DESTINE PARALELE DESPARTITE DE UN SECOL (II) 
Prin actiunile sale unice, dar si prin reactiile firesti si necesare dupa Revolutie cand se restabileau relatiile capitaliste de dupa comunism, profesorul nascut la Giurgioana – com. Podu-Turcului, jud. Bacau (28.04.1941), stabilit din 3 martie 1970 in Vaslui, a determinat si influentat curentul cultural – informational din judet si, partial, din Moldova.
Tudor Pamfile ramane unic in istoria culturii romanesti prin opera sa, in special MITOLOGIE ROMANEASCA (3 vol.), culegerile de Jocuri de copii, prin rolul sau dinamizator la inceputul secolului al XX-lea si mai ales prin cei 14 ani de aparitie ai revistei (nu numai de folclor) ION CREANGA. „Academia Barladeana” infiintata pe 1 mai 1915, impreuna cu George Tutoveanu si Toma Chiricuta, a fost un cenaclu complex care mai „traieste” si astazi.
D.V. Marin ramane unic in istoria jurnalismului romanesc (9 mentiuni in enciclopedica Istorie a jurnalismului), prin grupul de presa intemeiat, condus si sustinut 3 decenii, prin interviuri cu 9 sefi de stat, 14 prim-ministri, Papa Ioan Paul al II-lea (la Krakowia), P.F. Teoctist si Daniel – mitropoliti, episcopi, parlamentari de pretutindeni, cu mii de intervievati, cu mii de articole si sute de EDITORIALE. Este la al doilea record mondial prin REVISTA dinspre jurnalismul real cultural MERIDIANUL CULTURAL ROMANESC, care, pana la nr. 11 inglobeaza 359 de colaboratori din toata lumea, cu difuzare in 520 de locuri in tara. Este o batalie (scrisa) pentru limba romana care este supusa unui atac absolut criminal in conditiile globalizarii.
Daca intre 1900 – 1920, Tudor Pamfile se zbatea sa mai adune „firisoarele de aur” ale creatiei populare, constient de disparitia folclorului (cel putin in dimensiunile momentului) usor de constatat in rea-litatea de astazi, iata insasi limba romana este in cel mai mare pericol, prin depopularea tarii, prin limbajul computerelor, prin cultura video, prin reformele din invatamant, prin migratia creierelor, prin uitarea limbii in diaspora. Sunt asa de mari transformari (unificatoare) in comunicare, ca, nu numai Stefan cel Mare, ci chiar marele Mihail Sadoveanu (realizatorul romanului istoric) daca s-ar intoarce pe pamant nu ne-ar mai intelege (noi, da, ei… nu). Probabil, acesta este mersul lumii, acum, la aceasta noua migratie. De aceea M.C.R. este intr-o crancena batalie pentru limba romana si iata de ce folclorul viu pe timpul lui Pamfile, dupa un secol, nu ne ajuta prea mult in aceste eforturi ale noastre, sustinute prea putin de populatia dintre granitele limbii romane, deci de pretutindeni, din toata lumea.
Tudor Pamfile reprezinta un modul (doar 15 ani!) dintr-o epoca din istoria natiunii noastre. Barladul cultural al timpului sau (un targ mai bine organizat, fosta capitala a Moldovei de Jos, cu prima scoala in 1803) ramane prin locul de nastere al lui Al.I. Cuza si Gheorghiu Dej, prin contributii substantiale la cultura noastra semnate de istoricul Gheorghe Ghibanescu, poetul G. Tutoveanu, folcloristul Tudor Pamfile, episcopul si istoricul Iacov Antonovici, familia de carturari Codreanu, folcloristul Mihai Lupescu, multi cu prezente autoritare in invatamantul public sau si in politica/stiinta/administratie. Inceputul secolului XX marca o notabila dezvoltare a invatamantului, o importanta afirmare a culturii (prima revista literara de dupa Razboi, Florile Dalbe) si ziaristicii (prin Vocea Tutovei, Lumina, s.a.) cu ceva mai mult decat Falticenii, si evident mai putin decat Iasul universitar si ca numar de populatie, aproape dublu.
(Va urma)


[ add comment ] ( 3 views )

<<First <Back | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | Next> Last>>