MERIDIANUL DE IAȘI – VASLUI – BACĂU… 24 DE ANI !!! 
Erau vremuri frământate și în toamna anului 1996, când ora exactă pentru conjudețeni se dădea la TV Vaslui (scria Gelu Bichineț).
Deja funcționau cele 2 posturi de radio Unison Vaslui + Bârlad (1993, 1994) și era o echipă numeroasă care permitea și cerea înființarea unei publicații scrise. Mai făcusem încercări cu revista Liceului „Mihail Kogălniceanu”, Vlăstarul (1990), prima revistă de după Revoluție, de la care-și trage originea și programul M.C.R., și un ziar intitulat Teleradioeveniment, număr unic, având an de apariție pe frontispiciu 1994, deși s-a difuzat pe piață în decembrie 1993.
Se tipărea greu, cu tipar plan, se strângea greu material de publicat, nu existau ziariști pe plan local (pe la noi au trecut peste 500 de aspiranți), nu exista alt ziar local.
Cu materiale în manuscris am plecat la București luni 23 septembrie, am ajuns la tipografia Meridian miercuri cu textele dactilografiate și am fost ajutat de Ion Marin (ajuns prof. universitar) să se tipărească în noaptea zilei de 25 septembrie, așa că pe 26 am avut vraful mare în față, mirosind puternic cerneala tipografică, în 1200 de exemplare, în format A3, 16 pagini. Într-o cămăruță mică redactasem articolul program „ACEST MERIDIAN” reluat și în nr. următor, peste o săptămână, în care propuneam un ziar mai altfel, de mare cuprindere. A devenit cotidian în martie 1997, apoi după trădarea lui Tănăsuc, nevestei sale de atunci, și altora, ademeniți de un om de afaceri chior, a trebuit să scoatem 3 nr. pe săptămână, apoi 2. După criza economică din 2008, am rămas cu un singur număr săptămânal, joia, dar ne-am extins în 4 județe: Iași-Vaslui-Bacău-Galați.
Ziarul trebuia să prezinte în formă scrisă (scripta manent) ceea ce apărea pe TVV și pe posturile de radio, dar n-a fost niciodată suficient să le cuprindă pe toate. Erau 66 de angajați la acest grup de presă care rezista datorită TVV pentru că toată lumea se îngrămădea pe sticlă. Am făcut și un pas greșit: l-am numit pe Tănăsuc director la TVV, cu mașină și șofer la scară (cine credeți că m-a trădat primul?) în defavoarea fiului meu Sergius Lucian, rețeaua Unison a rămas sub conducerea lui Daniel-Cernat Marin, și, după ce l-am re-lansat în piață pe fostul informator al securității Gruia Novac puternic contestat în Bârlad, ing. Sergius Marin.
În ziarul acesta au apărut materiale scrise și interviuri cu majoritatea personalităților cuprinse în TVV, și, aproape
automat și la Radio, peste 483 de mari valori ale neamului românesc sau din străinătate. Nu ne-a refuzat niciodată cineva, pentru avantajul celor 3 mijloace de presă simultan. A fost
și perioada unor recorduri politice, „ecologiștii lui Marin” obținând 234 de mandate în județ, câte 2 în municipii, 2 sau 3 în Consiliul județean. Alte recorduri jurnalistice: 9 interviuri cu președinți de stat, 14 prim-miniștri, Papa Ioan Paul al II-lea (la Cracovia), PF. Teoctist, Daniel și alte înalte fețe bisericești, tot felul de parlamentari și primari și, mai ales, toată floarea culturală a națiunii române.
Colecția ziarului rămâne martorul impasibil al acestor realizări.
Am avut întotdeauna atitudine pozitivă.
Am avut absolut în fiecare număr pagină culturală.
Asta a prefigurat apariția revistei MERIDIANUL
CULTURAL ROMÂNESC la 8 februarie 2015, care așează Vasluiul pe harta culturală a lumii, alături de operele „…77…Noduri culturale și semne amicale”, Pim, Iași, 2018, 397 pag., romanul Zăpada pe flori de cireș…, Tudor Pamfile și revista Ion Creangă”, „101 vasluieni pentru 100 de ani”, „111 valori naționale pentru Vaslui”, „Jale și eroism la Cotu Donului și după(!)” etc.
Prin ziarul Meridianul am avut mai întotdeauna
feedback-ul necesar unor concluzii și idei ale operelor tipărite până astăzi (42).
În condițiile digitalizării, această publicație se trimite și online (520 de adrese), așa cum și aproape toate cărțile apărute pot fi citite pe internet, iar pe Youtube se pot revedea majoritatea interviurilor realizate.
Să nu ne mirăm că astăzi revista M.C.R. e urmărită de 607 colaboratori din toată lumea; să nu ne impresioneze reacțiile de simpatie și prețuire din țară și din lume?
Plecând spre sfertul de secol (25 de ani) ziarul zonal Meridianul de Iași-Bacău-Vaslui va rămâne la datoria lui de azi și de mâine.

[ add comment ]
UN FEL DE ANIVERSARE, FESTIVALUL UMORULUI 
O manifestare culturală de rang național s-a desfășurat la Vaslui răstimp de peste 5 decenii, din doi în doi ani. Au fost avânturile creatoare ale anilor 70 cu scopul dezvoltării unui județ nou format în căutarea unei embleme creative. Era o necesitate… de o personalitate.
Comuna Vaslui (avea în jur de 17.000 de locuitori) a prins ceva din mersul istoriei cu care să se dezvolte: industrializarea, natalitatea, agricultura. Viață culturală n-avea și, mai ales, nici cu cine, mai toți cei cu ceva valoare erau navetiști la Iași (unde s-au și retras repede), apoi de la Bârlad (se spunea că turnul Consiliului Județean a fost construit ca să se vadă de departe când vine pâinea de la Bârlad), s-au atras forțe culturale prin importuri intelectuale (tot orașul era de venetici) fără ca vreodată să existe măcar într-un singur an completarea posturilor prevăzute cu studii universitare. De la 1 martie 1970 și Dumitru V. Marin a ajuns inspector la nou creatul Comitet Județean de Cultură și Artă Vaslui.
Pot exista mai multe variante despre inițiativa culturală „Festivalul Umorului – Vaslui” care a debutat pe 3 iulie 1970, 3 zile, cu personalități aduse în special din București, pentru că nici Iașul n-avea deajuns, iar din alte mari orașe nu se punea problema. Cine știe realitatea, pentru că a trăit-o, a fost un supraviețuitor (azi, încă activ), e Dumitru V. Marin, care, iată, a scos și 2 cărți consacrate perioadei în care din 2 în 2 ani, pe destui bani, au fost aduse personalități din diferite părți ale țării sau chiar din lume. Cine a trăit, a contribuit, a cercetat, a prezentat istoria reală a acestui mod de culturalizare nu poate fi decât autorul cărților „Festivalul național al Umorului-
Constantin Tănase” – istorie culturală, 218 pag. în 2010 și
„Festival semicentenar: 50 pentru 50(!)/ FNUCT, memoria-listică jurnalieră”, 330 pag., 2020. Se pot lua în atenție și două albume cu fotografii și afișe, cu pretenții auctoriale.
În iulie 2020 s-au împlinit 50 de ani de la fotografia emblematică pentru deschiderea festivalului; nu s-a putut sărbători mai mult din cauza pandemiei.
Totuși, zilele acestea, se mai intreprinde câte ceva pentru marcarea evenimentului, sperăm fără festivismul electoral cu pupi-urile pentru măreața operă a C.J. cu vreun cârmaci în frunte.
Ca unul care am pus hotărâtor umărul la organizarea primelor 3 ediții și l-am sprijinit o viață, ca profesor, am popularizat ca jurnalist peste 30 de ani prin toate mijloacele mass-media (televiziune, radio, ziar, revistă) deci sprijin mediatic permanent acest moment de afirmare națională a vasluienilor mei, îmi voi permite să evaluez ulterior ce realizează oamenii acestui timp, aici, la Vaslui, unde noua cultură existențială pare a pătrunde ceva mai greu.
Nu e deloc greu să se vadă că, în ultimele 3 decenii, grupul de presă știut de toată lumea ca TVV, a fost făclia culturală permanentă care a pus Vasluiul pe harta culturală a lumii.
Subliniez, permanentă, iar FNUCT, bianual.
Puteți urmări un adevărat serial…


[ add comment ]
PRIMĂRIA… CA FEUDĂ!!! 
De așa de mulți ani fac jurnalistică încât cred că e imposibil să nu rămân în istoria presei locale și prin marea mea vechime în domeniu (63 de ani), dar în materialul de față expun o observație formată din periplul meu prin aproximativ 300 de primării, în decursul anilor.
Pentru cine nu știe, Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău este o publicație zonală cu implicații naționale și globale devreme ce îl trimitem în Australia (unde e Ben Todică, mare ocârmuitor de cultură românească), Canada, în Montreal, unde ajunge la Destine literare, Cenaclu susținut de Alex Cetățeanu, George Filip, poetul rămas român, ca și Sergius Marin de pe la noi plecat, în Germania (Passau) la Georg Barth ș.a.
Unii primari au ajuns să considere primăriile feuda proprie! Ei sunt aleși și re-aleși, nu prea au concurență pentru că știu să-și suprime contracandidatul, au destulă avere (legală și nelegală) să-i privească din foișor pe cei care trec prin apropierea umbrei de prim edil. La Erbiceni de Iași, Ion, electricianul cel fără de prihană, chiar și-a rezervat un foișor deasupra noii clădiri gata de inaugurare. Și ce încrezut este acest om!
Se mai compară doar cu un inginer mustăcios de la Prisăcani, ajuns primar prin mijloace… „necioplite” ca să nu spun altfel.
Sunt mulți primari cărora nu le tremură pantalonii în această competiție electorală: dacă-i întrebi strâmbă din nas a dispreț pentru neputincioșii de contracandidați care nici vorbă să se poată măsura cu ei. Numai în județul Vaslui, cunosc 10 – 12, care se cred așa de înfipți în scaun că nimeni nu-i poate arunca la coșul istoriei: au deja averi, au multe slugi, au pe cei de la 416, au prostia în forme variate, cu ei și pentru ei.
Mă gândesc, oare ce proști sunt cei din aceste comunități să-i creadă pe alde Vânătoru (Banca), Ciobotaru (Bogdănița), Călin=securistul și țeparul din Ciocani, Arteni (Ferești), Ibănescu (Gherghești), Pletea (Ibănești), Diaconu (un zaharisit din Pădureni), Fînaru (Rafaila), Zaharia (Stănilești), Ghiur (Vinderei) și alți câțiva, să-i creadă zeități locale? Că, până la urmă nu sunt decât niște mari-mari mincinoși, niște îmbogățiți de război, cel puțin din punctul nostru de vedere, care-i păcălesc din 4 în 4 ani pe oameni, să-i aleagă.
Primarul în slujba oamenilor… EI, AȘ!
Aleșii de tipul acesta sunt de fapt niște uzurpatori și niște farisei care le dau concetățenilor iluzia că ar face ceva pentru ei. Dar, spre exemplu, dacă în 4 ani, cam în decursul a vreo 12 popasuri în Banca, n-am dat niciodată de mincinosul Vânătoru (nici ieri), cum să mă exprim?
Primarii de tipul acesta îi mână pe angajații-slugi în față să ia ponoasele iar ei rămân cu foloasele (imaginea publică). Să fie ei, cumva, de vină? Asta nu se află…
Feudalii de pe moșia publică își fac bine treaba, nu?


[ add comment ]
NENOROCIRILE ANULUI 2020 
Întotdeauna ne-am plâns de vremuri grele și fără îndoială cele din război au fost cele mai dureroase. De peste 30 de ani avem o pace frământată de reașezarea socială de după 1989, cu de toate, cele omenești și din cele căzute din cer.
Anul 2020 are nenorocirile lui, mari nenorociri, iată-le:
1. PANDEMIA, căzută asupra întregii lumi, cu neputința acesteia de a învinge acest blestemat virus care dă înapoi
societatea, cu mulți ani. În pofida morții de la picioarele lor niște sabotori sociali ca Ponta și Tăriceanu îndeamnă la favorizarea morții prin nesupunere și nerespectarea măsurilor sanitare. Culmea e că Ponta adună voturi deși ar trebui legat pentru răul național pe care-l provoacă. O fi democrație dar de ce niște vipere naționale să-și facă mendrele: Suntem așa de proști ca să ne întunece mințile și mai mult?
2. SECETA… SECETA!
Am trăit marea secetă din 1946-1947 ca adevărată altă nenorocire venită după RĂZBOI, însoțită de tifosul
exantematic. Am făcut foame, am suferit de sete, am muncit ca un om mare deși aveam puțini ani. N-am avut păduchi pentru că mama era o țărancă harnică, avea leșie la îndemână, aveam vacă cu lapte, așa că am scăpat și de tifosul exantematic
principalul înger al morții atunci. Acea secetă și datoriile imense de război către Uniunea Sovietică au nenorocit țara Românească intrată sub papuc sovietic. Ca intensitate, seceta de atunci nu s-a repetat, dar au mai fost destui ani secetoși la noi.
Acum suntem loviți puternic în mămăliga noastră strămoșească, în zootehnia pe cale de pieire, în viile care se usucă, în apele care seacă. Luni de zile n-a plouat într-o bună parte a Moldovei. Pe Valea Prutului, zona cea mai productivă, oamenii au cosit deja porumbul să-l mai poată folosi ca nutreț, n-au putut ara câmpurile, nu mai au ce recolta. Dar nici n-au cui se plânge.
Guvernul zice că le va acorda ajutoare. Mă mir de unde și cam cât. Că s-a cheltuit enorm pentru sănătate, cât de cât au oprit extinderea virusului, e criză mondială și nici împrumuturi n-au de unde. La cât de mari sunt pagubele de unde să tot aibă? În plus, au în spate PSD – PRO-Ponta –ALDE(le) lui Tăriceanu care-i împiedică serios să mai poată face cât trebuie. Ăștia le dau în cap imediat ce pornesc să facă ceva cu o inconștiență demnă de mintea sclavului (că-s sclavii politicii oarbe). Cum să gândești la moțiune de cenzură ca baba care se piaptănă când țara arde. Și arde!
3. Alegerile. Și ele mari consumatoare de fonduri. În pandemie și mai costisitoare, și mai nefolositoare. Pentru că circa 90 % dintre primarii în funcție vor fi realeși, iar cu parlamentarii se repetă o tristă poveste. Niște mameluci, în spatele șefilor de partide, care să ducă oala de noapte, mașină de vot plătită gras. Și în județele Iași-Vaslui-Bacău-Galați, pe unde călcăm noi, sunt destui „aleși”(ai dracului de aleși) care ani și ani n-au scos o vorbă pe nicăieri, ca animale bolnave ce sunt.
Ca om care am fost șef de partid până acum 2 luni (din 6 ian. 1990, ecologist), care am apucat libertatea spiritului și cuvântului, nu pot aprecia actuala clasă politică. „Piei, drace” aș putea spune, dar sunt prea mic pentru un război așa de mare. Poate apuc acele „re-formări” mereu plănuite cu aceiași actori: „veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii”(M.Eminescu).
Mai există criza mondială, neînțelegerea națională, corupția, îmbătrânirea populației.
Dacă mai adaug neputințele umane contemporane cred că n-avem motive de bucurie.
Dar:
Nu-i așa că nu putem trăi fără speranțe ?


[ add comment ]
RISCURI ELECTORALE 
A venit și această campanie electorală, chiar în condițiile acestei nenorociri mondiale bântuită de coronavirus. Trebuia, conform Constituției, dar mai ales nevoii de a se putea asigura o stabilitate politică în această Românie bântuită de tot felul de purtători de oale de noapte, care nu reușesc în 4 ani să vorbească 2 minute.
Și mai necesare ar fi fost pentru schimbarea unor primari, pentru că vă amintesc, eu umblu cam în 300 de primării din cele 4 județe. Ei, aici, adică acolo în primării, descoper niște primari așa de lichele, ori așa de proști, încât mă mir cum i-a ales mulțimea în fruntea ei. Evident și oameni de toată isprava, iar tâmpiții din frunte sunt destul de puțini, dar sunt. Riscul alegătorilor e să pună în loc, pe alții tot de aceeași calitate. Zilele trecute am pomenit de mamelucul de la Țibănești și de cea cu probleme de sănătate mintală aleasă ca primăriță. Am spus și atunci despre părerea oamenilor că madam Cobuz n-are toate țiglele pe casă… Ce credeți, că unul Napoleon, din județul Vaslui, e altfel?
După cum lesne se vede, ziarul nostru promovează adevăratele valori în administrație.
Sunt câteva partide cu autoritate ca PNL, USR, PSD, alte câteva cu nădejdi (mai ales ale candidaților) ca PRO România, ALDE, PMP (ăștia ai lui Băsescu chiar merită mai mult), sunt și partidulețele fără pretenții despre care nu se aude prea mult. A dispărut Partidul Verde, au re-apărut ecologiștii din P.E.R. reprezentat în județ de medicul epidemiolog Taisia Deleanu. Pe ici pe acolo câte vreun îndrăzneț cu partiduleț liliputan.
Sunt foarte impresionat cât a reușit USR-Plus să obțină ca organizații în teritoriu, dar cred că bătălia cea mare se dă între PSD și PNL, primul mai bine organizat, al doilea mai ambițios. Oarecari predicții:
La nivelul județului Vaslui PSD-ul lui Mitică Buzatu va lua caimacul și Mitică cel atât de contestat va mai „domni” 4 ani. Are primari de valoare, are mită politică, are autoritate. Cred că profesorul Dumitru Buzatu n-are nici o teamă. Dacă ar fi candidat Nelu Tătaru, treaba era cu totul alta, deși Marius Arcăleanu e un tip cu totul deosebit (dar sabotat de unii dintre ai lui).
La municipii: Bârladul este a lui Titi Constantinescu, Hușul al lui Jan Ciupilan, Vasluiul al lui Vasile Pavăl. La Negrești, poate doctorița Taisia Deleanu să producă o surpriză, iar la Murgeni, inginerul Cazacu e în pole-pozițion.
La comune, cred că 90% dintre primari își vor păstra fotoliile. Cauza? Nu vin valori din spate, nu vine tineret aprig luptător, spiritul comunistoid încă n-a dispărut. Mă gândesc să nu fie și mai rău, pentru că tare mulți dintre primari ar mai trebui schimbați. Sunt câteva javre bătrâne care ar trebui oricum schimbate, dar… „dacă poporul vrea” (ce absurditate!). Chiar sunt oameni care nu mai vor nimic de la viață și vegetează, chiar.
Cea mai de seamă predicție: pentru noi cei mulți va fi din ce în ce mai greu!!!


[ add comment ]

<<First <Back | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | Next> Last>>