctul său, dr. Ion Vlăduțiu, am vorbit, colaborat sau ne-am scris, cu tot ce era mai valoros în folclorul și etnografia românească până la 1989, inclusiv cu legendarul învățător Gheorghe Dumitrescu Bistrița, întemeietorul vestitei reviste de folclor Izvorașul. Când i-am povestit că am stat de vorbă cu col. în rez. Ion Pamfile, fiul lui Tudor Pamfile, atunci pe str. Aviator Andreescu 14, m-a îmbrățișat simplu, s-a bucurat ca un copil și mi-a spus că se teme să-l caute el pentru că-și riscă fotoliul de la Institut. Am rotunjit informația precizând că am stat de vorbă și cu soția văduvă a lui Pamfile, Elena Gheorghiu, neam de comersant în Tecuci, unde trăia singură, cocârjată și izolată la maximum (de, moșieriță…). De la col. Ion Pamfile am primit manuscrise cu adnotări ale lui Tudor, de excepțională valoare astăzi. Sper să revin. Cred că era un om al regimului, căci fără apartenență n-ar fi stat atât timp Director, dar cu mine s-a comportat ca și cu un fiu, arătându-mi încredere și când vorbea cu amanta foarte tânără și când răspundea la anumite telefoane, eu fiind atent să-mi fac drum pe afară dacă-mi făcea semn. Mă stimula mereu să adun texte folclorice pe teren (și astăzi mai am vreo 3500), să-mi pregătesc „actualitatea” lor deși era clar că voiam istoria folcloristicii, și, pentru asta mă aducea la comunicări, în țară. La CarașSeverin, de fapt la Reșița și Băile Herculane, împreună cu el și localnicul inspector Diaconu am susținut o manifestare internațională cu cercetători din Bulgaria și Iugoslavia. Am înțeles de ce, numeric, cărțile și studiile sale erau destul de puține: se ocupa, chiar se ocupa de cercetările celorlalți, fie de la Institut (avea vreo 4 cercetători foarte activi) fie din țară. Revin la ultima întâlnire de la locuința sa din str. Polonă, pentru că el l-a desemnat pe prof. univ. dr. Nicolae Constantinescu să mă preia pentru susținerea doctoratului la Universitatea din București (1998), după ce pregătisem totul cu el, întrucât chiar era în vârstă și, cred, că-și dădea seama de eventualele răfuieli în care ar fi fost atras prin continuitate în prim plan. El, care reprezenta în cel mai înalt grad cercetarea autohtonă politizată comunist a prevăzut neunirea care urma, aderarea (da, chiar așa) la Uniunea Europeană, deși alde Ion Iliescu și ai lui abia descopereau Europa și valorile ei. Om al P.C.R.,Mihai Pop era un om foarte purtat în lume, și foarte
vizionar, când încă nu era internetul la îndemână, m-a surprins cu vorba:
„de acum vine și vremea celor ca voi de la Vaslui”. N-am priceput dacă era o
părere, o insultă, o judecată de valoare, pentru că epoca internetului de azi, chiar a lăsat libere toate orizonturile și celor de la sate… Oricum, de la el am învățat tehnica cercetărilor directe în teren, respectul pentru fiecare cercetător din teritoriu (am, cred, cea mai completă bibliotecă cu acești cercetători locali), modul de a mă impune ca autoritate în etnofolcloristică. M-a îndrumat, de fapt m-a stimulat în cercetare decenii la rând, pentru teza de doctorat Importanța Revistei de folclor ION CREANGĂ în folcloristica românească editată sub titlul „Tudor Pamfile și
rev. Ion Creangă”(1998). Pe cartea sa „Metoda de culegere a folclorului”, autografiată în iulie 1978, Călimănești, îmi scria „Colegului D. Marin ca încurajare în cercetările lui de folclor”. Compania „intelectuală” de la această Sesiune Națională de folclor era cu totul excepțională. Să mai spun că mi-am respectat întotdeauna cuvântul față de el, care avea elemente de analiză pentru toată gama de personaje de rang național, inclusiv despre Ceaușescu pe care-l considera „prea ambițios pentru cizma lui”, pe Dumitru Popescu, ideologul P.C.R., care era „tare deștept dar s-a băgat în troacă”, despre Dumitru Pop, folclorist, cercetător la Cluj, „merită să ai ambiție, dar în cercetare”, despre Marin Preda: „păcat că bea atâta”.
Nu răspundea la atacurile destul de numeroase. Evita să se pronunțe despre el personal și n-am observat să permită unora să-l lingușească. Eu nici n-am încercat, deși speram să mă ajute să ajung la Institutul Național de Etnografie și Folclor sau la Revista de folclor. Mă aprecia ce fac eu ca cercetător prin județele Moldovei, și era aproape destul. Față de mentorul Mihai Pop eu nu mi-am achitat datoriile… încă.
[ add comment ] ( 1 view )
Cu ceva alergătură, am reușit să văd câteva comune unde sunt primari adevărați, dar și una în care un nebun a ajuns să se arate deștept și să-i terorizeze pe concetățenii care l-au considerat potrivit acum câțiva ani să-i conducă. Culmea, comuna respectivă a dat mari oameni de cultură cu reprezentativitate națională.
Am văzut duminica trecută „ziua recoltei” în ediții diferite, în comunele Plopana de Bacău și Miclești de Vaslui. Nu m-am dus la Huși pentru că am auzit că vine „prima-ministru” și am gândit că se va politiza cam tot ce se va face, deși îl știu pe primarul Jan Ciupilan destul de prudent și de echilibrat, dar… când apare ploaia cu piatră… nu fugi !!!
Nu m-am dus la Zorleni, unde primărița cea cu fundul mare (expresia localnicilor) nu pare a avea apetit pentru cultură, fușeraiul de duminică însemnând cu totul altceva. E comună mare, cu sărmani mulți,cu manipulare la maximum, cu desființarea posibililor concurenți în alegeri, mă rog, „autoritate” nu glumă. Nu-i înghit pe asemenea oameni.
PLOPANA - Bacău:
Ing. Gheorghe Andrieș, primarul, a organizat a „n” ediție a Zilei recoltei” cuprinzând și o îndrăzneață acțiune de premiere a intreprinzătorilor locali, după ce a premiat, pe cetățenii cu 50 de ani de căsătorie, pe elevii premianți la învățătură, pe sportivii cei mai mari ai comunei (de fapt tot elevi). Mi-a plăcut că a participat Sorin Brașoveanu, Președintele Consiliului Județean Bacău și deputatul Ioan Floroiu care l-au lăudat mult, cum se și cuvenea, pe primar.
Spectacolul de muzică populară și dansuri locale consistent și… adecvat.
L-am intervievat și aveți alături ce ne-a declarat. Dar: a conferit titlul de Cetățean de onoare preotului Andrei Foșlea care a împlinit 88 de ani dintre care 33 a slujit la Biserica din localitate. În mijlocul enoriașilor din Plopana. Chiar un fapt deosebit ?!
MICLEȘTI- Vaslui:
Primarul, către cetățeni: „demonstrăm cu toții că Micleștenii sunt oameni gospodari, iată, prin produse agricole recoltate de noi”, desigur într-o expoziție filtrată de ploaie. Oricum Doru Ineluș Agafiței s-a orientat bine, pentru că atunci când vremea s-a mai răzbunat a continuat spectacolul din Căminul Cultural, pe scena special amenajată afară. Noi am filmat și înăuntru și afară, am vorbit îndelung cu oamenii care-și stimează, respectă și iubesc primarul. Și aici un fapt deosebit: soții Maria și Vasile Bulai (cuplu din cartea 101 vasluieni pentru 100 de ani) au primit diplome, flori și premii, pentru conviețuire fructuoasă împreună, ca rapsozi populari, la fel ca și alte perechi din comună.
ȘULETEA – Vaslui:
De-a dreptul minunat ce-a reușit un fiu al comunei, prof. univ. dr. Laurențiu Șoitu, binecunoscută personalitate ieșeană, azi, care a luptat și implementat un proiect cultural rar: 3 busturi ale celor 3 foști directori ai Școlii, într-un perimetru în care tronează statuia unui alt om de cultură de la începutul secolului trecut, „beneficiar” al discriminării socialiste, omul de litere Virgil Caraivan. Am zis că tot în fața școlii trebuie să i se ridice o statuie prof. univ.dr, Laurențiu Șoitu, personalitate de talie națională după cum demonstrăm în vol. proaspăt tipărit „111 valori naționale pentru Vaslui”, Pim, 2019, 512 pag.
Unele aspecte din cadrul acestui Simpozion (pe 2 zile), despre care am scris în numărul trecut, răzbat în materialele noastre și în numărul următor. Acum mai alăturăm un rând de felicitări pentru Șoitu și de critici pentru directorul școlii care n-a fost în stare să mobilizeze nici măcar un elev la această prestigioasă manifestare culturală. Un elev, domnule! Cu așa cadre didactice, nici vorbă de educație corespunzătoare în comunele patriei…
Vin oameni de suflet de peste multe dealuri iar ăștia de aici…nimic!
Ca și mulți alți primari care așteaptă hârzobul din cer.
De fapt bătăliile acestei toamne sunt nu pentru recoltele care încă nu sunt strânse în totalitate, ci se transferă pe plan politic, prezidențialele fiind aproape. Noi privim detașați, ca mai toată lumea. Bine ar fi să fie o preocupare majoră pentru cultură și culturalizare pentru că au revenit elevii din vacanță. Ce-i drept tot cu celularul mereu în mână, tot cu gândul la altceva decât performanță școlară, tot cu falsă democrație în cap. Dar sunt copii, nu-i așa ?
Dar… să-i lăsăm proști ?
[ add comment ] ( 1 view )
A ieșit de sub tipar acest al 19-lea număr chiar în ultima zi a lunii septembrie 2019. Sunt foarte mândru de faptul că reușim:
1. Să ieșim cu o anumită periodicitate care face cinste oricărei publicații de prestigiu cum este a noastră.
2. Conținutistic suntem la cotă destul de înaltă încât să avem certitudinea unei activități apreciate în cele 32 de țări ale lumii, din 4 continente unde pătrunde Meridianul Cultural Românesc.
3. NUMERIC chiar suntem la cea mai mare cotă din lume: apreciați dvs. dacă 556 de colaboratori din toată lumea alcătuiesc o categorie valoroasă de creatori în slujba limbii române.Numai în ultimul număr au publicat 87 de semnatari.
4. Forma grafică e dintre cele mai bune din țară, mulțumită acestui brav jurnalist care este Cătălin Sîmpetru, care și bolnav se îngrijește să iasă lucrul bun.
5. Suportăm numai noi tot ce înseamnă cheltuieli și costuri.
6. Avem împrejur oameni de mare-mare calitate ca Mihai Batog-Bujenița (Iași), Gabriela Ana Balan (Al.Vlahuță-Bârlad), Alexandru Ionescu (București), Dumitru Brăneanu (Bacău), Valeriu Lupu (Vaslui).
Vă mai comunicăm:
Ziarul Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău a împlinit 23 de ani și o săptămână, apreciat și la Adunarea Generală a Uniunii Ziariștilor profesioniști, remarcat de primul nostru colaborator de valoare de la primul număr, d. Sergiu Andon
Pe 24 oct. Între 10 și 15 organizăm tot cu fondurile proprii a VI-a ediție a Simpozionului Național Omagiu cărții și culturii vasluiene. Să nu cumva să credeți că ne sare vreo oficialitate în ajutor, cu excepția Bibliotecii Județene care ne va găzdui.
Pregătim: Bătălia pentru Vaslui/222…istorii pentru noi/Jurnalism cultural, cam de vreo 600 de pagini.
[ add comment ]
Calendar
