PRIMA … CLASA ! SA DAM ANILOR VIATA SI VIATA ANILOR RAMASI 
Nu noi am schimbat pentru ,,prima oara sapa-n condei si brazda-n calimara” (Arghezi) ori alergatura cu picioarele goale pe miriste, cu studiul in biblioteca si nu suntem decat o treapta neinsemnata in curgerea valorilor timpului. Dar, inca mai existam cu valoarea, voin]a si viata noastra cand putem spune fiecare: n-am trait degeaba! Botul cu ochi din Boghesti, Giurgioana, Tavadaresti s.a. de pe Valea Zeletinului a incaput in tiparul realizarilor in timp, spre a marca perceptibila urma pe nisipul miscator al unui mediu dintr-un timp framantat, probabil necesar in perpetuarea neamului de tarani romani.
Obida stransa in Valea Zeletinului scrasneste in cartea ,,Prima clasa/ de pe Valea Zeletinului”, fara nimic eroic, fara spectacol ieftin, fara lacrimogenie si de destule ori, fara explicatii.
O carte pentru noi si ai nostri (cat de multi or fi fiind…) care sa semene nadejdi exact cand ,,la varsta asta…” dispare nadejdea in ce trebuie sa mai facem pentru implinirea rostului ,,pai, de-acuma…” Adica, ce? N-avem tarina noastra, n-avem copii cu destule probleme si mai ales n-avem NADEJDI concrete in nepotii nostri ?
Cand din cinci cuvinte intr-o convorbire, unul se refera la nepoti, nu inseamna ca misiunea noastra continua, fie si pusa sub semnul crucii si chiar de ne-am refugiat la tara apropiindu-ne de pamantul in care niciunul, absolut niciunul nu vrea sa intre definitiv si repede. Naduful strans trebuie schimbat in optimismul omenesc pentru zilele ce vin, si pentru cei care mereu vin si nu-i prea intelegem astazi…
Inchinate, aparent, unei generatii expirate, paginile scrise cu gandul la fiecare actant si la toti deodata, pot fi invataminte, modele si foarte sigur atestate de noblete umana pentru urmasii nostri si urmasii urmasilor lor.
Acum consemnam ,,noduri si semne” (N. Stanescu) pentru acestia care mereu vin.
De ce si cui foloseste asemenea ,,alcatuire” scrisa!
a) Celor vii de astazi, pentru ca e constatativa si limitativa: numai celor care exista la inceputul anului 2014. Ne-am gandit care-s monedele stralucitoare din ,,sipetul” personal? Ca n-am fost un lucru mare (Eminescu) se prea poate. Dar am facut ce se putea pornind din glodul ori clisa, ori noroiul, ori saracia, ori adversitatile de pe la noi. Nu poate fi condamnat nimeni pentru ca n-a realizat mai mult. De felicitat, da, da, pentru ca a avut vointa sa reuseasca. Trebuia sa traiasca, si atat a reusit, pentru sine.
- Pentru unii tumultul vietii este prielnic, motivant si se bucura din plin de familie, copii, nepoti.
- Cativa care nu stiu ce au facut cu anii de pana acum se afunda in viata la tara, ca intr-un fel de pre-cavou, refuzand comunicarea pana si cu vecinii, dar si cu noi. N-asteapta de la viata decat plansul, descurajarea, destramarea sufleteasca, foarte arareori invinse de nadejdea concreta in viitor: nepotii, care nici aceia nu-s priviti ca flori ale vietii pentru munca de pe pamant.
Sunt la lucrul pamantului inainte de a intra in el.
- Cadavre vii sau gata de dezintegrare, prin propria vointa sau incapacitate de a gandi. Bataia lui Dumnezeu, inainte de luarea deplina a mintii.
b) Copiii!
Cat de important ca absolventii anului 1959 si-au crescut vlastare pe la umbra carora sa traiasca, dupa care astazi sa spere si pentru care sa existe; sa se miste cu dureri grele ale batranetii si sa faca, sa faca, sa faca... Nu cred ca mai este cineva, la peste 70 de ani, sanatos (trupeste) si fara sperante chiar si neclare: ,,sa mai apuc nunta nepotului…”
Deseori si copiilor le prinde bine sa-si aminteasca de obarsia lor si mai ales de eforturile mai presus de obisnuinta ale fiecarui parinte.
c) Nepotii sturlubatici (sau nu) crescuti de televizor si ,,sapand” pe internet chiar daca acum, acum cand par a nu ne lua in seama, vor avea nevoie de certificatul de origine, cat mai nobila! Ei vor trebui sa se simta intr-un cerc afectiv chiar daca vor fi niste roboti care au uitat metafora si bucuria iubirii infrigurate, neoranduite, necomandate (dar puternice).
Ei vor avea cea mai mare nevoie de sprijinul trecutului. Vor fi intrebati de ai lor, de stranepoti, cu cine au convietuit, cu primarul sau cu vacarul…
d) Istoria locului poate consemna oricand, nume, fapte, opere daca nu cumva visuri, ivirea unui geniu, persistenta unei atmosfere creative.
Chiar si numai pe internet, cartea… mai ramane!
e) De ce sa nu oferim elevilor actuali de pe Valea Zeletinului modele de munca, sperante, vointa, reusite? Daca doar 4 din 32 au opera si valoare nationala, realizati ce procentaj uluitor de reusita este? Numai intr-o clasa, dar in arealul si numarul celor care au frecventat actuala institutie de cultura care implineste abia 60 de ani!!!
NOI, prima clasa, din 1959, inca nu ne-am facut datoria. Sa ne oranduim cum trebuie averea din nastere, sa stim ce-avem de facut cu timpul care ne-a ramas.
Sa dam deci, viata anilor si anilor VIATA!


[ add comment ] ( 23 views )
Valea Zeletinului: PERLELE COROANEI 
Departe de noi sa incercam vreun soi de ,,arheologie” cultural - stiintifica ori literara intr-un areal cu radacini in negura istoriei cu traditia folclorica prevaland fata de contributiile mai mult sau mai putin culte. Desigur ca pana la urma conteaza DOCUMENTUL intr-o lume dispusa sa se conteste sau chiar sa se anuleze pe ea insasi !
Internetul e un mijloc de informare tare la indemana, util dar adesea inexact, cu nivel de informatie mediu si submediu, deci numai orientativ. Si, nicicum nu poate (inca!) sa confere un tablou cat de cat complet a ceea ce a avut mai valoros Valea Zeletinului.
Rezultatul documentarii noastre ofera un prim tablou general al personalitatilor despre care sa se poata emite judecati de valoare si chiar a se asuma riscul ierarhizarii pentru vreun secol si jumatate tinandu-se cont de spiritualitate si nu avere, de perenitatea operei si utilizarea ei in timp. Astfel s-ar impune un fel de axa a valorii prin filozoful Stefan Zeletin (Motas) - Sorana Topa, actrita, autoare de scrieri importante la mijlocul secolului al XX-lea, C. D. Zeletin, mare personalitate a vietii medicale, poet, scriitor, traducator, fenomen al spiritualitatii romanesti.
Monograful nu poate insa renunta la multe alte nume prestigioase ca Ion Popescu Zeletin, un mare si excelent silvicultor, Alexandru Demetriad, pianist, Miltiade Filipescu, academician, Marius Homoceanu - statistician, I. D. Musat, academician si destui altii care au fost si au lasat urmele geniilor fiecaruia.
Ne intoarcem astfel tot la opera scrisa desi un campion olimpic la Barcelona, Vasile Z. Mastacan (8+1), ofiteri superiori sau generali si un prizonier de razboi Tache Bruma, iarasi fac onoarea zonei.
Nicolae Iorga cand scria despre invataturile trecutului, lua foarte serios in calcul adaugirile la spiritualitatea romaneasca a unor inaintasi de apreciata si perpetua importanta.
Aceste cateva cuvinte despre ,,cei de pana mai ieri” ar fi menite sa exprime si pretuirea noastra pentru cei ,,cari au fost” (vorba lui M. Sadoveanu) si care sa deschida cel putin alte 2 capitole importante: cei de AZI si cei care vor veni.
In scopul obtinerii sugestiilor de la cititori, publicam inca o data lista personalitatilor depistate.
*
PERSONALITATI DE PE VALEA ZELETINULUI: Sergiu Adam - poet; Gelu C. Aur - dir. Palatul Culturii Iasi; Neculai S. Aur - prof. univ.; Nicu Aur - conf. univ. dr.; Profirica S. Aur - medic primar cardiolog; Toader Aur - dr. ing. general maior; Viorel T. Barbu - acad. prof. univ. dr.; Ovidiu Balan - mare compozitor si dirijor; Felix Banila - procuror sef; Ioan Berdan - profesor universitar doctor, chimist; Nicolae Braescu - magistrat; Tatiana (Galan) Bulboaca - profesor; Nicolae Carlan; Viorel Cheptine - general; Gheorghe Ciocarlan - dr. ing.; Gelu Ciorava - primarul; Vasile Cruceanu - prof. dr.; Alexandru Demetriad - pianist; Ioan Druica - profesor doctor fizician; Miltiade Filipescu - academician; Ion Florea; Preotul Galerie; Mihai Glod - medic primar specialist; Petrache Glod - prof. dr. cercetator; Iancu Grama - poet, profesor; Marius Homoceanu - statistician, dr.; Dorel Ichim - profesor doctor, arheolog, etnolog; Vasile Iosif - poet; Dumitru V. Marin - etnolog, romancier, jurnalist, istoriograf, monografist; Victor Marin - dir. Ape Iasi; Vasile Z. Mastacan - campion olimpic canoe 8+1 Barcelona; Carmen Mihalache - critic literar; Valentin Moraru - romancier; I.D. Musat - doctor in stiinte, academician; George Nestor - ziarist; Constantin Oprisan - actor (?); Ion Grigore Oprisan - scriitor, preot militar; Letitia Oprisan - pictor; George Emil Palade - medic, om de stiinta, laureat al Premiului Nobel; Sanica Palade - preot, prof. dr.; Tudor Palade - asist. univ.; Constantin Prangati - ziarist, scriitor; Constantin Popa - doctor in turism, cercetator stiintific; Gheorghe Popa - profesor universitar doctor, geochimist; Neculai Popa - proiectant; Nicolae Popa - dirijor; Ion Popescu Zeletin - silvicultor; Hristache Pricopie - profesor geografie, istoric; Dorian Spulber - prof. univ. dr.; Virgil Spulber - lector univ. dr.; Cezar Stegaru - prof. poet; Alina Tacu - poeta; Marius Teletin - conf. univ. dr. Strasbourg; Sorana Topa - doctor în istorie; Dorinel Umbrarescu - intreprinzator; Alexandru Tacu Zeletin - poet; C. D. Zeletin - acad. doctor în stiinte, scriitor, poet, traducator; Ion Florea Zeletin - poet; Stefan Zeletin - filozof.

[ add comment ] ( 24 views )
Prima clasa din Valea Zeletinului, PARINTII, acum 60 de ani! 
Probabil, se stie, ca dupa 1948 procentul analfabetilor se apropia de 60% in Moldova. Si, sigur, totul se baza pe agricultura, ceva-ceva pe cresterea vitelor. Poate de asta rusii ne-au pus in carca vreo 33 de milioane de tone de cereale ca datorie de razboi pe care prin 1955 nu era nici vorba sa le putem achita. Trebuia sa ,,vindem” graul cu 0,03 lei sa dam zeci de kilograme de carne la ORACA in contul delegatiilor (ce sarbatoare a fost cand a scapat de vagon plavanul nostru!) si fiecare trebuia sa execute ca palmas si cu atelajul multe ore la drumuri, apoi la cursul Zeletinului. Copiii erau rufosi (cu camasile si pantalonii din in si/ sau canepa rupte), slabanogi, cu burtile mari, cu totul scheletici, dupa foametea din 1946/ 1947.
Tara se redresa in umbra socialismului sovietic sub propaganda naucitoare impusa de automatele rusesti. Cum camioane ,,Ural” erau aproape, ca si tunuri si motociclete, si tot la indemana erau tancurile T-34. ,,Govorite pa russki” era noul limbaj de comunicare. Stransoarea a slabit dupa moartea lui Stalin (1953) dar a existat pana la retragerea trupelor rusesti (1959, la noi).
Parintii tremurau si pentru ei (daca nu-si achitau cotele erau repede ridicati) si pentru avutul lor, mai ales pentru copiii lor. Sa nu-i lase nici pe mana rusilor, nici pe a prigonitorilor care-i cautau pe reactionari si unde nu se puteau afla.
Din cei 32 de elevi ai clasei erau functionari familiile Apostol, Machedon, Zaharia, invatatori, familiile Bulboaca, Grosu Mihai, Moraru, Radu Viorica. Restul stiau bine cu plugul, sa sclipuiasca greu vreun ban pentru copiii trimisi sa invete… la ,,scoala inalta” de la Podu Turcului.
Se vedeau 3 – 5 oameni la sedintele cu parintii, pentru ca... mureau oile sau vitele de foame, iar kilometrii de parcurs cereau timp. Parca atunci nu se fura? Ba da, incepand de la lana pentru cota, graul, faina de papusoi, vaca din batatura. Asa ca se dormea iepureste, cu securea pe aproape, cu bata sau carja la indemana, cu 2 - 3 caini ageri si… vitele bine priponite!
Se mai faceau si afaceri, se mai dadeau tepe, se duceau 500 - 1000 kg de vin cu carutele la vanzare, la Tecuci, se innopta in mijlocul campurilor, langa Adjud.
Era o imensa speranta: copiii - elevi sa invete carte. Poate ca astia, ajunsi cumva, sa-i mai ajute pe ceilalti. ,,Pai, cutare isi tine copilul la scoala...” era constatarea care-i tinea de cald gospodarului. Sa se afle vreun golanas, hotoman, dusman al tarii… era de neconceput. ,,Tu sa inveti carte, sa nu te bati cu nimeni, sa ai grija ta!” Sigur, mai era grija pentru vreun paduche aparut chiar in frunte, checheritele de la oi, notitele luate de la ore, de unde lipseau manualele! Si selectia draconica!
Parintii stiau, dar atata puteau! Erau grele vremurile de dupa razboi cu tot felul de dusmani in coasta si lipsuri in fata: mamaliga taiata cu ata, oul impartit la 2, borsul cam fara carnea care trebuia valorificata, la sarbatori cate o zburatoare… la racitura!
Casele acoperite cu panusita (stuf) sau paie, geamuri din basica de bou, bordeie pe jumatate in pamant dar cu sobe, opinci, pantalonii din panza de canepa, camasa din panza de in, mai bogatii din borangic, si… caciula; mainile si picioarele crapate, nadejdea ca totul va fi mai bine.
Cu ajutorul acestor parinti - oameni au rasarit absolventii anului 1959, despre care vom mai vorbi!

[ add comment ] ( 22 views )
Politica si … scolarii La Podu Turcului 
Nu trebuie nicicum uitat: in anii ’50 se construia avan baza si poate ceva din infrastructura pentru constructia socialismului de tip sovietic. Pana dupa moartea lui Stalin existau ordine pe baza de pistol si oamenii puteau fi extrem de usor dusi legati. S-a instalat repede o atmosfera de a) teroare de tip rusesc (caci insasi lumina venea de la rasarit), care sa se aplice si in agricultura unde s-au infiintat primele Gospodarii Agricole Colective (1949) si se vorbea de transformarea noua, sovietica, a agriculturii. In industrie era tot mai simplu pentru ca noile conduceri erau mana (sau sabie) prelungita a partidului si guvernului. In armata erau promovati tot felul de deformati care sa-si lipeasca repede calcaiele daca trebuia sa innabuse o revolta. Astia aveau ordin sa-si educe familiile sa nu protesteze in vreun fel (cotele obligatorii erau foarte mari si greu de suportat). Vasile Ilie Marin (verisor) cu doar patru clase a ajuns capitan in cateva luni si a avut misiuni speciale in Baragan (deportarile…). Au fost pusi pe liber multi, daca nu toti, ofiterii de cariera, iar acestia promovati dupa credinta.
Forta propagandei socialiste mergea… in mina. Nu era nici o meserie mai frumoasa, mai desteapta, mai patriotica decat aceea de miner in subteran. Culmea realizarii umane! Drept care clasa a-IV-a din Giurgioana voia toata sa devina unsa cu funinginea minei pe frunte sa impinga vagoane, sa scoata sterilul.
b) S-a introdus o propaganda teribila in scoli, si parintii n-aveau nici o vorba de spus decat rezistenta pasiva pe care sa n-o stie nici copiii. Maretele realizari ale Uniunii Sovietice, sovtransport, sovauto, sovtractor, intrecerile stahanoviste se transmiteau si comentau in lecturi publice ale ziarului ,,Steagul Rosu” sau ,,Scinteia”, obligatoriu de invatatori si profesori iar jurnalele de film nu erau lipsite de tot felul de indemnuri si amenintari ca trebuie sa facem ca cei de pe Don, de la Donetk, Lugansk etc. ca altfel… vin inundatiile (las’ ca au si venit).
c) Cultul personalitatii lui Stalin. Desi nu se gaseau caiete, nu prea exista hartie top (si erau si foarte scumpe) mii si mii de tone de scrisori de dragoste, pretuire si atasament pentru invatatorul popoarelor, generalissimul Iosif Vissarionovici, au fost expediate din Plasa Podu Turcului (inclusiv comuna Giurgioana) si Raionul Zeletin. Elevi, tarani, muncitori...
Bietele invatatoare ii puneau pe copii sa scrie unu pana la patru bucati pe zi, mai ales in 1952 - 1953. La moartea lui Stalin (5 martie 1953) a fost mare tragedie nationala romaneasca si s-au transmis milioane de mesaje, s-au trimis delegatii inlacrimate catre Moscova. In scoli, drapel in berna, fara cursuri...
Dupa venirea lui Hrusciov s-au schimbat lucrurile: a inceput vanatoarea legionarilor. Era de ajuns un simplu denunt anonim sa fii purtat prin posturi de militie, la centrul de comuna sau raion. Erau aratati ziua cu catuse, chiar lanturi la maini, atitudini spasite pentru exemplificare.
Parintii i-au sfatuit pe copii sa li se destainuie ce si cu cine au vorbit, scoala invers, sa-i evite pe cei care vorbeau despre Codreanu sau oastea Capitanului. Le era tuturor atat de frica, incat nici la scoala, nici acasa, cu colegii sau cu vecinii nu comentau nici maretele realizari, nici rebeliunea, nici organizatia. Pana in 1961 a existat aceasta prigoana antilegionara si ca mijloc de presiune pentru a fi trecuti la colectiva. Dat fiind rezistenta populatiei de la tara, s-au acceptat cooperativele agricole de productie, intovarasirile, ca o forma intermediara de socializare a agriculturii. In domeniul educatiei era situatia in care copiii erau sfatuiti sa-i denunte pe oprimatori, chiaburi, incusiv in adunarile lor, iar parintii erau si ei denuntati uneori datorita presiunilor asupra copiilor. Acolo unde s-au rupt legaturile intre parinti si copii, acestia din urma au ajuns niste nenorociti. Disparea respectul familiei.
Daca in sate era greu pentru toti vandutii sa-i lamureasca pe tarani, in scoli lucrurile erau simple: poezie noua, tare patriotica, cu omagii Uniunii Sovietice (A. Toma, D. Desliu s.a.) texte noi dintre care si cele ale lui Sadoveanu erau scrise pentru propaganda, pentru formarea sufletului de copil care sa se jertfeasca pentru partid, tara, popor, chiar tradandu-si familia. Sa vada, saracul, cat de multi si de rai sunt dusmanii lui si ai tarii, cu Iosip Broz Tito si bosii americani (cu fundurile grase) in prim plan. Ce, caricaturi !
Organizatia de pionieri era foarte dinamica si se crea impresia ca cine nu este membru ori e un natang, ori fiul unui dusman al poporului. Cand veneau in serviciu comandat inspectorii intrebau cati din cati sunt cu cravata rosie, cati se pregatesc, si, de regula, se trasau sarcini. Era mult mai usor de exmatriculat, un nepionier, de lasat corigent sau de nebagat in seama. Se crea dorinta individuala de a ajunge pionier sau utecist si pana la urma erau ,,stegarii vremurilor noi” cam toti dintr-o clasa.
Erau si ,,cantatori” in fiecare clasa; dar fie ca cel dintr-a XI-a/ ’59 era foarte destept sa nu-si ridice colegii in cap, fie era fraier rau pentru n-a existat niciodata sentimentul turnatoriei printre colegi. Dac-ai fost, care-ai fost ma?
(va continua)

[ add comment ] ( 24 views )
Valea Zeletinului: CULTURA ELEVILOR in preajma anului 1959 
Toti, dar absolut toti, au venit cu cei 7 ani de acasa. Plecau de la mari greutati in familie, de la munca grea a campului, nu puteau sa nu respecte sfaturile si grijile parintilor si veneau pentru carte adica pentru a invata si a ajunge cineva in viata. Desi se urmarea fabricarea activistilor de partid… nu prea erau.
Biblioteca comunala avea un fond de cateva mii de volume, in mare parte povestiri eroice sovietice. Erau lecturi obligatorii, cu dezbatere la ore, la ,,marea” literatura sovietica: M. Solohov - ,,Pe Donul linistit”, povestile catorva aviatori ca Cikalov sau Alexeev, istoria marilor fapte pentru construirea comunismului sovietic si mai ales sacrificiul de sange in al Doilea Razboi Mondial. ,,Pai ostasul sovietic trece prin apa, prin gheata, prin foc sa-si indeplineasca datoria. ~mpuscat mortal in piept, nu-si dadea ultima suflare pana nu-si dobora dusmanul”.
Majoritatea elevilor din liceu erau cititori constiinciosi si raspundeau la dezbaterile (politice organizate), ca seminarii adevarate nu prea erau. Profesor de romana Minea Damian isi ascundea cu greu aversiunea pentru acest fel de literatura. Chiar ii controla pe elevi ce citesc si se facea ca nu observa ca intre ei circulau doxurile (opere de actiune si dragoste) frantuzesti sau unii riscau sa imprumute de la altii literatura interzisa ca opera lui Stendhal (,,Rosu si Negru” sau povestirile de dragoste), Victor Hugo, Charles Baudelaire, Balzac. La acesta din urma erau niste scrieri amputate si la Ch. Dickens, dar recomandata era literatura sovietica (nu rusa) pentru crearea omului nou, luptator pentru o cauza sociala revolutionara (nu nobila).
Nu exista televizor asa ca Marin Dumitru si Sirghi Mihai organizau vizionarile colective la cinematograf cam o data pe luna. Avantajul organizatorilor cel mai urmarit a fost ca beneficiau de intrare gratuita.
La jurnal (deci inainte de film) erau actualitatile cu marile succese ale noii oranduiri si demascarea contrarevolutionarilor. Era distrus ca om, cel ce ajungea pe celuloid ca si in presa timpului.
,,Steagul rosu” era ziarul Comitetului Judetean de partid Bacau si cam singurul la care elevii aveau acces. ~n 1958 cateva articole ale lui Dumitru Marin au criticat biblioteca din Giurgioana si ramanerea in urma a regularizarii albiei Zeletinului pentru ca fiecare cetatean avea obligatia sa sape 8 - 12 ml de parau dupa un tipar comunicat. Cate tone de pamant trebuia sa scoata taranul, doar cu lopata si harletul… calculul se facea la 3 m adancime, 8 latime si maluri tasate, inclinate. (Astfel a inceput distrugerea LUNCII Zeletinului).
Horele, balurile (putine si politizate), sezatorile (cu sarbusca lor) erau suplimentate de nunti, logodne, botezuri. Se vehiculau si dintre vechile cantece, balade, framantari de limba, ghicitori, dar a aparut ,,cantecul nou” un fel de jurnal vorbit cu text de brigada artistica sau cu poezia lui A. Toma (ramas ca exemplu de cum nu trebuie realizata poezia).
Din serbarile populare nu lipsea poezia patriotica (partidul conducator, eroii noi nouti ca ,,Lazar de la Rusca” - Dan Desliu) si era puternic incurajata noua generatie incepand cu ,,Scanteia”, ,,Scanteia tineretului” si pana la cele 20-25 de foi ale Cenaclului din liceu scrise cu mana.
Sub indrumarea prof. Elena Tudorache a functionat un Cenaclu de 40-50 de elevi unde chiar se prezentau creatii originale si valoroase cu dezbateri de ore plecand de la ritm si rima pana la relevarea metaforelor si talentului. Numit de fapt, de profesor dar ,,ales democratic” presedinte de cenaclu a fost Marin Dumitru iar in ultimele luni Hincu Neculai. Sedintele erau publice in sala Caminului cultural uneori cu participarea unor scriitori bacaoani (R. Caneci, Gh. Anghelache, I. Ghelu Destelnica).
Cu matele chioraind de foame, avand a merge apoi si vreo 6 km, elevii cenaclesti erau totusi, prezenti.
Si totusi:
Mai ajungea la elevi literatura romaneasca adevarata a clasicilor si interbelica, se vehiculau carti (mai ales frantuzesti) din comoara universala, citite pe sub banci, cu frica de a nu fi prinsi si exmatriculati. Unii profesori se mai prefaceau ca nu vad (fratii Grama Gh. Cardas, Mircea Varvara, Damian Minea) dar unii erau habotnici rau (domnisoara de vreo 50 de ani, de matematica, a lasat in clasa a-X-a vreo 4 corijenti pentru aceste lecturi, ascultandu-i dupa metoda descrisa de prof. dr. Gheorghe Popa.
Exista un fond de natura folclorica de prin familiile elevilor care-si comunicau intre ei parerile. Existau atitudinile profesorilor care-si riscau cariera si erau aparati de elevi, care nu ciripeau.
Nici clasa a-XI-a prima, nici altele apoi n-au fost de tampiti ci de viitori cetateni crescuti in ,,mijlocul unui ev aprins”, care au inteles rolul muncii si invataturii.
Cultul muncii imprimat atunci este si acum (prezent) viu la generatia de peste 70 de ani.
*
PERSONALITATI DE PE VALEA ZELETINULUI
Sergiu Adam - poet, Gelu C. Aur - dir. Palatul Culturii Iasi, Neculai S. Aur - prof. univ., Nicu Aur - conf. univ. dr., Profirica S. Aur - medic primar cardiolog, Toader Aur - dr. ing. general maior, Viorel T. Barbu - acad. prof. univ. dr., Ovidiu Balan - mare compozitor si dirijor, Felix Banila - procuror sef Ioan Berdan - profesor universitar doctor, chimist, Nicolae Braescu - ma-gistrat, Tatiana (Galan) Bulboaca - profesor, Nicolae Carlan, Viorel Cheptine - general, Gheorghe Ciocarlan - dr. ing., Gelu Ciorava - primarul, Vasile Cruceanu - prof. dr., Alexandru Demetriad - pianist, Ioan Druica - profesor doctor fizician, Miltiade Filipescu - academician, Ion Florea, Preotul Galerie, Mihai Glod - medic primar specialist, Petrache Glod - prof. dr. cercetator, Iancu Grama - poet, profesor, Marius Homoceanu - statistician, dr., Dorel Ichim - profesor doctor, arheolog, etnolog, Dumitru V. Marin - etnolog, romancier, jurnalist, istoriograf, monografist, Victor Marin - dir. Ape Iasi, Vasile Z. Mastacan - campion olimpic canoe 8^1 Barcelona, Carmen Mihalache - critic literar, Valentin Moraru - romancier, I.D. Musat - doctor in stiinte, academician, George Nestor - ziarist, Constantin Oprisan - actor (?), Ion Grigore Oprisan - scriitor, preot militar, Letitia Oprisan - pictor, George Emil Palade, Sanica Palade - preot, prof. dr., Tudor Palade - asist. univ., Constantin Prangati - ziarist, scriitor Constantin Popa - doctor în turism, cercetator stiintific Gheorghe Popa - profesor universitar doctor, geochimist, Neculai Popa - proiectant, Nicolae Popa - dirijor, Ion Popescu Zeletin - silvicultor, Hristache Pricopie - profesor geografie, istoric, Dorian Spulber - prof. univ. dr., Virgil Spulber - lector univ. dr., Cezar Stegaru - prof. poet, Alina Tacu - poeta, Marius Teletin - conf. univ. dr. Strasbourg, Sorana Topa - doctor în istorie, Dorinel Umbrarescu - intreprinzator, Alexandru Tacu Zeletin - poet, C. D. Zeletin - acad. doctor în stiinte, scriitor, poet, traducator, Ion Florea Zeletin - poet, Stefan Zeletin - filozof.


[ add comment ] ( 31 views )

<<First <Back | 29 | 30 | 31 | 32 | 33 | 34 | 35 | 36 | 37 | 38 | Next> Last>>