Prin „grija” istoriei care consemnează hemoragia permanentă a creierelor de când se știu aceste locuri, iată, nu putem nominaliza o publicație de importanță națională sau cu desfășurare în lume plecată de pe aceste locuri, cu oameni de pe aici (că, mulți statornici de pe aici n-au cam fost), cu eforturi de orice fel, dar, de aici, și, măcar cu ceva utilitate pentru autohtoni. Putem relua materiale scrise de noi despre începuturile presei vasluiene, tocmai pentru că ziarul zonal Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău a trecut de mult în anul 27 (26 sept. 1996).
Dacă timpurile ar fi propice pentru cultură, dacă analfabeții funcționali din fruntea județului și ai primăriei ar fi puțintel iubitori de ceva cultură, momentul ar fi trebuit marcat printr-o amplă sărbătoare social-culturală spre folosul localnicilor, că nu oricând se poate ivi, dezvolta și realiza o revistă de asemenea autoritate internațională ca Meridianul Cultural Românesc, înființat la 1 februarie 2015, de un grup mereu pomenit, dar, și, imediat căzut în grija, finanțarea și tipărirea unui om singur.
Condiții și cauze:
Televiziunea Vaslui (Licența 001/TV) s-a ivit datorită ambiției unui om și copiilor lui, posturile de radio Unison, tot datorită aceluiași ambițios, ziarul tot din aceeași cauză. Împrejur existau doar unele semne de trezire a provinciei care să intre în jocul valorilor naționale, prin câțiva „vechi” cu literatură de sertar (Ion Baban, preotul Sofianu), cu câțiva elevi (cam 550, până la urmă) în frunte cu Lucian Pârvoiu, Cătălin Striblea, Cătălin Sîmpetru, care s-au „aruncat” în undele radio și TV, și s-a ivit apoi un mare pasionat de muncă și literatură Val Andriescu, evident și alți câțiva aspiranți la glorie literară, pentru că ziaristica era un termen nedefinit pentru ei și pentru atunci. Deși era DECENIUL DUȘMĂNIEI era și deceniul libertății de expresie de după Revoluție. Rolul Televiziunii Vaslui este de-a dreptul inimaginabil pentru mulți, astăzi. Aici s-a deschis democrația în Vaslui.
Apariția ziarului a însemnat și mai concret democrația cuvântului, pentru că au avut acces toți aceia care și-au dorit, și n-au fost puțini care-și încercau pana în diverse specii literare. Iată de ce pagina culturală n-a lipsit niciodată în nici un număr al prezentei publicații (cam 36.000 de pagini, pentru că a fost și cotidian, și cu 3 apariții pe săptămână; au mai fost câteva sute de ziare electorale).
Pe 1 februarie 2015 ne-am găsit 5 ambițioși, Val Andriescu, Mihai Batog-Bujenița, Cornelia Ursu, Dumitru V. Marin și Valeriu Lupu, care am și încheiat un act de înființare, pe care l-am publicat și care chiar am făcut ceva minuni: într-o lună de zile am adunat 93 de colaboratori în primul număr al Revistei.
Am avut o audiență de necrezut,
Au venit colaboratori din toată lumea și din cauza asta am tot extins spațiul colaborărilor. Astăzi înregistrăm 900 colaboratori, din 32 de țări și 4 continente. Nu putem minți și n-aveți cum să nu credeți, pentru că la sfârșitul fiecărui număr avem glosarul care arată cine, ce, unde și cât a publicat.
Cauzele extinderii între granițele limbii române sunt clare: valoarea publicației, corectitudinea redactorului-responsabil, necesitatea unui purtător de cuvânt al jurnalismului cultural, pentru că aceasta este nișa ocupată de noi în ansamblul publicațiilor de pretutindeni.
Condițiile, iarăși nu pot fi discutate, pentru că, cel mai important aspect este finanțarea și aceasta a căzut pe spinarea lui D.V. Marin. NICI O INSTITUȚIE DE STAT, Consiliul județean, Primărie, nici măcar nu s-au abonat, considerând cu mintea deșteaptă a primarului că 52 de lei/an pentru ziar și 80 pentru revistă nu interesează, nu pot fi găsiți și reprezintă o mare sărăcie pentru ei. Primarul Pavăl primește 15.000 de lei lunar, cum să dea el 52 de lei? Buzatu are și mai mult (basta mașină, ciubucuri, avantaje) dar nu poate încuraja o asemenea revistă cu 80 de lei pe an... Nici măcar nu dădea de la el; și dacă nu dă el, nu dă nici vreo instituție subordonată Consiliului Județean.
Ne mai întrebăm de ce nu există nici o altă publicație reprezentativă pentru Județul Vaslui? Ne putem întreba și cât o să mai reziste și asta, și nu din cauza finanțării profesorului, ci pentru că nemernicii ăștia (au atras-o și pe Mocanu de la Muzeu) îl sabotează cât pot pe omul de cultură care reprezintă cultura, învățământul și politica acestui loc de 53 de ani. Subliniem, de la 1 martie 1970.
Ar fi și o întrebare directă: „conducătorilor” nevrednici, dacă voi nu faceți, de ce-l tot ocultați pe cel care mai poate să facă ceva pentru vasluieni?
l
La o asemenea aniversare nu ne pot lipsi și prietenii, mai ales colaboratorii. Ieri, Mihai Batog Bujență a alăturat unor felicitări (sincere, că și el pune umărul), îndemnul „Să nu vă lăsați, domnule Profesor, că altul ca dvs. nu se va ivi prea curând, și e păcat nu numai de Vaslui. Chiar că, acei ce vă prigonesc, nu-și dau seama. Nu vă lăsați!”. Și alți, mulți, de peste hotarele județului, au cuvinte de acest fel. Numai Pavăl, Buzatu și Mocanu... refuză un abonament de... 52 de lei pe an, PE AN!
l
Am stabilit programul Simpozionului internațional „Omagiu cărții și culturii vasluiene” ediția a XI-a, de vineri, 28 aprilie 2023. Nu și toate locurile de desfășurare. Dar vom reveni cât de repede cu precizări.
[ add comment ]
Dar, pentru că nimeni nu a trăit pe vremea poetului, tot nimeni nu poate depune mărturie și nimeni nu poate avea decât oarecari păreri sau presupuneri (se încadrează în sistemul de manipulare al timpului). Poezia și întreaga sa creație sunt cele care-l construiesc pe poet în eternitate.
Ioan Slavici e născut și el în ianuarie, dar...
Mica Unire este faptul social-politic determinant pentru secolul trecut deci e o mare sărbătoare, dar nu e o personalitate.
Nicolae Ceaușescu va fi reabilitat în curând, pentru că este nevoie de eroi de care să ne folosim în bătălia pentru națiunea și limba română. A avut rolul lui negativ, dar dintotdeauna extragem ce folosește țării, nu ce a dăunat. Așa că în cel mult 10 ani „dictatorul” va intra în rândul eroilor români (prin comparație, câte capete a scurtat el, Ștefan cel Mare... cât a domnit... și iată-l sfânt în calendar). Nu cred că și Leana, care nu se va putea compara niciodată cu Regina Maria.
I.L. CARAGIALE, ca și prietenul său trebuie sanctificat, pentru că Eminescu ne-a lăsat limba și cultura,
Caragiale ne-a lăsat tiparul social în care ne vom recunoaște până la dispariția poporului și limbii sale. Îmi pare rău, dar vremea aceea e mai aproape decât o bănuim datorită videoculturii, calculatorului, telefonului, care alterează zi de zi fondul limbii, structura ei, specificul ei.
Globalizarea e aproape, noua cultură existențială și mai aproape.
Dacă în calendarul ortodox sunt și sfinții Vasile, Grigore și Ioan despre care circulă legende imposibil de verificat, despre Mihai și Ion Luca nu e nevoie de legende, pentru că sunt faptele imposibil de contestat, opera. Despre Sf. Andrei se spune că
i-a încreștinat pe români, acum multe sute de ani, de fapt, fără nici o dovadă peremptorie. De ce să nu ne gândim serios la acești doi corifei, pentru care avem dovezile, faptele, spiritul și limba noastră? Acum, pentru că ei, oricum vor intra în rândul sfinților odată și odată. Așa vor contribui acum mai mult la educarea întregului neam românesc răspândit deja în toată lumea.
[ add comment ]
Ca partid politic ecologiștii români s-au ivit imediat după Revoluție (la 2 zile după executarea lui Ceaușescu), atunci când poetul Toma George Maiorescu, șahistul Dolphi Drimmer, universitarul ecolog Alexandru Ionescu, au înființat Mișcarea Ecologistă din
omânia, la București, cel de al 4-lea membru fiind Dumitru V. Marin înscris prin telegramă, a treia zi de Crăciun, care a înființat apoi oficial filiala Vaslui, pe 6 ianuarie 1990, după ce a primit delegație de la centru. Ecologiștii din M.E.R. au fost prezenți în viața publică imediat după partidele mari, chiar din ultima zi de Crăciun, iar cei din Vaslui la fel.
În ziua de 6 ianuarie 1990 s-a întrunit Filiala M.E.R. Vaslui cu 14 persoane care au ales în conducere pe prof. drd. Marin Dumitru = Președinte, ing. hidrotehnist Pânzaru Neculai – vicepreședinte, prof. de biologie Mărcuță Costache de la Pogonești/Ivești – vicepreședinte.
Datorită îndrăznelii și inventivității președintelui organizația a avut imediat sediu pe strada Ștefan cel Mare nr. 59, într-o clădire veche părăsită de fostul Consiliu Județean care avusese aici un birou tehnic. Alături, perete în perete, s-a instalat sediul PSDR-PSD condus de câțiva foști comuniști aprigi.
A urmat o perioadă foarte aprinsă pentru constituirea Organizațiilor comunale, orășenești și județeană, lumea îndreptându-se cu nădejde spre ecologism, ca noutate și doctrină, care a început, însă, repede să se sfâșie pe dinăuntru, democrația internă manifestându-se zgomotos și distructiv, ca și în restul politicii, ne-mai existând nici un fel de conducători, autorități, lideri. Ecologiștii lui Toma Maiorescu au făcut parte din guvernul condus de oamenii lui Ion Iliescu (prof.univ. M. Bleahu, prof. Al. Ionescu, ajuns deputat o legislatură, ș.a.) iar la nivel de județ Vaslui primii 3 consilieri au ajuns în Delegația permanentă a Consiliului Județean (Marin Dumitru, Mărcuță Costache, bârlădeanul Popa Valeriu), alți 2 fiind aleși în Consiliul Municipal Vaslui, Albescu Dan, Marin Dumitru (doar două legislaturi, pentru că nu putea face parte din cele 2 Consilii), înlocuit cu N. Pânzaru apoi cu col. Săndulescu, alți 2 consilieri în Consiliul municipal Bârlad, care a avut organizație completă ca și Vasluiul, V. Bob și Popa Valeriu.
Cât a fost provizoriu, în Consiliul Județean a fost cooptat președintele ecologiștilor, prof. Marin Dumitru, apoi la primele alegeri, în 1992, scorul ecologiștilor a fost impresionant: au ajuns să aibă 234 de consilieri, 7 primari, 5 viceprimari și să fie a IV-a forță politică în județ, cu organizații în toate comunele. În același timp a ajuns ca organizația vasluiană să fie în 1996, cea mai importantă din țară, cu 11% din totalul membrilor F.E.R. (după ce MER s-a rupt în mai multe facțiuni). De menționat că această situație era în paralel cu existența P.E.R. (Partidului
Ecologist Român), condus la Vaslui de ing. Vasile Ghiga cu un singur consilier și fără ca cele două partide cu ideologie asemănătoare să conlucreze în vreun fel. Ghiga a prins și el un mandat de deputat și... a desființat practic organizația vasluiană a lui. După 2004, ecologismul vasluian a slăbit constant și... sigur, în ultimele decenii ne-maifiind reprezentat în vreun consiliu local, întrucât comasarea/absorbția de către Acțiunea Populară condusă de fostul Președinte al țării Emil Constantinescu, la rândul ei absorbită în 2008, de către PNL (prof.dr. D.V. Marin a fost candidatul PNL la Primăria Vaslui), și situarea prof.dr. D.V. Marin în bătălia pentru jurnalismul cultural / internațional/ și operă proprie, a însemnat o slăbire a muncii politice, iar slăbirea autorității și mai ales importanței ecologismului la nivel național și internațional s-a transformat în qvasi-abandonarea ecologiștilor și ecologismului, care, după prof.univ. Alexandru Ionescu nu și-a mai găsit nici un lider național potrivit, iar la nivel județean profesorul întemeietor n-a mai avut continuatori corespunzători.
Prof.dr. Dumitru V. Marin a fost conducător de partid (ecologist, apoi Partidul Verde) răstimp de 29 de ani în paralel cu munca sa de promotor în presă (ziare, revistă) și în jurnalismul cultural, de scriitor și creator și respectat intreprinzător local în presă.
Ecologism și jurnalism.
Imediat după 1989 „s-a dezlănțuit” un fel de democrație fără limite, într-un deceniu al urii și defăimării, cu dușmănii fără seamăn. Șansa prof.dr. D.V. Marin a fost că, fiind întemeietorul singurului grup de presă din țară, care rezistă și astăzi, cu prima televiziune în eter din
România (Licența 001/TV, acordată de CNA, în ian. 1993), apoi 2 posturi de radio = rețeaua UNISON, ziarul Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău (din 1996), și revista internaționalizată Meridianul Cultural Românesc (M.C.R. – 2015), precum și o bogată operă proprie (azi 59 de volume tipărite), a fost de fapt șansa muncii într-un DECENIU AL DUȘMĂNIEI, mult peste obișnuitul acestor timpuri ca durată, complexitate, consistență și popularitate. Nu menționăm aici nici recordurile mondiale, nici țările și continentele colindate prin care a ridicat Vasluiul pe harta culturală a lumii. Faptul că a reprezentat deopotrivă o impunătoare personalitate culturală, un jurnalist de mare autoritate, un om deosebit de muncitor în acest areal, ar putea fi cheia succesului și în domeniul ecologismului local chiar în această perioadă de declin. Cu toate acestea nu
s-ar putea spune că personalitatea lui DVM a suferit din cauza ecologismului, ci dimpotrivă.
O constatare actuală: în toate formațiunile de partid a dispărut democrația internă. În primele decenii de după 1989 era libertatea personală și a cuvântului (ce dezbateri, strigăte și urlete erau în adunările ecologiștilor?!?), astăzi cine încalcă directiva președintelui, zboară din organizație. Promotor vasluian:
Prin voia sorții, disponibilitățile sufletești, fizice și psihice, prin neastâmpăr intelectual, profesorul încadrat ca Inspector cultural la 1 martie 1970, în județul Vaslui, profesor la 4 dintre cele 5 licee din Vaslui, întemeietorul surprinzătorului post de televiziune din... Vaslui, la 5
decembrie 1990, a desfășurat constant o activitate de promotor cultural, de istoric, de profesor, în sport, de literat ș.a. dar mai ales o impunătoare prezență jurnalistică în țară și peste hotare. Desigur, lăudat și criticat, dar mereu remarcat pentru activitatea sa cu totul rarissimă.
De nivel național
În lumea mare.
Internaționala ecologistă s-a reunit la Budapesta, în Hotel „Berlin”, pe 2 decembrie 2001, conducătorul Delegației României fiind prof. dr. Dumitru V. Marin, ajuns partenerul lui Ioschka Fischer, ministrul de externe german... A fost cea mai înaltă reprezentare a României de până atunci de către un reprezentant din Vaslui, de la Revoluția din 1989. România era reprezentată excelent în Europa și în lume atunci, prin procente și... teorie ori prezență științifică.
Constituirea Partidului Ecologist din R. Moldova de sub conducerea academicianului Ioan Dediu a însemnat o organizare importantă prietenă de peste graniță, universitarul Ioan Dediu fiind un excepțional patriot și unionist. Ca membru al delegației române la Congresul de Constituire a lor și alegerea ca președinte la Chișinău (noi toți românii am fost aleși membri de onoare, în frunte cu Al. Ionescu), și apoi la mai multe congrese și adunări, D.V. Marin a luat cuvântul de fiecare dată militând pentru Unire și democratizarea vieții sociale (concomitent cu filmările pentru TVV și înmânarea de cărți în limba română). A sprijinit primirea ecologiștilor basarabeni în Internaționala ecologistă de la Budapesta și a avut o atitudine comună (și) cu aceștia în diverse alte împrejurări, în România și în Basarabia.
Tot cu ocazia Internaționalei verzi de la Budapesta
s-a legat o colaborare și o prietenie deosebită cu ecologiștii ucrainieni, atunci cu un procentaj bun la nivel național, peste 1%, noi cu peste 3 %. Strânsa legătură cu academicianul Vasile Tărâțeanu s-a concretizat în mai multe articole ale acestuia în M.C.R., într-un interviu publicat și în țară, și participarea lui Vasile (pierdut în 2022) la Simpozioane și întâlniri la Iași și Vaslui.
Profesorul ecologist și jurnalist s-a mai întâlnit cu ecologiști sârbi și bulgari și a fost în vizită la un deputat eco-logist francez (și interviu TVV) în Parlamentul european, la Strassbourg.
Revenind, la 2 dec. 2001: a fost și o cărămidă pusă atunci, hotărât, de delegația noastră care cuprindea și pe Dumitru V. Marin (șeful) și pe fiul său Sergius-Lucian Marin ca ecologist și întemeietor de post de radio și TVV, o voce pentru primirea în UE și NATO. Un capitol care se îngustează din ce în ce mai mult astăzi.
Perspectivele întunecate ale ecologismului, jurnalismului, românismului.
Din păcate realitatea social-politică istorică ne arată că doctrina ecologistă nu are prezent și se prea poate, nici viitor. Situația e impusă de starea interioară-constitutivă a formației politice care trebuie să ceară mereu îmbunătățirea condițiilor de trai, social-cultural-creative, să protejeze prăpădiții lumii, deci aproape permanent să fie în opoziție. Asta impune cu necesitate să nu poată lua parte la împărțirea cașcavalului social, deci să nu-și poată recompensa economic nici măcar pe activiștii săi mai de seamă. Ar fi cumva, ceva mai altfel cu militanții Green Peace, încă prezenți, dar din ce în ce mai neputincioși, pentru că restul ecologiștilor reduc totul la visuri imposibil de împlinit. În condițiile bătăliei pentru existență e cu totul insuficient. Nu e grăitor procentul de membri de partid mereu cu mult sub 0,1 % și dispariția facțiunilor mai mult sau mai puțin gălăgioase? Ca o constatare tristă: a dispărut democrația internă din fiecare partid, iar în cadrul celor foarte mici, tonul e dat de președinte și toți cântă la fel.
Dacă tot vorbim întemeiat de noua cultură existențială, tot cu deplin temei putem vorbi astăzi de alt fel de democrație decât cea de după 1989.
Noi am încercat să vă amintim de situația ecologismului (vasluian)... astăzi.
[ add comment ]
Ca partid politic ecologiștii români s-au ivit imediat după Revoluție (la 2 zile după executarea lui Ceaușescu), atunci când poetul Toma George Maiorescu, șahistul Dolphi Drimmer, universitarul ecolog Alexandru Ionescu, au înființat Mișcarea Ecologistă din
omânia, la București, cel de al 4-lea membru fiind Dumitru V. Marin înscris prin telegramă, a treia zi de Crăciun, care a înființat apoi oficial filiala Vaslui, pe 6 ianuarie 1990, după ce a primit delegație de la centru. Ecologiștii din M.E.R. au fost prezenți în viața publică imediat după partidele mari, chiar din ultima zi de Crăciun, iar cei din Vaslui la fel.
În ziua de 6 ianuarie 1990 s-a întrunit Filiala M.E.R. Vaslui cu 14 persoane care au ales în conducere pe prof. drd. Marin Dumitru = Președinte, ing. hidrotehnist Pânzaru Neculai – vicepreședinte, prof. de biologie Mărcuță Costache de la Pogonești/Ivești – vicepreședinte.
Datorită îndrăznelii și inventivității președintelui organizația a avut imediat sediu pe strada Ștefan cel Mare nr. 59, într-o clădire veche părăsită de fostul Consiliu Județean care avusese aici un birou tehnic. Alături, perete în perete, s-a instalat sediul PSDR-PSD condus de câțiva foști comuniști aprigi.
A urmat o perioadă foarte aprinsă pentru constituirea Organizațiilor comunale, orășenești și județeană, lumea îndreptându-se cu nădejde spre ecologism, ca noutate și doctrină, care a început, însă, repede să se sfâșie pe dinăuntru, democrația internă manifestându-se zgomotos și distructiv, ca și în restul politicii, ne-mai existând nici un fel de conducători, autorități, lideri. Ecologiștii lui Toma Maiorescu au făcut parte din guvernul condus de oamenii lui Ion Iliescu (prof.univ. M. Bleahu, prof. Al. Ionescu, ajuns deputat o legislatură, ș.a.) iar la nivel de județ Vaslui primii 3 consilieri au ajuns în Delegația permanentă a Consiliului Județean (Marin Dumitru, Mărcuță Costache, bârlădeanul Popa Valeriu), alți 2 fiind aleși în Consiliul Municipal Vaslui, Albescu Dan, Marin Dumitru (doar două legislaturi, pentru că nu putea face parte din cele 2 Consilii), înlocuit cu N. Pânzaru apoi cu col. Săndulescu, alți 2 consilieri în Consiliul municipal Bârlad, care a avut organizație completă ca și Vasluiul, V. Bob și Popa Valeriu.
Cât a fost provizoriu, în Consiliul Județean a fost cooptat președintele ecologiștilor, prof. Marin Dumitru, apoi la primele alegeri, în 1992, scorul ecologiștilor a fost impresionant: au ajuns să aibă 234 de consilieri, 7 primari, 5 viceprimari și să fie a IV-a forță politică în județ, cu organizații în toate comunele. În același timp a ajuns ca organizația vasluiană să fie în 1996, cea mai importantă din țară, cu 11% din totalul membrilor F.E.R. (după ce MER s-a rupt în mai multe facțiuni). De menționat că această situație era în paralel cu existența P.E.R. (Partidului
Ecologist Român), condus la Vaslui de ing. Vasile Ghiga cu un singur consilier și fără ca cele două partide cu ideologie asemănătoare să conlucreze în vreun fel. Ghiga a prins și el un mandat de deputat și... a desființat practic organizația vasluiană a lui. După 2004, ecologismul vasluian a slăbit constant și... sigur, în ultimele decenii ne-maifiind reprezentat în vreun consiliu local, întrucât comasarea/absorbția de către Acțiunea Populară condusă de fostul Președinte al țării Emil Constantinescu, la rândul ei absorbită în 2008, de către PNL (prof.dr. D.V. Marin a fost candidatul PNL la Primăria Vaslui), și situarea prof.dr. D.V. Marin în bătălia pentru jurnalismul cultural / internațional/ și operă proprie, a însemnat o slăbire a muncii politice, iar slăbirea autorității și mai ales importanței ecologismului la nivel național și internațional s-a transformat în qvasi-abandonarea ecologiștilor și ecologismului, care, după prof.univ. Alexandru Ionescu nu și-a mai găsit nici un lider național potrivit, iar la nivel județean profesorul întemeietor n-a mai avut continuatori corespunzători.
Prof.dr. Dumitru V. Marin a fost conducător de partid (ecologist, apoi Partidul Verde) răstimp de 29 de ani în paralel cu munca sa de promotor în presă (ziare, revistă) și în jurnalismul cultural, de scriitor și creator și respectat intreprinzător local în presă.
Ecologism și jurnalism.
Imediat după 1989 „s-a dezlănțuit” un fel de democrație fără limite, într-un deceniu al urii și defăimării, cu dușmănii fără seamăn. Șansa prof.dr. D.V. Marin a fost că, fiind întemeietorul singurului grup de presă din țară, care rezistă și astăzi, cu prima televiziune în eter din
România (Licența 001/TV, acordată de CNA, în ian. 1993), apoi 2 posturi de radio = rețeaua UNISON, ziarul Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău (din 1996), și revista internaționalizată Meridianul Cultural Românesc (M.C.R. – 2015), precum și o bogată operă proprie (azi 59 de volume tipărite), a fost de fapt șansa muncii într-un DECENIU AL DUȘMĂNIEI, mult peste obișnuitul acestor timpuri ca durată, complexitate, consistență și popularitate. Nu menționăm aici nici recordurile mondiale, nici țările și continentele colindate prin care a ridicat Vasluiul pe harta culturală a lumii. Faptul că a reprezentat deopotrivă o impunătoare personalitate culturală, un jurnalist de mare autoritate, un om deosebit de muncitor în acest areal, ar putea fi cheia succesului și în domeniul ecologismului local chiar în această perioadă de declin. Cu toate acestea nu
s-ar putea spune că personalitatea lui DVM a suferit din cauza ecologismului, ci dimpotrivă.
O constatare actuală: în toate formațiunile de partid a dispărut democrația internă. În primele decenii de după 1989 era libertatea personală și a cuvântului (ce dezbateri, strigăte și urlete erau în adunările ecologiștilor?!?), astăzi cine încalcă directiva președintelui, zboară din organizație.
[ add comment ]
1. Gândul nostru cel mai bun e pentru Dvs, cititorii și colaboratorii noștri. Noi am pășit pe anul de apariție nr. 27. Dvs. de când ne citiți? Vă amintiți de TVV?
2. Ca tot omul… visăm la un an mai bun, vi-l dorim și dvs., ne vrem sănătoși și buni de muncă.
3. După o viață cu experiențele ei, știm sigur că numai munca ne ține, dragostea ne împlinește, creația ne desăvârșește. Visul și metafora ne scot din rândul necuvântătoarelor, ne fac importanți pentru noi, ai noștri, societate. Vedem o sumedenie de oameni sătui de viață sau fără ambiții sociale. Oare de ce să nu vrem cu toții mai mult… și mai mult?
4. Considerând că nimeni în lumea asta nu vrea să rămână tâmpit (tare vrem să credem asta…) sperăm să re-pogorâți către carte, să vă placă să comentați ce scriem noi, ăștia care mai rezistăm în jurnalism. Acum e la modă tableta și terminalul telefonic, dar asta e foarte, foarte puțin pentru cultura personală, pentru dezvoltare mintală: e ca și cum ne-am mulțumi cu același fel de mâncare iar în loc de băutură cu tot felul de vederi cu muieri goale.
5. Fără creație-invenție ne desființăm intelectul…
l
Sperăm să atingem cât mai curând numărul 1000 de colaboratori la M.C.R. Îl vom premia și-l vom populariza pretutindeni în lume pe acel al 1000- lea colaborator. Nu că cel de al 900-lea din nr. 32/2022 n-ar fi valoros. Dvs. ați mai auzit de vreo publicație, de orunde, cu atâția colaboratori din toată lumea? Noi... nu. De aceea ne considerăm recordmani mondiali și în acest domeniu.
l
Am re-dotat Biblioteca Privată Stradală de pe str. Frunzelor
nr. 2 Vaslui, de unde fură intermitent inclusiv un poreclit scriitor (bețiv). Avem înregistrări video. Vă invităm să împrumutați, nu la furat. O instituție unică în județ și cam a doua din România. E pentru voi, vasluienii.
l
Ne dorim să vă găsim întotdeauna mai senini și mai voioși, semn că mai scăpați de griji, dări, taxe, impozite și necazuri. (Că tot de astea suferim și noi). Deci cu nădejde într-un an mai bun:
LA MULȚI ANI!
[ add comment ]
Calendar
