ȘTIRI SCURTE, CĂ-I EPIDEMIE… 
Mai întâi o „mulțumire publică” pentru primarul-inginer Vasile Pavăl din Vaslui, care încurajează cultura locului după chipul și asemănarea lui de analfabet. Mă doare-n cot că iese din nou (sau nu) primar, că tot un acultural rămâne. E jalnicul culturii locale. Voi reveni.
*

Vasluienii intră în forță în atenția covidocomediei contemporane pentru că chiar șefa unui spital județean e dusă în stare gravă sau alarmantă la București, unde să fie tratată cam cum se cuvine la o față aleasă.
Trebuie să-i zic mai bine COVIDO-DRAMĂ pentru că nenorocirea asta globală, în loc să scadă, crește și iar crește pe vreme de caniculă. Mulți români, și foarte mulți vasluieni (că printre ei trăiesc și eu), au parte de destulă sărăcie – deci cei buni de muncă trebuie să ia drumul străinătății – de ceva lipsuri în educație (nu-i așa că violurile, bețiile, furturile trebuie să fie la ordinea zilei) – și iată, ne-a venit peste existență și SECETA. Rar am fost așa de descurajat ca să văd zilele trecute porumbul uscat și cosit, floarea soarelui cât un pumn de copil, fără producție, pășunile uscate cu vite costelive (câte mai sunt) gata să moară de foame. E mare nenorocire cu seceta în cel puțin o jumătate de județ. Seceta și covidul… bună pereche…
Ca să avem pe ce cheltui, că doar ne merge bine, nu?
Iacă-tă și alegerile. Chiar două rânduri, deci alți bani, altă distracție alte… visuri năruite: politicienii cei cu lefuri impresionante să trăiască. Noi… cum putem.
Am trăit seceta din 1946, când apa Zeletinului dispăruse, câmpul devenise ca oalele crăpate și sfărâmate, adică porțiuni de metri pătrați galbeni, uscați, cu marginile întoarse, iar prin crăpături vietăți moarte de foame, de sete, de atacurile câinilor vagabonzi, din cauza imposibilității oamenilor să mai poată face ceva. Poate nu se va repeta acest halucinant tablou, dar că vor fi foarte mari lipsuri, nu e vreo îndoială. Seceta e peste noi, nu cu noi…
Păsările cerului ne-au devenit dușmani lacomi și periculoși. Graurii și ciorile distrug pomi, vii, lanuri cu recoltă, grădini, culturi; nu se mai sperie de zgomote, de momâi, de pocnetul puștilor, de țipetele oamenilor. Trebuie să mănânce chiar cu riscul vieții lor (dar pe riscul înfometării oamenilor) drept care năvălesc pe oriunde găsesc de mâncare.
Prădătorii sunt pe aproape și în curți nu prea mai sunt păsări. Cred că prin părțile Murgenilor nu vor întârzia știri
despre atacul coioților-hienelor sau ce-or mai fi. Vor fi nenorociri noi.
Ce să mai scriu despre cultură... scrisa lui N. Labiș, „când viața în noi cu greu se mai anină” preocuparea pentru hrană rămâne esențială, doar că văd cum relațiile interumane se alterează zi de zi. Totuși:
După cartea OPERA MAGNA 1 (folcloristică), cea cu nr. 40, a apărut și FESTIVAL SEMICENTENAR/50:50/ Memorialistică jurnalieră, Iași, Pim, 2020, 330 pagini, adică a 41-a.
Am reușit, astfel, să mai las tuturor adevăruri istorice legate de Festivalul Umorului „Constantin Tănase” pentru care am alergat cu entuziasmul tinereții în 1970, ca să se desfășoare între 3 – 5 iulie. Un prăpădit ca L.V. Lefter poate scrie ce vrea el, că n-a fost acolo, eu am muncit atunci când el nici nu se născuse. Poate am să revin, dar nu-mi mai merită atenția.
Despre cărți:
„Orice carte este o floare la monumentul unei personalități.”


[ add comment ]
COVIDUL ȘI PORCĂRIA POLITICĂ 
Am destule de scris, încât să nu trebuiască să abordez politica „generală” a partidelor și chiar a statului. La ordinea de zi este PANDEMIA, adică o nenorocire peste tot globul pământesc. Pe care toată lumea o recunoaște, o înfruntă, caută soluții.
Văzând că moare atâta lume și că niște sabotori naționali strigă împotriva guvernului care se zbate eroic să limiteze valul de infecții, îmi vine să țip: opriți vipere ca Ponta și Tăriceanu să tot împiedice aceste măsuri cât se poate de păguboase, dar necesare, semănând neîncredere în ceea ce fac oamenii ăștia.
Printre ei și doctorul vasluian Nelu Tătaru.
Să nu creadă cineva că mă dau în vânt după liberali, de pe urma cărora am avut numai de pătimit, de la comunistul
Juverdeanu, coruptul Dan Marian înspre… azi. Nici cu toate măsurile nu sunt de acord deși, după atâtea prospecte în lume (32 de țări) pot să le apreciez la valoarea lor. Dar:
Să vezi că lumea moare la picioarele tale, și să spui că virusul nu există (Cataramă, nu mai zice nimic, chiar dacă s-a îmbolnăvit), să îndemni oamenii la împiedicarea măsurilor antiepidemie, mi se pare trădare cumplită nu numai de patrie, nu numai de familie, ci de omenire în general. Cum să ne mai mirăm că lumea, chiar și bolnavă, o ia razna? Tare trebuie pedepsiți colaboraționiștii ăștia. Cu legile statului, nu altfel.
Avem secetă în țară, avem secetă în județele Moldovei, avem, trebuie să avem, grijă de cele ale vieții zilnice. De ce ne-oamenii ăștia sunt numai împotriva sănătății oamenilor?
Oare, putem să-i pedepsim în vreun fel?

[ add comment ]
ZIAR DE… PANDEMIE? 
O nenorocire deasupra întregii lumi e greu de suportat de toată lumea. Vremurile și clima s-au tot schimbat și aproape nu mai știm care e normalul în viață. Numai că:
TREBUIE SĂ MÂNCĂM
Și cum cerințele alimentare numai cu muncă se pot satisface, trebuie să muncim, fie și în aceste condiții speciale. E clar că virusul există (cum or fi scos schelălăitorii Ponta, Tăriceanu, Ciolacu părerea că n-ar exista, mă tot întreb) că omoară dintre cei apropiați, suntem puși pe jar toți și… orice-am face cât trăim… trebuie să mâncăm(!). Ne întoarcem la concluzia care a mânat omenirea tot înainte: fără muncă nu se poate.
Munca oamenilor de pe Valea Prutului a fost zadarnică, mai totul s-a uscat din cauza secetei, ca să mai recupereze ceva, cultivatorii au început să cosească porumbul care însemna mămăligă pentru tot județul. Deci nu vor exista nici furaje pentru animale, nici rezerve alimentare pentru concetățeni. Primarii de la Lunca
Banului, Vetrișoaia (polul secetei), Berezeni, Fălciu, Murgeni, „caută soluții”, de fapt aproape sunt panicați pentru că chiar n-au ce face. Va urma alt val de plecări peste granițe, altă alergătură după ajutoare, altă stare de nesiguranță și infracționalitate, multe alte
probleme de rezolvat. SECETA este aproape totală în această zonă și oricâte ajutoare se așteaptă de la guvern, tot mari lipsuri vor fi.
E un semnal.
S-au întețit îndemnurile guvernamentale (plătite, bineînțeles) de izolare, autoizolare, purtat mască, respectat reguli. Eu personal apreciez îndeajuns eforturile acestui guvern liberal, cel mai sacrificat din istoria postdecembristă, care trebuie să facă față nu numai problemelor specifice pandemiei, ci mai ales unor atacuri subterane și de toate felurile ale opoziției care seamănă neîncredere și
nesupunere publică. Eu i-aș da imediat în judecată pe alde Cataramă (un expirat în politică, mereu fără substanță), Ponta (un fel de șarpe șuierător), Tăriceanu (mai țipă și el, dar tot aripă PSD este) și chiar pe Ciolacu (un fel de prim secretar mereu mânat de deștepții din partid care așteaptă să-l doboare). La pandemie și secetă numai ăștia ne mai lipseau.
August, luna „insurecției armate” (nu vine… 23?) ar putea să ducă la mișcări politice semnificative legate de „insurecția antiliberală” care pare a se forma.
Nu vreau să închei rândurile de față fără alt îndemn pentru dr. vasluian Nelu Tătaru ajuns prin voia pandemiei cel mai mediatizat și apreciat: SĂ NU TE LAȘI, DOMNULE DOCTOR, pentru că ceea ce reușești d-ta nu va mai putea fi repetat. Chiar meriți toate aprecierile noastre.


[ add comment ]
LEFTER E TARE LEFTER… 
…După multă vreme de la primul editorial consacrat unui personaj, iată altul.
E vorba de Lucian Valeriu Lefter, un sinecurist din județul Vaslui.
E vorba de spiritul comunist revigorat în viața culturală vasluiană căruia acest mai tânăr intelectual îi aduce ofrande. Sau poate e incompetența lui. Ori e execuție la comandă, ori lipsa de
documentare personală, inadmisibilă pentru un dr. în științe, ba și încadrat ca etnograf pe la Centrul de îndrumare… Vaslui. Ori, pentru că duce o viață extrem de liniștită pe un post bine plătit, toate la un loc. Foarte pe scurt:
De câteva zile a apărut un album destul de impunător consacrat Festivalului Umorului, cu ocazia împlinirii celor 50 de ani (între 3 – 5 iulie 1970), când am fost principal organizator, ca unul cu atribuția asta. Așa că astăzi este momentul meu de mândrie. Așa că evenimentului i-am consacrat a 41-a mea carte „Festival semicentenar/50:50, memorialistică jurnalieră”, Iași, Pim, 2020, 330 pag.
Tânărul acesta în care am crezut… că mă poate urma, are posibilitatea de a lucra mult (și o valorifică îndestul, cu loc ușor de muncă și bine plătit), presupun cu obligația de a fi corect în ce scrie. Deși nu e, se bucură de încadrare de cercetător, în care calitate ar putea să fie corect în evaluarea evoluției culturale din județ, în acești 50 de ani. Eu am trăit, muncit, visat în cultura locală, el, NU.
Concret: în cele 279 de pagini cu fotografii și un „Studiu introductiv” la SPIRITUL LUI TĂNASE LA VASLUI, ed. Lidana, Suceava, 2020, 279 pag., coordonatorul L.V.L(efter)” încearcă să prezinte imagini semnificative pentru această perioadă în care F.N.U.C.T. a fost la fiecare 2 ani, alături de Grupul de presă dimprejurul TVV (televiziunii Vaslui) ca principal promotor cultural PERMANENT în zonă. Reamintim că TVV a apărut la 5 dec. 1990, Unison radio, 1993, 1994, ziarul Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău pe 26 sept.1996, revista internațională M.C.R. din 8 febr. 2015, deci permanent AICI.
Festivalul Umorului „Constantin Tănase” Vaslui datorează mult lui Dumitru V. Marin și Grupului său de presă, ca un L.V.L. să schimbe o realitate istorică și culturală. Despre apariția FNUCT am scris în nr. anterioare.
Lefter aude, pe alte surse altceva, (și scrie!), uită ce a scris acum 10 ani, în alt album, face ce face și uită multe altele, inclusiv că în ultimii 30 de ani cele 4 mijloace de presă au sprijinit acest Festival, că printre cei intervievați a fost de multe ori chiar și el. Ce „uită” sau i-a fost impus (că, cică, ar fi fost un colectiv…) e să citeze cel puțin articolele din Meridianul (cam vreo 35 în totalitate), chiar omite publicația noastră din lista publicațiilor, uită de interviurile la TVV cu atâtea personalități, uită de articolele din M.C.R., „uită” că de știut știe, de cartea Festivalul Național al Umorului, Iași, Pim, 2010,218 pag. Și eu, chiar și în acea carte, când era un oarecine nesemnificativ, l-am pomenit printre actanți. Deh, LVL la remorca celor din colectiv (unde sunt destui comunistoizi, pe care-i bănuiesc, pentru că omul nu-i pomenește). Lefter se dovedește lefter, fără substanță.
Într-un cuvânt s-a ajuns: L.V.L. nu procedează corect.
Regret public pentru acest „prieten”după cum se vede, verde de ură !?!



[ add comment ] ( 3 views )
ZULUFII  DE PE GHEB 
Indiferent ce vârstă are, fiecare se gândește cum i-ar sta mai bine. Unii vor să violenteze gustul public și din urâți cum sunt se urâțesc și mai tare: se tatuează pe diverse părți ale corpului, își fac părul cum nu crezi că se poate, poartă vestimentația cea mai fistichie. Doar, doar, or atrage atenția cuiva, că mintea nu li se vede și nu fac eforturi să și-o arate. Am văzut zilele acestea o „tinerică” de vreo 90 de ani, cu un gheb mare și cocârjat peste care se rostogoleau cârlionții blonzi de la perucă. Am un vecin tatuat pe orice porțiune de piele care s-ar putea vedea. Mai poartă și părul blondinizat în coadă îndoită deasupra capului. I-am întins un ziar și mi-a zis că nu știe să citească, n-are ce face cu el.
Deci problema e… la educație.
Că nici baba cu zulufi, nici flăcăuașul acesta bun-bun de muncă (puturos foc) n-au priceput nici cum e cu prezența în lume și nici rostul muncii (fără de care nimic nu se poate).
Din păcate analfabetismul funcțional și lipsa de orice ideal e „aspirația” quasi-totală, pentru că din ce în ce mai multă lume se uită pe telefoanele mobile, își trece timpul de muncă spărgând biscuiți pe calculator, bârfește pe Facebook sau stă cu orele în telefon comentând toate prostiile din lume dar nu citește câte ceva pentru luminarea minții.
Am comentat cu un primar de 65 de ani starea aceasta a tineretului și el ridică din umeri că n-avem ce face, acesta e mersul lumii.
Chiar să-i lăsăm să fie proști-proști?
Chiar nu-i putem orienta către oameni-valori sau către rostul muncii?
Și atunci unde ajungem, la nătărăii cu morții lângă ei și care țipă că nu există coronavirus?
Până la urmă de ce învățăm carte, să ne lăsăm copiii handicapați? Învățătura cronicarilor: omul trebuie să se educe, autoeduce că nu trebuie să fie asemenea animalelor celor fără minte. Dar nu știu de ce unii fac tot posibilul să rămână proști. Or fi auzit că pentru cei fără minte e împărăția cerurilor?
Oare gheboasa cu zulufii galbeni, nu gândește tot așa?

[ add comment ] ( 2 views )

<<First <Back | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | Next> Last>>