CULTURA LOCULUI ȘI…INCULTURA POLITICĂ (!) 
Să te ferească dumnezeu de cât rău poți să-ți faci cu mâna ta. Cam așa s-ar putea rezuma starea de bătălie politică actuală cu repercusiuni grave în județul Vaslui. Răzbunări peste răzbunări: „mi-a plăcut” cum l-a ras Tătaru pe Arcăleanu, bravo, domnule ministru, ați făcut exact cum v-ați înțeles cu Mitică Buzatu din urmă cu ceva ani. Nimic tânăr în preajma dvs., nimic din ce poate să vă amenințe poziția de președinte.
Și, mai e ceva, domnule doctor Tătaru: am ajuns în distrugătorul val 4 al pandemiei… vi se datorează ceva , ca fost ministru al sănătății ?
Răzbunarea cea mare este, însă, al grupului comunistoid cu intensitate preocupat ca posibilele realizări „cultural-literare-istorice” ale noastre să nu fie cunoscute. Prietenii mei sunt îngroziți de amenințările formulate de mari și micii județului, în frunte cu incompetenta de la Muzeu. Ceilalți din presă, care cam toți sunt plătiți de pătura conducătoare, nu îndăznesc să le iasă din cuvânt. Ba, cea mai cunoscută incompetentă din județul Vaslui, mă cheamă în judecată, pentru că-i mai trebuie ceva, vreo 100000 de lei, să-și termine vila…
Pe scurt: cultura locului e în mare suferință, îndrăzneții sunt din ce în ce mai puțini, vârfurile valorice de prin liceie fug cât pot de Vaslui, încadrându-se în hemoragia seculară a materiei cenușii de pe aici. Rar, mai văd câte unul cu merite promovat printr-o funcție mai acătării. Prostia și obediența sunt la cea mai mare căutare.
Incultura politică e gestionată de sistem. Cum să sufle cutare parlamentar (că sunt unii care 4 mandate au vorbit 16 minute !!!) în fața șefului care-l poate spulbera cu un singur cuvânt ? Am scris că alegerea lui Florin Cîțu ca președinte PNL e mare catastrofă și iată, se adeverește. În jocul acesta a intrat și Tătaru cu ai lui. Aud că Bica de la Bârlad, are mai multă personalitate, restul sunt mutanți într-o înfruntare inconștientă împotriva concetățenilor.
Și, uite-așa te afli la mâna unor analfabeți funcționali, a unor împătimiți după bani și avantaje, a unor interese clare împotriva vasluienilor.
Revenind la CULTURA vasluiană. Ați văzut pe cineva, vreo oficialitate sau vreun „ziarist” că s-a exprimat despre Simpozionul Național, organizat de noi, pe cheltuială proprie, cu participări din țară, cu prilejul aniversării celor 25 de ani de la apariția ziarului Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău ? Nu se află !
Și așa putem spune încă o dată că reprezentăm cultura vasluiană de peste 51 de ani, cu ziar, TVV, revistă și 51 de cărți, doar UNUL CONTRA MULTORA !
Să nu creadă cineva că vrem să-i înfruntăm pe cei din acest ghem viermuitor, că-s mulți și răi, ci doar că avem dreptul să ne afirmăm independența, valoarea, contribuția îndelungată și necesară acestor năpăstuiți conjudețeni.
Că, doar nu scriem, doar pentru cei de azi.


[ add comment ]
(Mai…) trec cocoarele ? 
(Mai…) trec cocoarele ?
Trecerea cârdurilor de cocoare era cam dintotdeauna un spectacol impresionant al naturii care se pregătește de iarnă sau intră în primăvară, îndemnul la muncă și speranță.
Sunetele lor specifice, numărul mare de indivizi în zborul acela în săgeată, semnificația trecerii spre țările calde – sau invers – era și semn de normalitate și dătător de speranțe: totul va fi bine până la urmă.
Vara aceasta am făcut un fel de circuit prin țară și printre cele care mi-au atras atenția a fost faptul cu mai toate cuiburile de cocostârci erau clar părăsite, devreme ce din aceste impresionante construcții circulare, creșteau buruieni sau atârnau bucăți de folie de plastic. Nici pe un câmp n-am văzut de-a lungul celor 1500 de km vreo barză. În comuna Brețcu, imediat sub munte, am numărat 14 cuiburi părăsite, ca și în tot Ardealul, ca și în toată Moldova.
Au dispărut acești vestitori ai primăverii, cocostârcii ?
Zilele trecute, de la Pungești spre Siliștea, am văzut aproape la distanțe egale, 3 șerpi, care s-au topit cu mare iuțeală de pe asfalt în buruienile de pe margine. Păi, broaștele, șerpii, lăcustele erau hrana cocostârcilor.
Păsările aste greoaie erau desfătarea copiilor, erau garanția normalității pentru cei mari, făceau parte din spectaculosul natural în viața de zi cu zi…
Dar, în vara asta, cred că le-a venit sfârșitul. Dacă mă ghidez după cuibul de la marginea satului Hârsoveni, comuna Ivănești, cu o familie prezentă în primăvară iar acum e trist-părăsit înseamnă că în vara asta s-a produs o catastrofă. Cum, oare, au dispărut cu totul ?
Explicația ar putea fi simplă: chimicalele și prelucrarea pământului cum n-a mai fost până acum (ați văzut că tarlalele sunt așa de fin lucrate că e de mirare că chiar se poate așa ceva).
Dar e clar, un DEZASTRU ecologic. Legat de pasărea care ne aducea liniște, pace în suflet, ne scăpa de dăunători-târâtori, țânțari și alte gâze. Spre deosebire de stolurile de grauri cu sistemul lor electronic de orientare, și individual și în stoluri cocoarele erau folositoare.
Semnalul nostru, poate fi auzit ?
Mai trec, de anul acesta, cocoarele ?


[ add comment ]
ALT SIMPOZION NAȚIONAL, LA VASLUI, ÎN ORGANIZAREA NOASTRĂ! 
Un subprefect care nu s-a învrednicit să participe laSimpozionul Național „25 de ani în slujba Vasluiului și a României” de joi 23 septembrie 2021, consacrat împlinirii celor 25 de ani de la apariția ziarului Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău,m-a întrebat de ce nu mă ocup de nepoți și, că, iar mai fac o manifestare culturală pentru analfabeții ăștia? I-am răspuns că știu că uneori pun mărgăritare în râtul porcilor, dar că oamenii aceștia, vasluienii, sunt cei
între care trăiesc de peste 51 de ani, care mă respectă și care sunt conștienți că personajul D.V. Marin e o emblemă a Vasluiului. Că unii dintre cei cu cele mai înalte funcții în județ beneficiază de aceste mărgăritare, nu e nici o îndoială. Și am dat exemplul Sesiunii organizate de Muzeu pe miliarde de lei (om bogat…) în balanță cu cei prezenți la Simpozion (cu totul, 40) care vin din diverse colțuri ale țării doar pe decontarea transportului (om sărac), din stimă fază de organizator și de vasluieni. Acolo o șleahtă de trântori pe banii statului, aici o mână de oameni cu suflet mare și cu minți creative care vin doar să-și mai afirme din valoarea mereu în creștere. Oricum… niște oarecari au avut grijă să ne saboteze, iar presa locală, pentru care ar fi trebuit să fie o sărbătoare, n-a strecurat nici o notă prizărită pe undeva. Singurul care a acordat atenție cuvenită a fost Lili Trifu, un fel de opozant dea lungul timpului, dar care se dovedește un ziarist de calibru. E clar că în județul Vaslui nu putem vorbi de „presă culturală” (decât în Meridianul…) și că troglodiții ăștia au grijă doar de mațul gros. Să mă mai mir că doar câțiva sunt membri UZPR?
Am avut plăcerea să-i înmânez legitimația de ziarist unui domn foarte îndrăzneț care scoate pe speze proprii TV Dumești: Jenică Rusu. Felicitări.
În Grădina de vară din spatele Casei de cultură, cu ceva frig în spate, dar cu multă căldură în vorbe, cei 6 reprezentanți ai Iașului cultural în frunte cu Dan Teodorescu, Calistrat Robu, Corina Gherman au transmis aprecierile lor, au urat succes pe mai departe; cei 7 reprezentanți ai Bârladului cultural în frunte
cu Viorica Ghenghea, artist plastic, s-au manifestat și în vorbe și în fapte prin expozițiile de pictură, cusături, sculptură pe care ni le-au prezentat. Ce-i drept de la Vaslui, am fost mai mulți, dar niciunul nu s-a lăsat mai prejos: dr.Valeriu Lupu a moderat iscusit desfășurarea activității, Nicolae Viziteu nu ne-a lăsat fără o frumoasă expoziție de caricatură, Gheorghe-lansat ultimele lui volume tipărite, Paul Zahariuc (un istoric al ziaristicii locale) ne-a înmânat ultima lui carte, profesorul=inspector Pavel Toma a afișat o carte dar și-a îndrumat și elevi să vină la manifestare… Ca o pată de culoare a fost prezența unor membri ai Ansamblului Privighetorile Zeletinului condus de 46 de ani de prof. Nicolae Popa, cei doi frați Geangu acompaniați la acordeon de Florin Mâniosu. A fost prezentă și Genoveva Porumb o reprezentantă a muzicii populare din județ, au fost și 6 persoane ca „public” în afara celor invitați. Remarcăm cuvântul lui Gelu Bichineț, a reprezentantului Jandarmeriei, căpitanul Alexandru Vatavu, și mai ales a reprezentantului Episcopiei, părintele Cosmin Gubernat, un preot foarte deștept și cu mari perspective de viitor.Un moment aparte a fost lansarea Revistei internaionalizate MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC nr 3/27/ 2021, ajuns la 781 de colaboratori din toată lumea, dintre care prof.dr. D. V. Marin a distribuit un mare număr celor prezenți, alături de ziarul festiv. Poeta Gabriela Ana Balan, cel mai reprezentativ produs creator al acestui important mijloc de cultură, a avut un cuvânt de mare căldură sufletească și apreciere pentru aceste tribune ale culturii vasluiene, iar prof.dr. D.V. Marin a accentuat că prin acestea, prin cărți, prin prezența lor în toată lumea s-a ridicat Vasluiul pe harta culturală a lumii. S-au acordat DIPLOME ANIVERSATIVE unui număr impresionant de personalități. N-aupart icipat, și „le mulțumim ” pentru asta, vreunul de la primărie, prefectură, sau de la Consiliul Județean. Pace lor, întru neștiință, prostie și răutate, comunistoizi înverșunați.
Simpozionul Național a fost recepționat de UZPR care a trimis o Diplomă specială de felicitare pentru ziarul nostru la cei 25 de ani aniversați. Liga Scriitorilor din România a fost prezentă prin membri marcanți în frunte cu Dan Teodorescu. Am primit felicitări de la circa 35 de personalități din toată țara.
Mențiune specială pentru dr. Valeriu Lupu: valoare, înțelegere, pricepere și
competență.

[ add comment ]
CUVÂNT PENTRU 25… 
A fost greu să apară acest ziar, e și mai greu să con­tinuie, în aceste vremuri de făurire a noii culturi existeniale. Bănuim că peste ceva ani lumea se poate întoarce la slova scrisă care astăzi e din ce în ce mai neprețuită. Ca „omul de la roate”, de la jug, de la concepie până la realizare, cred că prin tot ce am realizat în domeniul culturii și presei vasluiene în răstimpul acestor peste 51 de ani, nu mai pot fi egalat vreodată. Ca omul simplu și muritor, acum la peste 80 de ani, cred că las destul în urma mea, în primul rând operă de patrimoniu așa cum constată o serie de analiști. Nu știu dacă și pentru Pantheon… Scripta manent, adică aceste semne tipografice care să amintească de TVV, Unison Radio, de atâtea și atâtea acțiuni social-­culturale în toată Moldova și prezena în țară și peste hotare. Chiar mă mândresc a fi membru al Asociaiei Scriitorilor din America de Nord, dar și prezent în Australia, Italia, Germania, Anglia, Basarabia, Ucraina ș.a. Recordman mondial, chiar, în domeniul jurnalisticii. În istoria culturală a Vasluiului rămân, sigur, UNUL CONTRA MULTORA chiar dacă am fost istoric, scriitor, om al învăământului, promotor politic, în sport, viață artistică și… jurnalist: cel mai mare din toate timpurile. Să spună alții… care… ar mai fi pe aceeași treaptă? Când? Vă mai las și 51 de cări deja tipărite, 8 intrate în cir­ cuit naional. Un ziar, Meridianul de Iași­-Vaslui-­Bacău în slujba Dvs. în acești 25 de ani, alături de celelalte, nu e la îndemâna oricui, mai ales în tăcerea neagră impusă de comunistoizii contemporani. Rămân, deci, om al epocii în care am trăit, visat, produs fapte nu numai vorbe, situat în bătălie pentru
viaă și progresul acestor locuri de unde mereu emigrează valorile. Mi-­am asumat de bunăvoie acest destin, „De ce-aș fi trist ?” (Tudor Arghezi).

Nu sunt puini acei care îmi spun că aceste mari sacri­ficii personale înseamnă doar mărgăritare în râtul porcilor…

[ add comment ]
VIAȚA DE SPITAL 
Trebuie să vă spun, stimați cititori, că sunt un mare norocos: la începutul lunii august 2021 am avut un Accident cardio vascular (AVC) de care n-am prea știut și după care am facut peste 2000 de km cu mașina și mi-am continuat activitatea. O doamnă medic, dr. C. Atanasie, m-a trimis la un RMN, iar altă doamnă a medicinii din Vaslui, dr. L. Tudor, m-a internat imediat ce a văzut constatările aparatelor, așa că am început o necunoscută viață de spital, internat la Vaslui peste o săptămână și aici la Întorsura Buzăului altele. Norocul, foarte mica rupere vasculară și posibilitatea de a-mi reveni complet, deși am început tratamentele după mai bine de o săptămână de la producerea evenimentului.
Cum am autoobligația de a susține ziarul care, iată, pe 26 septembrie, împlinește 25 de ani de apariție, încerc să vă comunic și situația inedită în care mă aflu, cu o nouă și crudă-crudă experiență de viață prin ce am văzut în spitalele
devenite loc de vindecare și de nouă speranță. Dacă la Vaslui am văzut câtă răbdare și competență poate avea doctorița de tot respectul, Doamna Tudor, care a trebuit să calmeze niște oameni în mare explozie de boală nervoasă (unul Beșleagă de pe la Miclesti, un fel de aurolac, vorbea tot timpul) aici la Întorsura Buzăului, secție specială, se pot vedea oameni aflați la margine de existență și care nu mai cred în vindecare (că nu se mai poate), dar se agaă cu disperare
și o extraordinară voință de tot ce mai pot opri din viață înainte de sfârșitul cel veșnic. Ar putea învăța de la acești nenorociți ai vieții și cei mai sănătoși-puturoși. Mă bucur să constat că aici e un batalion de sacrificiu
medical care reușește să dea câte ceva din sufletul lor mare, cătă speranță se mai poate, pentru oameni aproape sfârșiți. E o experiență cu totul particulară despre care sper să scriu mai mult dupa revenirea „la domițiliu”.
Oricum, viața de spital nu poate fi ușoară, chiar dacă aici sunt condiții de existență și tratament excelente, o înțelegere pentru suferințele oamenilor pe care n-am mai întâlnit-o în cariera mea cea lungă. Mulțumesc, dr. Patriche,
mulțumesc tuturor celor de de aici.
Mă întorc la ale noastre: pe 23 sărbătorim 25 de ani de la apariția ziarului nostru. Poate cu acest prilej lansez și cartea mea cu nr. 51 și talentatul meu colaborator Cătălin Sîmpetru reușește să termine nr. 27 al revistei
internaționalizate MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC, care apare de aproape 7 ani, are 755 de colaboratori (din toată lumea) dar nu e în rafturile din sala de lectură a
Bibliotecii județene din motive știute de director, caruia i-am înmânat de 7 ani câte 3 exemplare de număr (de revista, de carte). O sa revin… Cred, totuși, că evenimentul din 23 se va desfășura la sala Bibliotecii Județene.
Cum norocul nu m-a părăsit, sper să ne întâlnim sănătosi după această specifică viață de spital.

[ add comment ]

| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | Next> Last>>