ZAPEZI CU FURTUNI DE POVESTE 
Anul acesta, in 2018, a fost o zapada pe furtuna tarzie, la sfarsitul lunii martie, care a surprins prin intensitate si a intarziat venirea primaverii. Legat de asta, un pic de istorie traita:
18 martie 1966. Eram director de scoala la Macaresti, com. Prisacani, Iasi, chemat la sedinta de vestitul satrap-sef Boghitoiu. Aveam de parcurs distanta de 19 km pe jos dintre Macaresti si Osoi, mai aproape de Iasi. Nu obisnuiam sa lipsesc la chemarile cu directorii pentru ca invatam multe chiar daca parcurgeam pe jos, pe noroi, prin zapada, zeci de km. Invatam, faceam sport, scriam la diverse publicatii. Pe 18 martie, dimineata, intre Prisacani si Osoi m-a prins o furtuna de zapada cu totul neobisnuita, care m-a pedepsit pentru ca eram imbracat de primavara. Valurile de zapada, erau dese si foarte dense incat nu vedeam nici la 10 metri, pe drum nici tipenie, pe camp vajgaraul de pe lume credeam ca ma ia cu totul, nu mai puteam rasufla, totusi am ajuns la Iasi, cu remarca inspectorului sef: mai, prapaditule, puteai sa mori… Mi-am adus aminte ca in urma viscolului din 1955, am fost acoperit cu zapada si numai pentru ca m-a calcat in picioare un cetatean, Butnaru, m-a descoperit si m-a scapat…
15 aprilie 1988. Plantasem niste bujori rosii sub balconul de pe str. unde locuiam, Mihail Kogalniceanu, foarte frumos infloriti. In dimineata zilei de 15, furtuna mare cu zapada multa, incat la sol, pe zapada, se vedeau bujorii intr-o nuanta sinilie (curioasa senzatie), dar cel mai impresionant a fost ca pe florile de cais si cires (tare multe si frumoase) era cate un strat de zapada apoasa pe care n-o putea deslipi furtuna dimprejur. Senzatie stranie, frumusete salbatica, tablou unic. Atunci, in dimineata de 15 aprilie 1988, am inceput sa scriu romanul „Zapada pe flori de cires”, terminat in vreo 2 saptamani. Erau mai multe descrieri de natura, dar
le-am scos pentru a nu fi si „zarzavat sentimental” cum era cam la moda. Am tiparit mai tarziu romanul, primul realizat in istoria culturala a Vasluiului; dar, in 1988
n-am gasit o fructa romaneasca pe piata.
20 aprilie 2017. Vifornita acoperea cu zapada uda si parbrizul masinii, si iarba campului, si gropile din soseaua plina de baltoace... Am filmat si fotografiat ciresii plini de floare inchingata de neaua „reavana” (ca si o vietate in chihlimbar;) bine lipita de tot ce reprezinta pomul in bataia viscolului.
28 martie 2018. Furtuna mare cu zapada multa in toata tara, indeosebi Moldova. Pana si cresterea margaretelor a fost incetinita… Asta ca marturie…


[ add comment ] ( 1 view )

<Back | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | Next> Last>>