Anul acesta e și o situație specială creată de războiul ruso-ucrainean, declanșat pe 24 februarie 2022 de criza energetică, de frământările politice.
Le spun tuturor că, militar fiind, în 1961, am stat sub bombardament, adică m-am oferit voluntar să mânuiesc țintele pentru a se trage în ele cu trei tipuri de tun. Eram
într-o tranșee la cel puțin 3 metri în pământ și de groază ne venea să mâncăm pământul de sub noi, mai ales când tunurile de 20 răpăiau ca o mitralieră rupând totul. Am simțit atunci ce înseamnă RĂZBOI, deși eu eram radiotelegrafist de înaltă clasă și țineam legătura cu MstM.
Războiul este mare nenorocire pe toată lumea și mai aspru ca pandemia pe care tocmai am petrecut-o (sper), și, cu atât mai aspru cu cât e mai aproape. Basta că mai vine și cu vreo altă boală nenorocită și în primul rând cu foamete. De aceea nimeni nu trebuie să-l dorească. Pentru mine e o imensă surpriză știind că afacerile diverșilor din părți ale lumii
diverse s-au întrepătruns între ele, deci putea fi un fel de armonie generală, globală. Războiul acesta împarte iarăși lumea între popoare stăpânitoare și popoare stăpânite, chiar dacă „noul lagăr” ar fi cu mai multă libertate în comparație cu celălalt, dictatorial. Când se bat două imperii există o șansă să scape și o țară mai mică (poate va fi România). Acum, însă, se crează o nouă cultură existențială.
Într-o asemenea nenorocire FEMEILE suferă cel mai mult, mai intens, mai sfâșietor, știindu-se că pe timp de pace copiii își îngroapă părinții, iar în război părinții își îngroapă copiii, dar tot femeile sunt la mijloc.
Se cuvine dar să le înălțăm purtătoarelor de frumos și viață cele mai recunoscătoare simțăminte, căci fără sfintele daruri ale femeii, vitejiile bărbatului n-au nici un rost. Ce
ne-am face noi, oamenii, fără DRAGOSTE? Ce ne-am face fără nebuniile tinereții, fără mofturile sau influența tovarășelor de viață (și fără înțelepți)?
Am cercetat grozăvii ale războiului pentru cărțile mele, și am înțeles că nici în cele mai grele împrejurări nu lipsesc VISURILE. Visul și speranța sunt cele care regenerează omenescul. Iar în prag de primăvară, când totul împrejur se face mai frumos, mai pur, mai sănătos, ne dăm seama de ce trebuie să trăim.
Cum să trăim fără regina visurilor noastre?
[ add comment ]
Calendar
