AFIRM TRANSANT: exista o boala neidentificata la albine. Nimeni nu vorbeste despre ea, nimeni nu da vreun fel de medicatie si nu se gaseste nicaieri ceva care sa opreasca fenomenul. In ordine:
a) Anul trecut a fost secetos si cu rezultate negative infioratoare in apicultura, unde salcamul a fost slab (3-5 kg de familie), la tei nu a fost nicaieri productie (eu am avut stupi in cinci locuri diferite si n-am scos vreun gram), la floarea soarelui nu mai este cules (mutatie genetica la aceasta cultura). Sa scot hrana, am fost in pastoral langa Braila, de unde, cred, m-am intors cu boala. Dovada ca cele de la Balteni pe care nu le-am deplasat, sunt sanatoase si productive.
b) Si atata lume a cumparat ,,de la nemti sirop de zahar tratat. Albinele au depus un fel de miere foarte alba dar... au inceput sa fie din ce in ce mai putine. Am observat destul de tarziu efectul acesta de micsorare a perioadei de viata si respectiv ponta scazuta a matcilor. Nenorocirea poate vine si de aici. Sau chiar de la zahar, pentru ca nici acesta nu mai e dulce ca cel de acum 15-20 de ani. Ma rog, prelucrat.
c) Iarna care a trecut a fost foarte neprielnica pentru ca n-au existat zile pentru zboruri de curatire. Nici turtele de miere n-au prea fost luate, in primavara.
d) Am hranit familiile cu MIERE. De la ele, le-am tratat cu Varachet, Mavrirol pentru daunatori. Dar in loc sa se dezvolte, familiile au inceput sa piara.
e) Chiar dupa salcam, cand s-a inregistrat un reviriment de vreo 15 zile, ne-am trezit cu faguri plini dar musca a disparut. Procesul continua - accelerat!
Semnalmente: matcile au depus impresionant de mult. Ramele sunt batute cu puiet capacit, usor rosiatic (ca la familii asfixiate) dar parasite de albine. Un stup care acum o saptamana exploda de albine, ieri nu mai avea decat doar cateva sute intr-un colt.
Albinele nu mai stau pe faguri si nu hranesc matca.
Acolo unde mai sunt albine, se observa pe fundul stupului sacii albi (albi, nu sidefii) cu larvele care mai fac miscari agonice. E o tragedie sa vezi continuarea: din ce in ce mai putine si in cateva zile nu mai ramane niciuna!
Reiau: nimeni, ,,nu stie nimic; la analize nu ies cauzele, nu se gasesc medicamente, medicii nu pot spune nimic.
Din informatiile noastre au disparut peste 20.000 de familii de albine numai in judetul Vaslui, dar si la Iasi sunt pierderi.
S.O.S.!
Ajutati apicultura romaneasca!
[ add comment ] ( 35 views )
Un vecin bun e mai mult decat un frate, zice un vechi proverb. De cand ma stiu, nu m-am certat cu vecinii si m-am pazit de cei cu probleme de sanatate mintala. Din pacate, sunt din astia care n-au decat grija vecinilor desi, ei se scarpina serios din cauza paduchilor.
Vecinii de azi nu-s mai buni decat fratii, nici aliatii!
U.E ne-a primit cu surlele si trambitele noastre, tare fericiti ca ne-au luat intr-o comunitate unde laptele si mierea curgeau si pe ulite. Fericiti ca pleaca prin Europa, romanii asuda astazi peste hotare pierzand casele si familiile care li se destrama, cu nadejdea averilor in suflet. Dintre zecile de capsunari cu care am vorbit, niciunul nu e mai bogat. Doar cei care au apucat sa fure si sa ramana neprinsi. In rest, vecinii nostri din U.E. exploateaza la sange pe noii sclavi, pusi la cele mai grele munci. Credeti ca astia se uita la noi ca la niste vecini... buni? Pai, daca ar fi asa, nu s-ar intretine atmosfera antiromaneasca si nu s-ar insista la regionalizare!
Regionalizarea, subiectul care ne arde la suflet si la fiinta nationala. Dragnea si ai lui au sarcina sa o realizeze desi, asta-i tichia de margaritar pentru tara deja colonizata. Nu se vede, oare, ca faramitarea tarii cu abandonarea traditiilor (deja e asa), cu constiinta apartenentei la o anume entitate, cu o istorie insangerata pentru a se construi TARA cat mai mare si mai puternica si care sa nu mai conteze. Pumnul de arginti, care ni se promite e cel mai cumplit mestesug de zazanie si lupta fratricida. Va fi ca la mort cand se arunca banii de pe nasalie: se incaiera (toti) cei care se reped sa prinda ceva.
Nu se vrea sa se vada destramarea hada care afecteaza limba, natiune, popor, familie, persoane?!! Ce i-o fi apucat pe oamenii astia, in slujba caror dusmani sunt?
NOI, NOI intelegem ca trebuie sa fim impotriva regionalizarii?
Vecinatatea Iasi Vaslui... ea nu exista, pentru ca fiecare judet are interesele sale. Chiar intr-o euroregiune fratele mai mare, mai falnic, mai bogat, Iasiul va suferi de dragul celor din Vaslui? Poate, doar ca vorbarie electorala! Nici la fotbal nu e altfel!
Vecinii directi sunt cei cu care stai gard in gard. Acum ii inteleg pe cei din Transilvania care-si fac niste garduri din zid in asa fel incat nici trecatorul, nici vecinul sa nu vada ceva din ce fac ei acasa.
Pe Frunzelor sunt doar case locuite si un birou. Dupa aproape 2 decenii, un vecin il reclama pe celalalt pentru ca si-a spalat masina pe strada si chipurile, ii aduce mal in fata magazinului de la etaj. Sigur, politie, cercetari, amenzi...
Dar, sigur Dorin al nostru nu e un vecin bun. Si pacat, ca dupa atatia ani are o proasta satisfactie: amendarea celuilalt. Si cate s-ar putea scrie despre el, nu incape intr-un ziar!
Deocamdata, il semnalam, la nivel micro, ca pe un vecin rau, ca, el nu putea discuta cu celalalt despre inconveniente?
Dorine, nu asa se pastreaza un vecin bun!
Sa nu te imbolnavesti de grija vecinului, ca ne ajunge cat ne-am imbolnavit de grija Uniunii Europene.
Pana la urma, ,,am vorbit despre vecini mari si mici. Vecinii de la Rasarit ne-au adus socialismul, cei din Apus capitalismul, cei dintr-un judet ne iau partea de viata economica (deci o parte din viata), vecinii de langa gard nu prea conteaza, cand n-ai loc de munca, si cand saracesti din cauza puternicilor hapsani (e alta poveste in aceeasi tara). Cand Romania saraceste din ce in ce mai mult din cauza unor impuneri ,,europene (vezi pesta porcina, distrugerea gainilor, acum politica in agricultura, viticultura, zootehnie) nu e chiar... alta gasca in aceeasi Europa.
Si... si...
Contra vecinilor mari si mici, cine ne apara?
[ add comment ] ( 37 views )
Chiar am ajuns sa ne intrebam unde sunt, nu numai zapezile de altadata ci si ploile de odinioara, cand zile intregi pamantul mustea de acest element datator de viata. Daca n-as fi framantat 12 km pe zi pamantul, ani buni prin naveta la scoala, n-as realiza bine diferenta dintre precipitatiile de azi si cele de atunci parca aliniate dupa sarbatori si anotimpuri.
Oricine observa acum ca de ani buni caldura primaverii, de fapt de vara, vine aproape dintr-odata dupa frigurile iernii. Semanaturile nu se pot face in rastimpul celor 3-4 saptamani si cum a fost cazul anul acesta, nici vorba sa se poata dezvolta familiile de albine inaintea infloririi salcamului. Cine spune ca a avut dezvoltarea corespunzatoare in apicultura, minte. Minte, sa-si ascunda mierea din zahar pe care o obtine acum. Pentru ca acum, cine vrea productie, isi ,,alimenteaza din greu stupii. In loc sa avem de 21 mai (Constantin si Elena) salcamul sa crape in floare, astazi, 23 mai, el este de cateva zile epuizat, inchis. Productia va fi cel mult 1/3 din cea a anului normal, mai ales ca au lipsit cu desavarsire ploile.
Dupa ploaia de miercuri (ieri) in judetul Vaslui si cea de acum 2 zile la Iasi, sperantele cresc. Ale tuturor, pentru ca unii asteapta sa le incolteasca porumbul sau floarea soarelui semanate acum doua, trei saptamani!
Asupra romanilor ,,s-au napustit culturile modificate genetic, erbicidarile si tratamentele la culturi si livezi, insusi calendarul natural al alternantei temperaturilor (mari) cu cele mai reci, ploile si infloririle.
Toate s-au schimbat, chiar si comportamentul oamenilor, care ,,fac ce pot pe la colturi, crasme, la umbra deasa. Despre atitudinea fata de actiunea concetatenilor in campanii agricole am mai scris. Gandul ,,loviturilor fara grija zilei de maine e prezent la 80% din populatia zdrentuita a tarii. Un toi sau o cana de vin par conditii multumitoare pentru o zi. Ce sa faca lumea cu cinste, oanoare, munca, mai ales daca nu ploua!
Valul de ploi de dupa Sfintii Constantin si Elena ar putea dezlega si energiile specifice noua romanilor si mai ales moldovenilor recunoscuti ca mai gospodari.
Stiind ca fara munca (si fizica) nu se poate, n-am alt indemn decat LA TREABA!
*
Atrag atentia tuturor asupra eforturilor lui Dragnea si alti tradatori de tara de a faramita si a distruge TARA pe care altii au intocmit-o timp de secole. Regionalizare ne trebuie? Pentru cine?
Chiar nu vedem pericolul?
[ add comment ] ( 34 views )
Am apucat vremea cand mecanizarea, irigarea si chimizarea erau pretioasele directive de partid care sa asigure dezvoltarea agriculturii romanesti, in conditiile in care colectivizarea era demult incheiata. Si chiar s-au facut pasi importanti, s-au schitat si realizat proiecte interesante care au fost pasi inainte pentru asigurarea hranei pentru intreaga populatie. Am avut si avem potential.
A urmat, ceea ce stim, adica impartirea pamanturilor, munca entuziasta cu sapa si tractiunea cu vaca, revenirea sentimentului de stapan pentru amaratul proprietar al unei gramezi cu lemne. Si a revenit, acum, nevoia reorganizarii (pe alte baze) a agriculturii care, in conditii de criza economica trebuie sa se pregateasca in vederea crizei alimentare. Adrian Porumboiu credea inca de acum 3-4 ani ca aceasta va fi marea noastra confruntare cu viata.
Oricum, agricultura actuala romaneasca nu este pregatita sa infrunte criza cea mare deci, aia cu ... hrana. Poate, partial, pentru ca prin subventiile de la APIA, s-au micsorat parloagele si terenul agricol tinde spre 90-95%... lucrare!
Zilele acestea oamenii isi indreapta sperantele spre cer pentru ca e o seceta ,,declansata mult prea din timp, astfel ca in timp de o luna trebuiau terminate semanaturile (si nu s-a putut), apicultura inregistreaza deja pagube din cauza salcamului grabit de caldurile mari, zootehnia este pe pamant crapat, irigatiile-s visuri. Politicienii si guvernul isi suplimenteaza veniturile, populatia are taxe noi si venituri vechi.
Intrebarea capitala: ce face acum tot omul?, ca inca nimic nu misca!
Fondurile guvernamentale nu prea s-au vazut, actiuni economico-manageriale... nu-s.
A crescut mult in tara romaneasca cererea de medicamente si... de erbicide! Habar n-am daca si de sape, pentru ca la prasit in camp sau in vie se vad oamenii. Deci, a reinviat (sic!) spiritul de gospodar la poporul roman!
Vasazica, plecam de la ideea ca oricata seceta va fi, nu vom muri de foame: cei de la oras, salariile pe mancare (din Turcia), cei de la tara, borsul (chiar cu stir, dar e!) si mamaliga stramoseasca. E seceta, nu-s bani, se fura in draci (un fost angajat, Istrati, a furat si funia de intins rufele), se inseala aproapele...
Multi vor sa mai faca ceva cinstit. Nu-i asa ca tot la agricultura se ajunge? La munca de aici sau emigrarea. Asta din urma inseamna munca in Europa, tara noastra cea mare. Ai mari se bat pentru regionalizare (la ce mama dracului ne trebuie!?!) pentru noua constitutie (nu stiam de ce inghitim cu atatea noduri...) sau pentru contractele cu statul (ca deh, banisorul de pe aici e sigur).
Omul simplu se intoarce la sapa, la vitelul lui, la tabla de ceapa si patrunjel injurand de mama focului! Singur, ca rascoala nu se mai poate, mitingurile nu mai exista cu nici un fel de arma nu mai e voie... Stiti ca pentru un litru de motorina trebuiesc 6 kg. de grau? Dar de unde?
Cu nadejdea la mamaliga cu lapte, inapoi la agricultura cu sapa # actiunea si vaca tractiunea!
[ add comment ] ( 35 views )
Cresterea albinelor e de cand lumea si inseamna o preocupare cu rezultate in raport de culesurile principale. Pana acum cativa ani acestea erau la salcam, la tei, la floarea soarelui. Nu vorbim de cei din delta ci de apicultorul de rand care-si putea purta stupii pentru recolta (deci profit) nu numai pentru intretinere. Am obtinut acum cativa ani buni cateva sute de kilograme la pomii fructiferi, deci familiile s-au intarit cu ajutorul florilor de papadie, prun, zarzar, mar, par. Multi au crezut ca plantatiile mari de pomi fructiferi sunt mana cereasca. Atunci
Au venit calduri mari, imediat dupa frigurile iernii, si de cativa ani buni recolta de miere, fara alte hraniri, nu mai exista! Constatam, nu inventam!
Imprimavararea (si anul acesta) s-a produs tarziu, familiile neavand zboruri de curatire, s-au dezvoltat slab si multe au pierit. Daca ne luam numai dupa ce stim, mortalitatile au atins si 50% in fiecare stupina. Sunt cazuri in judetul Vaslui unde apicultorii au ramas cu cateva familii in viata dintre sutele pe care le-au avut. N-au depistat nici loca, nici alte boli (cu exceptia nosemozei), doar mereu si implacabil stupii s-au depopulat chiar daca s-a incercat stimularea lor cu sirop sau miere descapacita.
E absolut dezolant sa vezi ca din miile de albine ramane doar matca sa tot caute loc de ouat pe faguri negri cu coroana de miere deasupra sau pe pata cu puiet parasita de albinele din ce in ce mai putine.
Odata cu aparitia polenului au revenit ceva sperante, dar foarte slabe si nesustinute de cresterea asteptata a puietului, ramele fiind tot pestrite.
Deci, salcamul de anul acesta va fi cercetat tot de familii nedezvoltate.
Viitorul SUMBRU al apiculturii este prefigurat de:
- Vremea prea calduroasa dintr-o data care a determinat 1) aparitia florilor de primavara dintr-o data si multe specii; 2) perioada scurta-scurta de inflorire; 3) continut nectarifer foarte scazut.
- Inflorirea mult mai devreme a salcamului este absolut daunatoare si se anticipeaza recolta slaba. Tot din cauza caldurilor.
Desigur, oamenii nadajduiesc, asa cum au sperat si la rapita unde de cativa ani nu se obtine miere.
Deci: a) rapita e doar o speranta, desi campurile galbene sunt frumoase;
b) salcamul e deja pe sponci, probabil cules 5-10 zile in loc de 3 saptamani. Si acesta e culesul de baza.
c) La tei este cel mai nesigur cules! Nu cunosc pe cineva sa fi obtinut miere naturala de tei in ultimii ani, desi nu neg ca ar fi norocosi cu stupii prin preajma unor palcuri productive.
d) Floarea soarelui e modificata genetic, albinele n-au cules. Cei care pleaca in pastoral prin Dobrogea mai au rezultate. Cu stupinele in stationar, nici o sansa de cules.
In conditiile stropirilor de tot felul, erbicidarilor si a altor chimizari, este mare problema cu supravietuirea albinelor!
In situatia cultivarii pamantului scade flora spontana...
Paradoxul acestor zile este insa urmatorul:
Multi intreprinzatori se lanseaza in apicultura datorita fondurilor europene! Astia au stiut ce s-a intamplat la ei, acorda fonduri nerambursabile si-i ,,leaga pentru 3-5 ani pe noii apicultori sa produca, sa se ocupe de albinarit!
Dar, daca au disparut culesurile de baza, cum vor supravietui pana la urma nadejdile acestor oameni?
[ add comment ] ( 33 views )
Calendar
