ZIUA ÎNVĂTĂTORULUI ȘI ALTE ZILE 
Personal, am trăit din plin, întotdeauna, până la pen­sionare, „Ziua învățătorului” care era sărbătoarea cea mare în învățământul privit ca o prioritate națională. Eram în primul meu an de muncă, de după armată, profesor la Sticlăria, lângă Hârlău-Iași și nici vorbă să fiu admis pe listă, dar după vreo 4 care băteau câmpii, m-­am dus hotărât la tribună și mi-­am spus oful legat de tinerii, atunci puțin prețuiți. N-­au avut curajul nici să-­mi taie cuvântul, nici să ia alte măsuri,deși ce-­am declarat nu era pe placul lor. Pri­etenul și colegul meu Costică MUȘEI din Sticlăria a rămas mască: „nici n-­am crezut că nu te dau ăștia afară!”
A fost primul meu succes oratoric, în 1961, dar nu m­-am acoperit de glorie.
Ani mulți a trebuit să stau la rând până luau sforăitorii și lingăii de partid cuvântul, să rămân la „și alții”, să nu prind nici vreun premiu al sindicatului, la care se îngrămădeau avan cam toți. Totuși ziua de 30 iunie era mare mare, sărbătoare peste tot în România, mai ales că ne alegeam cu un premiu de câteva sute de lei la o leafă de 750 de lei (cuprindea și indemnizația de diriginte, director sau inspector pe care am primit-­o aproape toată viața).
După Revoluție „Ziua învățătorului” e un fel de două feluri: nici sărbătoare și nici prilej de mare schimb de experiență. Nu lipsesc premiile pentru directori și perso­nalul din AGA, un fel de supracontrol din afara instituției, că tot cei din preajma directorului se află acolo. Au dispărut reclamațiile, că tot nu mai crede nimeni că se rezolvă ceva. Au dispărut, însă, și ambițioșii cu adevărat, cei capabili de mare performanță, odată cu elevii cu materie cenușie, preocupați doar să prindă un post în străinătate. Așa că această materie cenușie pleacă și tot pleacă peste granițe, și… județele Moldovei sunt cele mai văduvite.
Faptul este marcat de mai vârstnici, care nu au concurență tânără. Ce poate fi mai rău? Aaaa… că înregistrăm numai succese pe la tot felul de concursuri și concursulețe, e clar. Dar, locului, nu ne rămân valorile. Trăim într-­un regim concentraționar cum nu l-­am putut bănui. E tare greu să prevedem unde vom ajunge cu prea mulți expirați și prea puțini tineri… De „Ziua învățătorului”, tineri ziariști ca Jenică Rusu se vor strădui negreșit să dezvăluie valori locale și îl felicit pe ziarist. Om vedea.
Noi avem o valoare etalon în municipiul Vaslui, profe­sorul de limba română de la Liceul Ion Mincu, doctor în științe filologice și un mare animator, a cărui activitate o cunoaștem și pentru care merită mai mult decât felicitări. Noi îl apreciem și pentru activitatea sa de autor de cărți, aspect tare rar cam peste tot în Moldova. Să ne bucurăm, cu toții de Ziua învățătorului, 2021.



[ add comment ]

<Back | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | Next> Last>>