Tot UNISON RADIO,adica o perioada magica  
Reluam unele date despre aceasta prestigioasa unitate media (de fapt doua, cu identitati diferite, Vaslui si Barlad). Chiar daca navetistii schimbau frecventa (107, 2 – Vaslui, 103,3 – Barlad), perceptia generala era de un singur mijloc media de mare audienta.
Dupa Licenta audiovizuala 001/1993 (6 ianuarie), si dupa cea de Radio Vaslui cu nr. 100/ 20 octombrie 1993, pe 13 octombrie 1994 C.N.A. acorda Licenta si pentru Barlad. Postul barladean a inceput sa emita din decembrie 1994, de sarbatori, cu incercari de vreo 8 frecvente, din cauza ca erau probleme pe banda 5.
Cat de serios era privita noua unitate de cultura, se demonstreaza si prin modificarea ordinei de zi a Consiliului Local Barlad, din noiembrie 1994 pentru "aprobarea" intrarii in functiune intr-o baie de bloc: "Apoi ordinea de zi a fost modificata, in sensul ca prima problema dezbatuta a fost legata de aprobarea functionarii pe raza municipiului Barlad a unui post de radio local sub patronatul S.C. CVINTET TE-RA S.R.L. si Televiziunea Vaslui. Postul este inregistrat la C.N.A. si poseda Licenta de emisie si grila de programe aprobate de forurile in drept.
Evenimentul a fost apreciat drept istoric si ca deosebit act de cultura, in consecinta fiind votat in unanimitate. "Era in noiembrie 1994 ! Acum 15 ani."
Cred ca a fost un entuziasm mai aparte, pentru ca "s-a lipit" de radio lumea culturala a urbei, cu tot ce a avut ea mai valoros. Populatia Barladului a gasit la Unison sprijin, alinare, informare, muzica si... dragoste ! S-a format si o echipa de valoare exceptionala condusa de Daniel – Cernat Marin. Primarul de atunci, Aurel Gavan, a sprijinit cu toata bunavointa noul mijloc media. Un prieten foarte apropiat a fost si a ramas Costel Nituc.
Ar trebui un capitol special consacrat primarului actual, Titi Constantinescu si fostului vice, Adrian Solomon, actualmente parlamentar, care au incurajat permanent, cel putin verbal, evolutia unitatii. In capitolul memorialistic vor fi mai multe episoade cu bune si rele...
Rolul postului de radio in promovarea culturii locale, unde Timona Balmus are preocupari serioase, iar Virgil Giusca (de la Casa de Cultura), Toni Iosipescu (director la Biblioteca Stroe Belloescu), Gruia Novac (chiar director intr-un timp) s.a., s.a. sunt mereu alaturi. Multilateralitatea informatiei este asigurata de Emil Lupu, mare impatimit de radioelectronica. Diversitatea informatiei este insa faptul cel mai imbucurator. Invatamantul local are partea leului, divertismentul... a tigrului ! Adica destul ca in cele 24 de ore din 24 sa se asigure un program interesant si audiat in masina, acasa sau la serviciu.
Subliniem ca dincolo de importanta locala a fiecarui mijloc mass – media a existat o constanta: incurajarea talentelor si a copiilor. Faptul e rasplatit prin numarul mare de membri ai Uniunii Scriitorilor, membri ai Uniunii Ziaristilor Profesionisti si destui doctori in stiinte care se adauga la numarul de prestigiosi autori barladeni.
De fapt, Unison Radio Barlad a fost si este VOCEA municipiului intr-o concurenta serioasa si nu totdeauna loiala.
Absolut sigur, aparitia tuturor mijloacelor media ca si a diversificarii presei sau tematicii literare, nu este altceva decat efectul CURENTULUI CULTURAL – INFORMATIONAL, unic in evolutia istorica a acestui judet.
I-am zis acestei perioade de 15 ani, magica, pentru ca nicicand nu va mai exista un timp atat de framantat si un mediu efervescent ca cel promovat la radio.
Generatia UNISON mai are inca destule de spus.


[ add comment ] ( 5 views )
La UNISON: Vaslui – Barlad si ... restul ! 
Fiecare perioada culturala are copilaria ei, in sens de inocenta actantilor dar si a publicului. La 1870 “Semanatorul” din Barlad anunta gloria municipiului de pana la primul razboi mondial. La cativa ani, Gheorghe Ghibanescu, prin revista sa culturala (George Lazar), inaugura studiile (locale) etnofolclorice si literare. Fat Frumos deschidea cartea secolului XX, iar revista ION CREANGA (1908 – 1921) dadea masura reala (uriasa pentru acea vreme) a localismului creator cu personalitati de exceptie ca G. Tutoveanu, Tudor Pamfile, Vasile Parvan, Alexandru Vlahuta, Iacov Antonovici cu OPERA serioasa si cu prezenta publica absolut impresionante. Ofiterul folclorist a ramas sa repre-zinte curentul arhivistic in timp, (mai ales prin Mitologie Romaneasca si revista ION CREANGA) prin cele 40 de volume ale sale. Copilaria Barladului cultural era inainte de 1900, maturitatea, dupa.
Vasluiul vine tare dupa 1989. Oras de venetici, adica tot felul de ambitiosi, dezvoltat urbanistic la foc automat, centrul de judet si-a creat mai greu elita culturala care trebuia sa dospeasca sub comunism. Care ziarist de la Vremea Noua, organul partidului, nu visa la cariera si intaietate ?
Pe vreme de seceta e buna si ploaia cu gheata: dupa seceta comunista s-au dezlantuit ploaia cu pietre dar si posibilitatile de creatie literara. DECENIUL DUSMANIEI s-a prelungit alti cativa ani si se revigoreaza in prezent datorita crizei economice care nu poate da de mancare la oameni.
Duruiala de dupa 1989 s-a concretizat in peste 300 de carti, peste 150 de autori, peste 60 de publicatii si mai ales dezvoltarea mass-mediei locale. Un oras ca Vasluiul mentine 4 publicatii (scrise), 4 televiziuni locale, 2 posturi de radio. Sa se ajunga aici a fost nevoie de atmosfera, spirit intreprinzator, visuri.
Se poate nega curajul inceputului ? Si nu era firma comerciala, numai.
"Veneau" vechi visatori cu literatura de sertar, veneau sa se afirme prin radio elevii cu profesorii lor, macar unii cu veleitati de scriitor.
Dar, ce cred eu ca a fost determinant, a fost acel orizont de asteptare al populatiei de pe orice treapta culturala trezita la viata de vocile indraznete ale tinerilor care au invadat la UNISON RADIO (Vaslui si Barlad) spatiul de emisie. A fost un fenomen de receptare a emisiunilor care se pierde din ce in ce mai mult, desi se construiau antene speciale pentru TV.V. si Radio.
Sa nu creada cineva ca totul a fost perfect. Ar trebui sa dam exemple negative de cati dobitoci credeau ca-s destepti; de puturosi care se credeau inteligenti sau de hoti de varste diferite care plecau cu orice le cadea sub mana. Ar fi si un exemplu clasic: un pseudo – jurnalist care a furat camera video, aparat foto, calculatoare si vreo 300 de milioane pana sa fie dat afara (dupa ce a fost scos din puscarie). Oricum, nu de exemplificari negative ne ocupam. Esentialul ca posturile Unison Radio au ajuns lideri de piata si au dat tarii nume mari in publicistica.
Din ce-am citit si trait, nu cred ca a existat si nu se va mai ivi vreodata starea aceasta de gratie cand o intreaga populatie sa incurajeze un mijloc mass-media.
Cultural prin esenta sa, social prin functia de doua decenii, stimulator al economiei judetene, promotor al Curentului Cultural – Informational UNISON RADIO (atat cel de la Vaslui, cat si cel de la Barlad) ramane unitatea de presa cea mai audiata, apreciata pentru un timp emblematic in dezvoltarea sa istorica.
*

Tatal (presedintele Basescu) si mama (Guvernul) sunt parintii natiunii, in prezent bolnavi de schizofrenie. Parlamentul e in mare discordie cu "parintii". Populatia e in mare suferinta, criza in mare dezvoltare. Cam o luna mai dureaza durerile, adica pe 6 decembrie, cand e turul II. Caderea Guvernului Croitoru de miercuri, nu mai e o catastrofa, dar ne arde rau la punga si la stomac. Dupa aceea, jale, jale !
*

FC Vaslui e la egalitate de puncte cu prima din clasamentul Ligii I. Nimic nu e usor pentru marea performanta.
Un plus de satisfactie, daca vor trece si in cupa de "International" pe care i-a intrecut duminica doar cu 1 – 0. Hai, baietii !


[ add comment ] ( 6 views )
La UNISON, Vaslui – Barlad sau radioul ca stare ... de suflet ! 
Ar fi de reamintit ca prima palalaie locala s-a aprins la 5 decembrie 1990, cu grupul care a infiintat TV.V. Aproape doi ani emisiunile locale au promovat o stare provocatoare si productiva intelectual. Poate si caracterul conducatorului, usor conflictual, a determinat starea specifica de cautare, si infruntare, emulatie, vizibila in putina presa locala si in public.
Unison Radio Vaslui a emis cu prilejul sarbatorilor de iarna, adica la cateva saptamani dupa obtinerea Licentei R100 din 26 noiembrie 1993, in orice caz, imediat dupa licenta de emisie din decembrie 1993 in regim de provizorat (pana pe 14 iunie 1994, cand a fost inaugurarea oficiala).
S-a creat astfel, o stare de spirit emulativa si competitionala, avand la baza trei cauze:
a) baza de pregatire si desfasurare la TV.V., acolo unde era o normalitate sa vina toti acei care voiau, zeci de persoane saptamanal, de toate varstele;
b) particularizarea activitatii specifice tineretului care descoperea avantajele democratiei si avea speranta unui loc de munca. Era avantul unei generatii neintrate sub influenta drogurilor, scapata de "tutela spirituala" a parintilor;
c) exista o seriozitate deosebita a comportamentului si a luptei cu cuvantul.
Exemple: Lucian Parvoiu era din familia reputatilor profesori, Stelian si Narcisa Parvoiu, Mihai Ursu, din familie de profesori, Catalin Striblea, din familie de ofiteri superiori, conducatorul lor, Daniel Marin profesor, Carmen Maties, eleva exceptionala la invatatura, s.a.m.d.
Privit ca INSTITUTIE, Vocea Vasluiului era loc de creatie si visare. Tinerii acestia, nici macar nu fumau la munca, dar-mi-te sa vina cu insotitoare neserioase sau proaste. Ei erau foarte indrazneti, dar nu lipsiti de educatie. Sfidau morala comunista, dar aveau comportamentul cel mai creativ. In plus, au stiut sa adune ideile si stirile cele mai interesante si actuale, locale. Parca stia cineva din Romania cum trebuie facut ? Exista vreun manual pe undeva ? Era inspiratie si bun gust; era eruptia creierelor locale si incurajarea generatiei vechi, e ca insasi bulversata si preocupata in Deceniul Dusmaniei, tot pentru afirmare.
De fapt existau conditii politice (abia se afirma pluripartitismul), economice (usor avant datorita privatizarilor si initiativei private), culturale (mai erau subventionate institutiile de profil) si... diversificare educativa (scoli si universitati private). Cea mai clara era, insa, descatusarea psihica, intelectuala si mai ales morala, dupa totalitarism (frica de... libertate) si limbajul de lemn.
Orase profund provinciale, cele din judetul Vaslui "s-au liberalizat" ca atmosfera generala si prin efectul programelor de la Unison Radio Vaslui si Barlad, fiecare adaptat la cerintele locale. Dupa momentul de baiguiala, creatorii locului (unii deveniti scriitori) s-au razboit intre ei sau cu altii, au indraznit sa publice, sa tipareasca, sa apara la radio si TV.
Constatam ca a existat o perioada de autoritate exclusiva, cu audienta rarisima (67%) cu referiri curente la ce s-a spus, ori comentat la radio sau TV. Elevii erau colportorii informatiilor dar si cei care selectau divertismentul si stirile si umpleau spatiul de emisie al ambelor posturi. N-au lipsit niciodata rubricile pentru maturi si pensionari.
Emisiunile in direct au dinamizat intotdeauna publicul ascultator, devenind interactive.
De adaugat ca in toti acesti ani, la ambele posturi, au aparut mai toti oamenii politici sau de importanta social - culturala locala. Dar si majoritatea personalitatilor cu suprafata nationala: presedintii statului, prim-ministrii, ministri, presedinti de partide, parlamentari, etc.
Relatarile in direct din 17 (saptesprezece !) tari, au completat si valorizat posturile locale. Altfel spus, UNISON RADIO a adus la unison informational toata populatia judetului si la unitate de simtire, receptare si prelucrare a informatiei de pretutindeni. Reactiile care au fost, timide, chiar daca au provocat aparitia altor doua posturi la Vaslui si Barlad, n-au cantarit la fel de mult.
UN TIMP SI UN MOMENT DIN ISTORIA VASLUIENILOR A FOST OCUPAT (SI SPRIJINIT DE TV.V. SI MERIDIANUL CU AUTORITATE SI COMPETENTA) DE POSTURILE UNISON RADIO.


[ add comment ] ( 6 views )
La UNISON: Vaslui – Barlad 
Luna octombrie inseamna si aniversarile celor doua mijloace mass – media din cadrul Grupului de presa CVINTET TE-RA, radiourile de atunci, si de astazi, insemnand deopotriva stare de spirit cetatenesc si avant cultural – social. Pentru cine nu stie, Televiziunea Vaslui a obtinut Licenta 001/1993, adica Studioul de radio si televiziune Vaslui este primul post din tara, licentiat si autorizat, atunci, desi a emis din 24 decembrie 1990 si s-a nascut la 5 decembrie 1990.
UNISON RADIO VASLUI a obtinut Licenta R 100, la data de 20 octombrie 1993 (observati prima, 001, aceasta 100, dar la radio) si a intrat in eter aproape imediat, stereofonic. Un post de radio la Vaslui, a insemnat o mare realizare pentru tot judetul, o dovada de diversificare a informatiei si posibilitatea ca VOCEA VASLUIULUI sa se auda in lume prin reteaua B.B.C. cu care am colaborat exceptional.
UNISON RADIO BARLAD a primit Licenta R 127 pe 13 octombrie 1994, adica la un an fara o saptamana. Primaria, Consiliul local si mai ales cetatenii municipiului Barlad au privit, inclusiv incercarile din noiembrie – decembrie, drept acte de curaj intr-un fel de revolutie culturala, cu consecinte sociale exceptionale. Pentru ca existau televizoare vechi cu selectoare proaste, a trebuit sa iesim din oras cu antenele de emisie.
De ce "la Unison", adica modul unitar de a privi evolutia social – culturala locala, adica dezvoltarea Curentului cultural – informational despre care putem scrie si alte carti cu mandrie indreptatita... ?
- Sa nu-si inchipuie cineva ca nu am avut variate si "sanatoase strambe" atat la Vaslui, cat si la Barlad. Ce sa evocam, raul ?
- Sa nu uitam ca era DECENIUL DUSMANIEI... (vezi TVV – 15...)
- Indrazneala noastra era taxata in cele mai diferite moduri si doar cei care au priceput amploarea dezvoltarii mijloacelor mass – media ori au avut nevoie de publicitate, ne-au tolerat sau sprijinit.
- Dezvoltarea mediului de afaceri cu ajutorul radiourilor UNISON este astazi un fapt implinit. Dar tot aici, azi, inregistram reculul din ultimele multe luni.
- Diversificarea, improspatarea si afirmarea talentelor locale e o principala realizare a acestor posturi. Completate de TV.V. sau ziarul "Meridianul" , aceste posturi au promovat materia cenusie a unui judet cenusiu, usurel trezit la viata si actiune. Daca, pana curand, s-au inregistrat peste 8.000 de firme, daca aproape tot ce a dobandit premii in invatamant, in viata artistica, in economie, tot ce a fost mai valoros (sau, dimpotriva, cel mai urat...) s-a facut cunoscut (si) mai ales, prin Unison, se arata ca si-au facut treaba.
- Toti cei din presa vasluiana "au calcat" pe la noi. Daca varfuri ca Striblea, Parvoiu, Ursu, s.a. sunt capabili sa reprezinte Romania pe meridianele lumii, acestia, de aici au plecat, aici descoperiti. Ca vreunul spune (rusinat) ca n-ar fi avut ce invata de la aceste redactii, zice ori ca e rauvoitor, ori tampit. Ar fi si exceptii...
- Esentialul: in randul populatiei a existat un curent de opinie in sprijinul UNISON, o audienta iesita din comun, 67%, absolut incredibila, cand Alpha Bacau avea 3,5%, Radio Iasi 12%. Media de referinta a fost (si mai este) tot aceste posturi care au adus la unison Vasluiul cu Barladul pe un Meridian cultural unic. Se stie ambitia barladenilor, dar, se cunoaste ca toata populatia judetului stia, stie de Unison Radio.
Din pacate au venit grele vremuri pentru intreaga presa si media.
Dar despre asta, altadata.
Concluzia este ca din octombrie 1993 a existat o VOCE in eter care a exprimat moment cu moment starea unei comunitati intr-un avant unic, de care se va tot vorbi, adica acest Curent cultural – informational vasluian.


[ add comment ] ( 4 views )
VALENTIN SILVESTRU sau prietenul fara prieteni 
Marti, 20 octombrie 2009, la "Arta" Muzeului Judetean "Stefan cel Mare" Vaslui, Ioan Mancas, directorul acestuia, a organizat aniversarea, sarbatorirea si comemorarea lui Valentin Silvestru intr-o inlantuire de manifestari memorabile cu participare acceptabila (unde ne sunt elevii, oare ?), cu invitati de elita din Bucuresti, Iasi si Vaslui, cu presa destula. Nota generala ar fi stimularea interesului pentru viata si activitatea unui vasluian (cum s-a tot recunoscut Valentin Silvestru) care pare a fi uitat de mai toti pe care i-a ajutat si i-a facut oameni.
Cum "publicul cultural" la Vaslui e o mare problema, cei adusi de prin birouri, tare somnolenti si plictisiti, elevi de liceu – nimeni, cativa copii de la elementare si cativa mereu prezenti dar "fara productie", am ramas surprins (ca intotdeauna) ca Ioan Mancas FACE si realizeaza autentice acte culturale.
La aniversarea celor 85 de ani, a existat starea specifica din preajma lui Silvestru, seriozitate si (putin) umor.

S-A NASCUT la Vaslui

Dintr-un interviu de acum cativa ani buni, cu prilejul Festivalului Umorului, retin ca s-a nascut intr-un fel de casa taraneasca de la Podul Husului (avea si o fotografie), unde familia sa avea o bacanie. Tot o astfel de unitate comerciala, ca evrei destepti, tineau in targul Scanteia, unde mai ales tatal vindea la taraba. Cu umor, Valentin Silvestru spunea ca daca nu s-a nascut la Vaslui, atunci a venit pe lume in sania cu care venea mama de la Scanteia (a fost devreme zapada) sa nasca la oras.
Nu-si nega apartenenta, dar nu-i placea sa se vorbeasca.
A uitat de Vaslui un timp, ocupat sa tina, cu mare succes "Unda vesela", la Radio Romania, sa calatoreasca mult (era verificat de Securitate), sa scrie cronici teatrale, sa-si editeze opera ... sa traiasca. La a II-a editie a Festivalului (1972) l-am contactat (ca organizator) prin intermediul criticului si teatrologului Ioan Massoff care l-a solicitat pe Radu Beligan, vicepresedinte al Uniunii Mondiale a Teatrelor sa-l sune la telefon (Silvestru era o mare autoritate) si sa ma primeasca.
A acceptat imediat, a sunat la presedintele culturii de atunci, sa-l certe pentru ca trimite un inspector, pe mine, la el, cand il putea contacta direct ca marime ce era sau prin intermediul judetenei de partid. Ala m-a luat la rost de ce l-am atras in joc si pentru ca era evreu si pentru ca vreun cuvant al lui Silvestru conta prea mult, iar el avea probleme cu competenta. Cert, de la a II-a editie, s-a ocupat indeaproape, sa aduca in judet personalitati teatrale, artistice, muzicale si teatrele cele mai prestigioase.

FESTIVAL INTERNATIONAL, umorul la Vaslui

Credeti ca la noi, si atunci ca si astazi, se radea in hohote si erau scriitori – umoristi ? Nici vorba. Dar Constantin Tanase fusese de pe aici, Silvestru era de pe aici, si mai erau brigazi artistice la Laza si Vaslui.
Scriitori, nu, forte artistice, nu, casa de cultura, nu ...s.a.m.d. Dar era Valentin Silvestru care oriunde suna sau trimitea vorba, raspundeau toti prezent si s-au gasit fonduri locale pentru o manifestare de prestigiu. Chiar singura.
De la o editie la alta a crescut rolul lui Silvestru, care a invitat si formatii din strainatate, sa-l transforme in international si a insistat pentru Biblioteca de Umor, ca altfel ramaneam ca la Macea - Arad.


PRINTRE VALORI

La o editie a Festivalului a purtat dupa el 14 oameni si 6 teatre. Nici un presedinte de juriu n-a fost fixat fara voia lui. Il ascultau rebeli de tipul lui Fanus Neagu, Radu Beligan, Ioan Vova, Ion Caramitru s.a. iar la Vaslui era "sfantul" care statea ore intregi in cabinetul primului secretar, Tanase. N-a existat mare artist sa nu treaca pe la Vaslui si nici un teatru sa nu aiba reprezentatie in judet, ba, chiar la Barlad, a organizat Zilele teatrului, adevarata competitie intre valori. A promovat, cu adevarat, CULTURA NATIONALA.

AMINTIRI

Multe si ... numarate ca la Valentin Silvestru se intra greu, primea acasa si mai greu, avea o autoritate sociala exceptionala, pretuit de Ceausescu.
Cand m-a servit cu o cafea (rara, rara, pe atunci) in apartamentul sau somptuos cu mobila a bijuterie din Piata Kogalniceanu, nr. 7, etajul 1, eram deja un favorit al sau ... acolo am pus la cale editia a 3-a pe care eu o am in totalitate inregistrata la magnetofon. Apoi am ramas la catedra (din 1974).
Desi eram doar profesor de liceu, si organizam practica agricola pe plaiuri judetene, in perioada festivalurilor trimitea dupa mine sau ma duceam sa-l intalnesc. Era prietenos, foarte prietenos, dar ma temeam de influenta si mai ales de condeiul sau (intr-o emisiune m-a luat in furculita) si eram circumspect. Dupa 1991 am sprijinit cat am putut Festivalul, pe Valentin Silvestru si pe organizatori. Am realizat sumedenii de interviuri cu invitatii purtati ca pe urs in orase si comune care nu cracneau sub bagheta maestrului. Mi-a acordat destul timp, inclusiv o inserare pe dealurile de la Gura Bustei, cand in linistea noptii am ascultat impreuna sunetul unic al graului din spic. Detin destainuiri de senzatie sub beneficiul confidentei.
V.S. (ca si prescurtarea VasluiaVS) era un liric, un ironic, un prieten de suflet, constient ca nu prea are prieteni, bucuros sa-si descopere devotati, tocmai pentru ca totdeauna cuvantul sau conta prea mult.
Se adevereste, azi, ca tare multi pentru care si-a pus in joc autoritatea, prea "multi prieteni" au uitat fie si sa-l pomeneasca.
Pentru mine n-a pus nici un cuvant, ca nu ma inghitea Bran sau }olescu, dar pentru Ioan Mancas, Theodor Pracsiu s.a. a intervenit, chiar daca nu s-ar recunoaste. Mi-a daruit din gandurile lui si asta ma onoreaza si astazi. Pentru ca n-a fost oricine !

AZI, adica si marti 20 octombrie 2009

Theodor Pracsiu constata, cu regret, ca posteritatea lui critica e tare subtire, ca e intr-un con de umbra, daca nu si uitat, Brandusa Silvestru fiind indurerata de asemenea situatii dar completandu-l pe profesorul vasluian: e uitat in sintezele momentului atat ca autor de carti, piese de teatru si cronici dramatice, cat si ca om de actiune si reprezentare romaneasca in toate continentele lumii.
Stefan Cazimir ii gaseste debutul poetic sub un pseudonim, Dumitru Radu Popescu, "enervat de Pracsiu" n-a spus de fapt nimic, desi asteptam sa se destainuie sau sa spuna ceva ca academician ce este; Ioan Cocora, fost colaborator si acum editor la Palimpsest, a zis cate ceva sa-si faca reclama. Mircea Radu Iacoban a incercat sa-i sustina autoritatea critica iar Ion Muscalu l-a evocat prin prisma primarului de la Scanteia.
Brandusa Zaita Silvestru a incalzit amintirea sotului ...
Vasluienii au acum bustul lui Valentin Silvestru, sculptat de Liviu Muscalu, dar bustul lui Cristi Pantea unde o fi ? Cativa dintre concetatenii nostri s-au intalnit cu scriitori din Bucuresti adusi de Ioan Mancas ...
Din 1996 Valentin Silvestru nu mai e, moartea desteptului fiind in mana unui ... taximetrist.
Cat mai putem face pentru el, de fapt pentru noi, valuienii care trebuie sa avem si suflet, nu numai burta ? Nu stiu daca Nicolae Iorga nu este cel mai actual cand scrie: daca astepti recunostinta, esti pierdut !
Prietenul nostru de fapte si spirit, ramane, oare, numai in cartile noastre ? Pentru ca avem ce invata de la el. Observa Emil Boroghina, directorul Teatrului National din Craiova: "Valentin Silvestru nu era o persoana. Pentru majoritatea dintre noi, cei din teatru, el era o institutie, as spune chiar un Minister al Competentei."
Pentru vasluieni (el a incurajat si TV.V, respectiv Unison) prin tot ce a facut, e o EMBLEMA, dar mai ales un prieten fara prieteni.




[ add comment ] ( 8 views )

<<First <Back | 60 | 61 | 62 | 63 | 64 | 65 | 66 | 67 | 68 | 69 | Next> Last>>