Zilele trecute l-am căutat pe octogenarul Ion de Vetrișoaia la „Popasul spiritului” unde în loc de o crâșmă omul a făcut un muzeu și un adevărat templu cultural, pe care, personal, nu am destul timp să-l admir, cu atât mai mult să-l laud. Ion al vetrișoienilor poate rămâne ca poet, prozator, administrator (a fost și primarul… meu), dar sigur a găsit modul în care să rămână cât mai mult: cam cât piatra monumentelor pe care le-a realizat pentru 11 scriitori și oameni de cultură ai tuturor românilor, într-un amenajament UNIC. Ion al nostru, deci și al meu, făcea o funie lungă din plante care să sugereze înlănțuirea valorilor în contemporaneitate. Ion de pe Valea Prutului n-are astâmpăr deși ne-am aștepta să se mai odihnească: „dar, când să stau, domnule profesor, am timp de așa ceva?”). Mâcnea Vetrișoianu nu prea trece pe la mine, deși l-am invitat, așteptat, promovat. Are treaba lui, și… bine face!
La Vetrișoaia este polul secetei de pe Valea apei despărțitoare de țară. Câmpul e ars, imaginea nu chiar dezolantă din cauză că floarea soarelui are o dezvoltare bună, deși mă tem că nu e bună pentru cules de către albine. Cu toată seceta, culturile nu sunt pierdute, ci doar o parte din recoltă, deci nu vom muri de foame, dar ceva griji trebuie să avem. Că, unde mămăligă nu e, nimic nu e.
Scriu de ani buni despre apicultură și se împlinesc 30 de ani de când am descoperit pe „Eminescu – apicultor” articol apărut în revista Apicultura. Am vorbit-scris și în ani buni și în cei răi. Anul acesta a fost foarte proastă recoltă la salcâm, deci mierea de primăvară va fi tare rară și scumpă. Zilele acestea sunt mari nădejdi la tei. Pentru cine nu știe, spun că acest cules e tare capricios și e destul o ploaie urmată de soare ca apicultorul să-și ia stupina și să plece pentru că polenul teiului devine toxic. Din păcate culesul la floarea soarelui aproape nu există în Moldova, pentru că sămânța este modificată genetic, așa cum e și la lucernă. Mai vede cineva vreo albină în culturile lucerniere? Cine a fost la floare, anii trecuți, în județul Vaslui a rămas fără albine din cauza pesticidelor, ierbicidelor. Alte flori (cum era odinioară măzărichea) nu mai există. Miere de mană… dispărută!
Așa că apicultura nu mai este o afacere. Hrana cu zahăr scurtează viața albinelor și până la urmă distruge… ocupația. Și, totuși, fără albine n-ar exista viața pe pământ. Cum rămâne cu apicultorii, care trebuie să trăiască și ei, chiar rămâne problemă de viitor!
Noi avem griji multe și trebuie să le rezolvăm pe toate.
Vă invit să citiți cu toată încrederea în valoarea ei „multinațională”... M.C.R.
[ add comment ] ( 62 views )
Vezi atât de multe în deplasările jurnalistice, încât arareori ai timp să meditezi asupra unei realități mereu în suprapunere. Chiar episoadele cu Simona Halep le-am văzut între niște deplasări care să-mi prilejuiască o vedere generală corectă a plaiurilor moldovene, cu marea problemă, SECETA și multiplele griji ale oamenilor, angajaților, primarilor. Mitingul de referință din 9 iunie l-am perceput mai altfel, aflând că mulți dintre cei duși la București, chiar au vrut deplasarea pe cheltuiala primarilor și primăriilor, cu potol asigurat, vreo damigenuță-două, apă la drum și multă voie bună, ca la nuntă. De ce să nu mai iasă și ei din atmosfera de izolare sătească și să simtă poluarea bucureșteană?
În discuțiile cu primarii, am afirmat că chiar era nevoie de o atmosferă regeneratoare printr-o mare adunare, tocmai la București, dar din păcate scopul acesteia a rămas în ceață. În județul Vaslui a fost o mobilizare de excepție pentru care președintele Buzatu poate primi toate felicitările, inclusiv pentru fanfara de la Valea Mare (chiar a fost o atmosferă potrivită). I-am văzut pe ieșeni, în frunte cu președintele lor Marcel Popa mai puțin entuziaști decât m-așteptam, ba, unii cârcotași nu s-au abținut de la sudalme și blesteme. Si dintre aceștia unii au primit câte 100 de lei, basta hrana, apa, vinul, deplasarea.
Pentru mulți a fost o distracție binevenită.
Dar, asta A FOST, e acum, sub beneficiu de inventar. Mai greu e că nici o cultură de toamnă nu iese ca lumea, inclusiv lucerna, că fructele nu se vând. La Hilița, com Costuleni-Iași au rămas neculese în special cireșele pentru compot, la Băcăoani – jud. Vaslui s-au înregistrat pierderi mari din lipsa culegătorilor. Mâna de lucru a rămas o mare problemă în agricultură, unde pentru anul agricol oamenii s-au împrumutat (din lipsă de bani) iar nădejdea că vor plăti datoriile se prăbușește, iar câștigul rămâne, iarăși o iluzie. Nu știu cum se face dar în toată lumea se trăiește din agricultură, la noi numai pe pierdere mergem. Zootehnia e aproape de pământ (nici la jumătate față de 1989), legumicultura are nevoie de subvenții și nu e sigur că rezistă, cultura mare e o pierdere sigură… Acum, după secetă, grâul dă semne de producție mică și preț și mai mic.
Într-un cuvânt venim de la lipsă, tot lipsă, către împlinirea unor nădejdi. Care se tot amână…
*
P.S. Părintele Ignatie, Episcop de Huși ne-a acordat un interviu pe care-l vom publica integral în numărul următor.
Aflăm, cu mare bucurie că preotul Mihai Vasilică Paraschiv, de la Parpanița (aparținând de orașul Negrești-Vaslui) despre care noi am mai scris, reușește sâmbăta viitoare o acțiune internaționalizată cu participarea unei mulțimi greu de crezut a fi posibilă, într-un sat unde se murea de foame. După cum precizează prof. dr. Luminița Cozmei, preotul Paraschiv chiar sfințește locul prin tot ce reușește. Din câte am înțeles va fi din nou acolo și P.S. Ignatie care va binecuvânta mulțimea.
[ add comment ] ( 78 views )
- „Domnule, ce faci tu e extraordinar”, m-a întâmpinat miercuri, la Huși, prietenul nostru de suflet, dr.ing. academician A.D. Tudosie, după care m-a întrebat dacă mai pot duce atâtea sarcini pe care mi le-am luat. Prietenul nostru arată bine, deși se plânge de probleme de sănătate; m-a întrebat dacă i-am primit materialul pentru ziar și pentru revista M.C.R. M-am bucurat mult
să-l văd optimist, ca de obicei, cu nădejdea că mai are de realizat multe lucruri.
– Am fost în audiență la P.S. Ignatie, episcop de Huși, cu care am avut o prea plăcută convorbire, i-am dăruit două cărți cu autograf, revista și pliantul de prezentare, Sfinția Sa mi-a acordat un interviu și binecuvântare pentru plănuita (în parte realizata) lucrare unică „101 vasluieni, pentru 100 de ani”. Interviul îl veți putea citi în numerele următoare, dar optimismul infuzat de Dumnealui este deja prezent. Pentru că, nu mă sfiesc a spune că nouă ne este foarte, foarte greu, că lipsurile materiale își spun cuvântul crunt în presă și cultură, că prin grija „prietenilor” de la Consiliul Județean Vaslui ni s-a refuzat orice fel de sprijin pentru singura revistă INTERNAȚIONALĂ din Vaslui. Pentru că fiecare număr de ziar are viața lui, mă repet a spune că
Meridianul Cultural Românesc, aflat în pagină pentru nr. 14/2018, marchează deja un record mondial prin cei peste 414 colaboratori atrași și publicați.
– Mai spun că o lucrare absolut unică în cultura românească, și îndeosebi pentru județul Vaslui, a început să prindă viață, deja sunt între file vreo 60 de personalități reprezentative pentru nivel național. Îmi trebuie sănătate și pu-tere de muncă, s-o pot duce la capăt, ba și destul noroc pentru o selecție corectă. Acest alt Dicționar selectiv – reprezentativ va fi ICOANA CULTURAL-SPI-RITUAL – ECONOMICĂ și ADMINISTRATIVĂ pentru anul Centenarului, ca bază de ilustrare a unei realități (ca într-un fel de fotografie panoramică), pentru o zonă total blamată și desconsiderată din România de azi.
– Mai revin și spun răspicat, ferm convins că „… 77… Noduri culturale și răspunsuri amicale” reprezintă poziționarea Vasluiului pe harta culturală a lumii, după cum s-a exprimat Avram D. Tudosie. De aici și indestructibil optimism, oricât s-ar agita vreun mititel care se lustruiește doar pe el sau care e vreun biet purice care atacă un elefant. Mă gândesc la A FACE nu a critica, desființa, nega, distruge cum se tot încearcă de către niște slugi cu pix.
– M-am deplasat, ca întotdeauna, pe drumuri prin județele Moldovei.
N-am atâtea cuvinte câte merită mușchetarii culturii băcăuane, domnii Dumitru Brăneanu, Ioan Dănilă (învățătorul nostru de limba română) cu sprijinul celorlalți. Cel puțin, poetul și proaspătul președinte al Uniunii Scriitorilor din Bacău, organizatorul desăvârșit numit Brăneanu a realizat prin
ALEXANDRIADA o manifestare de larg răsunet național. Și pentru că știu ce înseamnă asta prin organizarea Simpozionului Național „Omagiu cărții și culturii vasluiene”, sunt entuziasmat de câte și ce valoroase au fost manifestările băcăuane în cele 3 zile. Felicitări, toate felicitările posibile, Dumitru Brăneanu- băcăuanul!
– Am fost pe la mai multe primării. „Pe la…” pentru că nu prea i-am găsit pe primarii „duși la județ” de fapt cu diverse interese. Funcționarii mi
s-au părut descurajați, ca și mai toți oamenii, de seceta care bate Moldova. La Tomești-Iași am vorbit cu mai mulți cetățeni care-l blestemă copios pe primar, considerat principalul vinovat de necazurile lor, la Prisecani, Ghiocel Stanciu e în spital, la Răducăneni, primarul V. Ilie n-are nevoie de presă, iar oamenii chestionați nu-l laudă chiar de loc.
– Ca om, m-am bucurat că în vestita livadă Hilița – Costuleni – Iași, mai mulți săteni erau la cules cireșe. Nu era prea mult entuziasm, dar se mișcă ceva, și asta înseamnă o nădejde, nu?
– Chiar acum găsiți sortimente destule, la prețuri acceptabile… la
Costuleni-Iași.
– Ar trebui să consemnăm nădejdea că vin, totuși, ploile. E mare nevoie de ele!?
[ add comment ] ( 68 views )
Am ajuns fara pistoale, dar cu folosinta lor in societatea contemporana. Familia mea din Giurgioana, tatal meu, Vasile Marin I (era si fratele lui, II) avea pistol acasa, imediat dupa Razboi, pâna când comunistii au interzis portul lor. Se tragea la nunti si botezuri cu arma de vânatoare sau cu pistolul cu incarcator rotund, dar n-am auzit sa fie impuscat cineva, ambele fiind pentru aparare si distractie. Ce-i drept razesii de aici mai aveau pe un perete, cornul, tignalul, tapoiul, „platosa” adica un caftan captusit cu blana sau piele, secere, ciomagul cu maciulie, pastrate de pe vremea când ei erau in slujba domniei, deci gata de actiune in orice moment (cu paza la „poarta tarnii”).
Oamenii n-au stiut cum sa scape de armele de foc atunci când au aparut asprele legi comuniste cu ani grei de inchisoare pentru posesori, asa ca si eu am capatat o bataie zdravana când am descoperit intr-un ghiol din Zeletin un Z.B. si l-am purtat prin sat, pâna la militie. Tare ni se spunea la scoala despre libertatea noii orânduiri sociale…
In zilele noastre doar oficiali mai au pistol cu glont si politistii. Ca vreunul ca Mihai Vizitiu n-are alta treaba decât sa omoare oameni cu el, e alta chestiune si, probabil, se va face tot ce se poate ca ucigasul care a bagat in mormânt un tânar sa fie scapat, cum ca ori ar fi fost „in interes de serviciu” ori tare „accidental” i s-a descarcat pistolul lui Vizitiu exact in capul lui Munteanu. Sa ne intelegem, nu sunt de acord sa purtam pistoale, pentru ca nu suntem toti
indeajuns de sanatosi mintal. Ce-ar fi ca un smintit cu pix sa aiba si pistol?
Pentru apararea proprietatii, insa… ar fi bine autorizarea armelor. E bine ca, macar, sunt insa numeroase arme neletale, pistoale cu gaze sau cu bile care pot fi autorizate usor. Pâna la urma portul unei asemenea arme da, macar, impresie de libertate si apararea persoanei.
A aparut, iata, si PISTOLUL – RADAR!
Apare ca o jucarie, o camera de luat vederi, cu ceva peste 1 kg. greutate, cu calculator si butoane, cu functii multiple. Pentru politisti e o minune care nu mai poate fi contestata, care-i pune la adapost de raspundere si multa munca.
Cei de la Inspectoratul de Politie al jud. Vaslui, i-au convocat pe ziaristi sa le arate performantele acestui cumplit mijloc de pedeapsa a soferilor. Daca el arata si portul centurii de siguranta, e de presupus ca arata si gagicareala din autoturism. Dar ca s-ar vedea mai mult ca pâna acum, nu e o problema. Marea nenorocire este, insa, razbunarea tablagiilor si nu numai a lor, pentru ca nici politistii nu sunt atât de liberi si independenti, ca sa nu spun ca pot avea, si ei, destule defecte. Cum un pistolar din acesta poate sta oriunde vrea el, nu poate fi decât jale pentru conducatorii auto (si pentru ca o roata calca linia continua, e… jos carnetul).
Oare, ca sa se limiteze abuzul, nu e obligatoriu ca posesorii unor asemenea instrumente-pistol sa aiba stabilit locul, perioada, misiunea, prin ORDIN?
[ add comment ] ( 78 views )
De ce 101?
Ar fi o alta incercare, dupa … 77… Noduri culturale, Dictionar selectiv, 2018, care sa sintetizeze prezenta in cultura nationala si a lumii a unor contemporani dintre cei mai reprezentativi, activi, deci vii, in 2018. Lista alfabetica a acestora poate sa nu sugereze indestul contributii la cultura nationala de la taran (Ticu Rosca), la academician… de fapt al academicienilor (inclusiv A.O.S.R.) frecvent prezenti in Agora: Ionel Miron, Constantin Toma, C.D. Zeletin, Avram D. Tudosie… . Treptele dintre acestia sunt ocupate de foarte impunatoare personalitati vasluiene ca Th. Codreanu, D.V. Marin, Vicu Merlan, Laurentiu Chiriac, Mircea Ciubotaru, Nicolae Cretu, Toader Dima, Daniela Gifu, Lucian Valeriu Lefter, Valeriu Lupu, Elena Monu, Pavel Toma (…), cu doctorate in stiinte, universitari sau „de la tara”, cu alta serie de doctori in stiinte ca Marilena Hobincu, Oltea Gramaticu, Petru Ioan, sau profesorii cercetatori Costin Clit, Th. Pracsiu, Dan Ravaru, poeti recunoscuti ca Petrus Andrei, Gabriela Ana Balan, Simion Bogdanescu, Mihai Apostu, Daniela Oatu, prozatori de inalta valoare ca Ion Gheorghe Pricop, Val Andreescu, jurnalisti de rang national ca Lucian Pârvoiu, Catalin Striblea, alti ziaristi ca Nicolae Cristian Lapa, primari cu eficienta culturala de la Rebricea (Valerica Radu), Lipovat (Valerian Hriscu), Berezeni (Toader Dima), sefi de institutii cu marcata prezenta in viata spirituala ca Ion Briscaru, Ionel Armeanu Stefanica, ...meseriasi, adevarati specialisti ca Ioan Cristian Modoranu (Vaslui), parlamentari, primari, pictori, monografisti si restul pâna la peste o suta. Daca tot e CENTENAR, noi, la suta, ne oprim…!
Aceasta rapida trecere in revista nu poate acoperi un continut de sute de pagini. Subliniem aspecte esentiale pentru cântarirea contributiei concrete la culturalizarea si spiritualitatea locului:
1. MUNCITORII DE AICI, de la roate, adica din mijlocul unei populatii despre care se ilustreaza in presa numai elemente negative (violatori, betivi, hoti, puturosii de serviciu ai natiunii), drept care aici s-a rasturnat nu caruta ci multe camioane cu prosti… Vorbim de contributii si munca de o viata, peste obligatiile vietii, ca surplus de energie si valoare exprimata public al celor doi mai mari („gemini” la Vaslui, Th. Codreanu, D.V. Marin), alti impunatori si valorosi contributori la progresul locurilor: Simion Bogdanescu, L. Chiriac, Th. Pracsiu, Gabriela Ana Balan, Costin Clit, Valeriu Lupu, Vicu Merlan, Avram D. Tudosie s.a.
MUNCIND AICI este meritul cu totul deosebit, esential, relevant. Cuprindem in Dictionar numai pe cei care si-au legat destinul de judet, au muncit aici, si au contribuit mai presus de puterile dar nu si de talentul lor lor la progresul concetatenilor.
2. Ne mândrim si cu ce n-avem!? Pentru ca, poate, un Emil Racovita, biolog-speolog din Soranesti (Danesti-Vaslui) dus mult prea departe, inclusiv la Polul Sud, poate se mai intorcea pe aici, unde avea o mosie impunatoare, poate, dintre zecile de personalitati mereu pomenite ca valori judetene unii se mai intorceau pe aici (ca si actorul Constantin Tanase, cu revista lui), dar cei mai multi dusi au fost, unii nici n-au mai recunoscut ca s-au ivit pe lume aici (mdeh, nobili!).
Dintr-un snobism nejustificat… ii tot amintim pentru Vaslui, dar ei n-au avut si nici nu au vreo contributie pe aici, nici macar, ca proprietari de pamânt, ori functii locale. S-au afirmat in orase mari sau in strainatate. Nu-i abuziv si nedrept sa-i tot luam ca reprezentantii nostri? Chiar daca au completat valorile nationale si mondiale, tot acolo, departe au activat. Lista e lunga, totusi, e de mândria noastra ca nasc si la Vaslui oameni!
DICTIONARUL NONVALORILOR?
Ar fi o incercare cu multe-multe discutii. Motivat de faptul ca au ajuns in posturi importante fara vreun merit (adica politic) niste fiinte care nu-si pot justifica prea bine salariul, ca repede cad in descurajarea provocata de societatea in care traiesc, faptul absolut real al nerecunoasterii valorii celuilalt din incapacitate, invidie, ura, dedulcirea la viata nonintelectuala, teama si tacerea neagra a momentului national (la 2018) toate tin de caracterul inovativ, dorinta de afirmare, capacitatea acelora. Si apoi, ar fi mult prea multe nume de nonvalori – dupa aprecierea noastra, evident subiectiva, - deci ar putea fi o nedreptate a unui autor care lasa posteritatii un lucru bine facut. Interpretabil sau nu dar real, existent. Clasarea de departe pe primul loc al unui plagiator care reuseste sa scoata cu sprijin politic unele carti, s-ar putea dovedi nefericita daca cei din viitor vor neglija, adopta, ori abandona acest mod de furt calificat. Noi dam seama de ale noastre câte scriem !!!
CARACUDA locala ar putea da comentarii savuroase. Dar, de ce sa-i desfiintam pe cei care incearca si ei, câte ceva, având un rol stimulativ? Nu ne trebuie un munte de maculatura pentru vreo capodopera? In intentia de a incuraja fenomenul putem sa-i acceptam cu indulgenta, pâna la urma, pentru comparatie… De aici se nasc si contestatarii. Cel putin vreun maruntel se scarpina ca magarul râios, cel putin un scrântit la cap poate comenta necuviincios, cel putin un inrait fara vreo realizare improasca murdarii. In presa provinciala sunt ziaristi de nimic si smângalitori betivi care se cred cu mult mai destepti decât in realitate: e si aici democratie, iar anonimitatea de pe internet e un rau necesar pentru creatia neantului.
ALT DICTIONAR „groso-modo” ar fi mult mai voluminos, pâna si ultimul prapadit in scris, ar vrea sa fie in el. Tocmai de aceea, bazati pe cei 61 de ani in jurnalism, pe cele 28 de carti scrise, pe munca de profesor de limba româna 4 decenii, pe recordurile mondiale si nationale in jurnalism si pe experienta conducerii unui grup de presa (unic…) noi am procedat cu raspundere la selectia valorilor vasluiene. Ne facem probleme ca n-am facut o selectie mai deasa, doar cu autori de talie nationala. Dar acesta este potentialul nostru spiritual-artistic astazi, in 2018. AICI si ACUM !?!
3. Toti cei inclusi in acest Dictionar al valorilor vasluiene au contacte, cel putin periodice, cu o masa de oameni, care sa ia, reia, sa constientizeze prezenta lor, aici, pe plaiuri vasluiano-moldoveano-românesti, ca pe un esantion national. In ce masura prezenta unui academician este comparabila cu a acelui lucrator in presa care FACE jurnalism cultural si „social-politic” e de analizat, pentru ca cei de aici pot face concret ceva, orice, dar aici, pentru cei de aici, dintr-un judet mereu vaduvit de valori (si) din cauza asta ramas sarac si infeudat. E drept ca in afara de agricultura nu prea sunt resurse pe aici, resursa umana de odinioara exportându-se sustinut in vest.
4. Credem ca oferim prezentului, spre analiza si meditatie, dar si viitorului, o BAZA motivationala, de ambitionare in munca tot pentru altii (ca si noi), ca modele pentru cei care tot mereu vin. Aceasta este fotografia valorica a momentului, a mediului in care ne invârtim, traim, FACEM!
5. UN DICTIONAR LA CENTENAR / deci o demonstratie ca aceasta generatie si-a impus amprenta asupra vremurilor, atât de nefavorabile, de regula, pentru ca oamenii n-au fost aparati decât de munca lor, mai presus de talentul lor, chiar genialitate locala, de osârdia lor pentru acel ceva care sa aseze pietre in calea uitarii, a timpului nemilos, a formarii noii culturi existentiale ca sfera noua, cu prea putina posibilitate de preluare a experientei din sfera veche, a Galaxiei Guttenberg.
6. NE INSCRIEM, ASTFEL, PE HARTA CULTURALA A LUMII.
7. Ne inscriem, hotarât, cu valorile ACTUALE si ALE NOASTRE intr-un segment din Coloana Infinitului Spiritual Românesc, si intr-o COLOANA A IUBIRII DE TARA despre care e posibil sa nu se mai auda, vreodata. Globalizarea este o realitate, clara, azi, ca si indoeuropenismul de de la inceputurile civilizatiei; munca noastra ar putea fi, astfel, in zadar.
8. Dar… daca, asa cum credem, istoria lumii si a românismului se va rescrie?
Iata de ce… 101 vasluieni pentru ISTORIE!
*
NOTE OBSERVATIVE
O scurta analiza, nu de texte , ci, a listei :
A. 1. Nu este o lista a elitelor, pentru ca urmarim dimensionarea in spatiu si timp, cu ce avem la indemâna pe baza de dovezi directe si concrete (opera) pentru o idee: stimularea celor de astazi, baza de studiu pentru cei de mâine,dovada muncii „nationale” la inceputul mileniului II.
2. Majoritatea celor inclusi intre 101… asuda asupra cuvântului românesc din talent-imbold-geniu, adesea câstigându-si existenta altfel, cu obligatii departe de conceptualitatea necesara. Chiar un ziarist nu opereaza cu limbajul academic, un dr. in alte stiinte decât filologie nu exprima profesia, gaseste metafora si frumosul in alte preocupari.
3. Un tablou reprezentativ trebuie sa ofere imaginea concreta a realitatii spirituale, deci variatie, spontaneitate, fixate, inghetate pentru interpretare ulterioara.
B. Noi ne gândim la ce ar reprezenta astazi jurnalismul cultural din care ne extragem seva, stiind ca dintre cele 4 stiluri literare, cel mai accesibil este cel jurnalistic. Tare ne indoim ca exista sau va exista vreo alergatura serioasa pentru celelalte stiluri, deci pentru comunicare numai pentru initiati, in conditii de noua cultura existentiala cu robotizare, hrana sintetica, dragoste schematizata (!), mari probleme sociale. Putem vorbi de pe acum de culturi paralele (laic – bisericeasca, urbana – oraseneasca, metaforica - ori computerizata, exacta, inteligenta artificiala). Dar in viitor ? La sfârsitul romanului „Zapada pe flori de cires” vorbeam de bi-sentimentul de dragoste, care, paradoxal are confirmari in actualitatea lui 2018.
C. De la taran la academician !
Dictionarul „101 ….” va fi un fel de mozaic, nu in planuri multidimensionale ci cât se poate de reale, cu opiniile si valorile cele mai diverse, fara a putea fi, vreodata complete ci in functie de accesul nostru la informatie.
Incercam SA FACEM ceva util astazi si in viitor!
[ add comment ] ( 99 views )
Calendar
