CENTENAR: TUDOR PAMFILE, OFIȚERUL FOLCLORIST 10 IUNIE 1883 – 16 OCT. 1921 
Desigur un roman se concepe după... inspirație. Un studiu științific precum acesta este însă rodul materialelor consultate. Interpretările și concluziile nu se pot îndepărta de document.
Cartea pentru care peste un sfert de secol am adunat informații și dovezi, redactată în două luni de zile, rămâne o monografie care sugerează palid încă, rolul și rostul fe­ciorului de răzeș țepean într-­o frământată epocă, într-­o disciplină științifică și într-­un teritoriu marcat de granițele limbii române.
Nu entuziasmul m­-a condus la unele forme laudative (cu care s-­ar putea să nu fiți de acord, e dreptul Dvs.) ci percepția reală a activității unui om aproape fără vicii, cu un cult exacerbat al muncii și o voință neîmblânzită de a „izbuti cu orice preț” în ultimă instanță cu al vieții chinuitor întreruptă la 38 de ani, după ce T. Pamfile a participat la o răscoală, la războiul balcanic, la primul Război mondial, la Realipirea Basarabiei. M­-am întrebat adesea ce fel de viață familială va fi avut omul acesta, deși Elena T. Pamfile (n. Gheorghiu) cu puțin înainte de moarte și după atâția ani de văduvie, îmi declara cu lacrimi de aducere aminte că au dus o căsnicie armonioasă.Chiar cu ai lui din Țepu întâlnirile erau fugare și rezervate. Prieteni de pahar n-a avut pentru că timpul n-­a avut răbdare niciodată nici măcar cu copilul voinic, alternativ premiant­repetent.
Să zicem că G. Tutoveanu ar mai fi adăstat la un păhărel ca poet ce era, dar ca revizor era foarte corect și au­toritar deci nu-­și permitea să greșească; Părintele Iacov Antonovici om de mare taină și visur Leon Mrejeriu autor al numeroaselor volume și inițiative, a ajuns revizor școlar; Ce să mai spunem de „Moșul” (Lupescu) (naș de cununie) directorul Orfelinatului din Zorleni, de un echilibru uman model – aceștia fiindu-­i cei de aproape iar din sfere ceva mai înalte I. Bianu, G. T. Kirileanu, N. Iorga, M. Sadoveanu, G. Ibrăileanu l­ar fi apreciat astfel decât pentru calități ieșite din comun?
Vă propun, doar în sinteză schița de portret reconstituind existența ofițerului
­folclorist, convins de prioritatea adu­nării firișoarelor de aur care se mai găseau înaintea marilor schimbări bănuite.
COPILUL (de oameni fără avere, cu tată petrecăreț sfârșit prematur și în sărăcie mama coborâtoare din neam bun de o mare ambiție), cumpătat și ascultător, foarte dotat intelectual.
A rămas repetent în fiecare ciclu școlar toc­mai pentru că-­și depășea vârsta (paradoxal). Ca premiant în ultima clasă a fost primit la Școala militară! Elevul – militar era de o seriozitate exemplară.
Cum a ajuns la folclor și etnografie se explică doar prin resorturile sale intime.
S­-a născut la 10 iunie 1883. Cine crede în altă dată n­-a citit actul de naștere înregistrat pe 11 iunie care menționează că s­a „născut eri” adică pe 10 după amiază. Atât cât pot fi de exacte datele, într-­un sfîrșit de secol cu destui neînregistrați sau declarați la zile sau săptămâni de la naștere. Vasâlca Pamfile fiind mai cu pretenții, data de 10 este credibilă și reală. Cursuri primare Țepu, Tecuci; gimnaziu Tecuci; școala militară Iași, Școala militară de Infanterie și Cavalerie Târgoviște.
OFIȚERUL era de o corectitudine rarisimă în antiteză cu chefliii și îmbuibații din clasa militară a momentului care se degrada tocmai datorită preocupărilor minore. N-­a fost și cazul lui Pamfile.
Momente principale ale carierei militare:
– 1906 – sublocotenent, Bârlad, 1 iulie, Reg.
3 Roșiori.
– 1908 – împrumut la Casa de Credit pentru
revista ION CREANGĂ
– 1910 – (10.V.) locotenent.
– 1913 – 13.VI., mobilizat pe front Bulgaria; 31 august, demobilizat.
– 1.04.1915 căpitan 18 august 1916 mobilizat pe front; 23 martie 1918, comandant al D(ivizion) C(oloana) de M(uniții)(?) – a Diviz. 8. ­1 iunie 1918 – vărsat la Divizionul 4 Tren.
– 2 nov. 1918, înaintat la gr. de maior, retroactiv de la 1 sept. 1917, în urma a numeroase memorii.
– 15 sept. 1918 – Detașat la Ministrul Instrucțiunilor Publice după o internare în spital.
– 5.VII.1920 – Rg. 3 Roșiori; 1 nov.1920 – Cercul de recrutare Chișinău cu misiuni Culturale; deja din 18 iunie 1920 se afla în spital (45 zile concediu medical).
– 13 mai 1921 – bolnav, spitalul militar; prelungit concediile medicale până la încetarea din viață pe 16 octombrie; extract moarte nr. 27/16.VII.1921.
A avut „2 zile închisoare pentru răspuns necuviincios cdt. regimentului” (la 1
dec.1910) care-­l va nedreptăți oridecâteori va mai avea ocazia.
Calificative: „activ, conștiincios și cu purtare prea bună”(1907); „concepe și judecă bine. Cultură generală dezvoltată” (1911); „pricepere și bunăvoință îngrijind prea bine de oameni, cai, escadron”(1912); „în timpul campaniei în Bulg.... a probat inteligență, inițiativă și pricepere în conducere...” (1913); „conduce serviciul cu o pricepere rară” (1915); „muncește mult pe calea culturală”(1920); „... ofițer superior
înzestrat cu frumoase calități ostășești... îl propun pentru înaintare la gradul de locotenent colonel”(1921).
N-­a mai purtat tresele; propus în iunie 1921 de I. Bianu n-­a devenit nici membru corespondent al Academiei.
Viața lui Pamfile e deopotrivă roman și film de acțiune. Sperăm să revenim. Pentru Pamfile. Pentru Bârlad. Pentru Tecuci. Pentru Țepu. Pentru Chișinău. Pentru Țară. Pentru o dreaptă cinstire a unui Erou.
NOTĂ: și pentru cei din urmă neștiutori: s­-a născut pe 10 iunie 1883
(Din D.V. MARIN,
Tudor Pamfile și revista ION CREANGĂ,
Vaslui, 1998 p.p. 1­2)



[ add comment ]

<Back | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | Next> Last>>