TEIUL, SOARTA, MIREASMA, IMPORTANțA PENTRU TOT NEAMUL 
Anul acesta producția de miere de tei a fost forte bună.
Teiul sfânt eminescian: Poetul nepereche a cântat frumusețea și binefacerile arborelui care e mai reprezentativ pentru noi decât ar fi „codrul frate cu românul”, din sumedenie de motive. În primul rând că de milenii de când există zumzetul albinei, lucerna, floarea soarelui, salcâmul și teiul au constituit baza meliferă a unei populații vestite pentru producția de miere cu vestitul mied (rachiu cu miere) ca sursă de putere și vitalitate. Teiul sfânt a fost o realitate mereu vizibilă, deși poetul îl vede prin prisma florilor, a miresmelor, a umbrei pe malul lacului cel albastru (eventual cu flori de nufăr) în timpul celei mai pure iubiri,a celei mai viguroase manifestări umane, chiar și ca longevitate (culesul la tei durează aproximativ o lună, deși e tare capricios).
Teiul e cel mai folosit arbore în economia țărănească: din scoarță se făceau garduri, acoperișuri, îngrădiri de toate felurile, din „beligă” (strat subțire între coajă și lemn) se făceau frânghii și otgoane, din lemn tot felul de căpriori și scânduri dar mai ales tot felul de obiecte folositoare în gospodărie: căușe, covată, cofe și cofițe, căzi, țevi, leagăne, paiul de chibrit, teici, butoaie, catapetesme și orice alte obiecte sculptate. Frunza era folosită pentru hrana animalelor și pentru cântatul din frunză, floarea pentru ceaiuri (cele mai utile la răceli sau tratamente diferite), dar mai folositoare pentru albine ca bază meliferă. UMBRA de tei e cea mai sănătoasă dintre toți arborii care se cunosc.
Pentru „corobenele” lor erau de mare folos pentru păsăret…
Pădurile de tei au salvat multe vieți în timpurile de mare secetă. Să nu uităm că lemnul acestuia e bun și pentru foc.
Chiar dacă în acești ultimi ani sau importat plopii, platanii, castanii, umbra teilor de pe străzile orașelor rămâne cea mai sănătoasă, iar rezistența lor la intemperii e proverbială. Pentru tot neamul românesc teiul e însoțitorul
de la începutul istoriei până astăzi. Drept recunoștință ai noștri taie pădurile și le vând pe nimic.
Să menționăm că anul acesta producția de miere din floare de tei a fost cea mai bună din ultimii 10 ani.

[ add comment ] ( 3 views )
REPORTAJE PENTRU MEMORIE/ EDITORIALE PENTRU ISTORIE (COMUNICARE PUBLICĂ) OPEERA MAGNA 5 
E gata pentru tipar volumul care surprinde un mod de istorie social-culturală pentru o jumătate de secol a unui martor-actant-înfăptuitor-reprezentant în fața lumii și a istoriei pentru vasluieni. Când au lăsat urme scrise despre aceste locuri, Nicolae Milescu SPĂTARUL, ori Dimitrie CANTEMIR nu-și recunoșteau proveniența umilă de pe dealurile sărăciei, dar dovedeau o putere de cuprindere mintală rămasă unică.
Alt poet nepereche, care a fost patriotul Vasile Alecsandri, a înnobilat și nemurit pe cei 10 de la Vaslui sau „pe drumul de costișe”, prin poezia sa.
UNUL CONTRA MULTORA de astăzi nu mai are șansa valorificării în contemporaneitatea sa a contribuțiilor sale datorită noii culturi existențiale, dar există șansa unei re-valorificări, cândva, înspre folosul unui neam care are
nevoie de acest eșantion pentru istoria sa. Cele peste 50 de volume tipărite vor face parte din patrimoniul local indiferent cum vor fi vremurile, ca niște firișoare de aur dintr-o țesătură cu chin, scumpă și unică. Oricare dintre titlurile de mai jos poate fi ales pentru cele aproape 900 de pagini:
– Reportaje adnotate, editoriale comentate;
– Reportaje pentru memorie, editoriale pentru istorie;
– Momente dintr-o istorie a clipei, din timpul existenței sale;
– Unul contra multora într-o istorie cu totul altfel;
– Dovadă de iubire peste timp;
– Vasluienii și ai lor într-un prim plan socialcultural;
– 900 de pagini ca mărturie pentru viitor;
– Jurnalistică și cultură dintr-un timp al prefacerilor;
– Mărturie de azi pentru un viitor incert;
– REPORTAJE ȘI EDITORIALE.

[ add comment ] ( 2 views )
FARISEII CONTEMPORANI 
Fariseismul a existat dintotdeauna, iar azi are și alte conotații… pe bani!?!
Cel mai mult în această lume m-a supărat prefăcătoria oamenilor care în prezența ta te laudă și în absență te bârfesc ori te înjură, în față zâmbesc și se gudură, în spate te înnegresc sub nume de împrumut.
În cei 64 de ani de presă am întâlnit diverse categorii de gurlani, cocoși, porci, lupi, vulpi cu chip de oameni.
N-aș zice că nu m-au păcălit destui, cu vorba și cu fapta, fie că m-au furat, fie că sub numele meu și-au rezolvat treburi multiple, uneori cu mirosuri urâte. Destui dintre cei peste 500 care au lucrat la TVV au ieșit oameni, dar trebuie să înregistrez și gândaci de bălegar care-mi strică aerul după o viață dedicată muncii (și succeselor… unice!?).
Netul actual e plin de stricători de limbă, de moravuri, de minciunării de toate gradele. Ăștia par a fi învingători prin nocivitate, prin posibilitatea de a-și ascunde identitatea, prin îndrăzneala de a ataca în întuneric. Gândaci de noapte care se hrănesc din lături și necuviințe. Culmea, unii mi-au fost elevi care în loc de oameni au devenit niște avortoni. Cel puțin pe unul pe care l-am trecut la corigență în urma unei intervenții… poate ajungea om dacă-l lăsam repetent.
Nu spun niciodată că oricine ar fi n-are dreptul la opinie. Dar nu să mintă, nu să facă cel mai mare rău cu un venin bălos și persistent de peste 2 decenii. Am crescut deci și șarpe la sân, am suferit pentru cei care au ales calea fariseismului.
În fața unui fariseu cu pix nu contează cele 50 de cărți scrise față cu 19 pagini ale unui de mincinos și profitor care de 40 de ani nu mai are decât legături de afaceri cu comunistoizii acaparatori de funcții și avantajele de la țâța bugetului.
În fața unui fariseu de felul lui, uneori nu te poți apăra: cum să crezi că unul pe care­-l cunoști de câteva decenii iese public cu niște afirmații
abradacadabrante și te vinde unui gândac de bălegar? Cum să-­l vezi ca trădător pe unul de peste 85 de ani, numai să facă pe plac unor jigodii „de la Revoluție”? Sau pe altul care te vinde și azi securității?
Să țină respectul vârstei?
Să aibă considerații pentru muncă și valoare?
Nu se află.
De aceea jivinele astea trebuie descoperite și supuse oprobiului public. Numai că și acesta conviețuiește deja cu liftele.
Țara, locurile astea nu vor putea crește cu astfel de ne­oameni.
Atenție la ce vedeți, auziți, și cum trebuie să înțelegeți, oameni buni!


[ add comment ] ( 2 views )
ZIUA ZIARISTULUI ROMÂN 
Personal, nu cred că va fi oficializată în parlament această zi, dat fiind marea diferență în care se revarsă adevărul și abandonul ideii de corectitudine de către parlamentari. Cel puțin la nivelul Vasluiului, când presa e doar
„câine de pază” cu lătrături în zadar… UZPRul, a adoptat-o totuși și a organizat manifestarea potrivită; de pe site-ul acesteia reproducem un fragment:

ÎMPREUNĂ, SCRIEM ISTORIA CLIPEI

Luni, 28 iunie 2021, în studioul ,,Horia Bernea’’ din cadrul Muzeului Național al Țăranului Român, a fost marcată Ziua Ziaristului Român, eveniment organizat sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) și aflat la cea de-a șaptea ediție. În cuvântul de deschidere, Doru Dinu Glăvan, președintele UZPR, a evidențiat dubla semnificație a acestei date – 28 iunie – în conștiința membrilor breslei noastre și, deopotrivă, în conștiința neamului românesc. În ziua de 28 iunie 1883, Mihai Eminescu, sfântul preacurat al versului românesc, după cum l-a numit Tudor Arghezi, geniul tutelar al ziariștilor români, este arestat, devenind, astfel, primul gazetar deținut politic al României.
După ani, în ziua de 28 iunie 1940, în baza odiosului acord Ribbentrop-Molotiv,
Rusia Sovietică rupea, în mod samavolnic, din trupul țării teritoriul dintre Nistru și Prut precum și mare parte a regiunii Bucovina. Rememorarea acestei dureroase zile – a subliniat Doru Dinu Glăvan – este și va fi pentru noi, ziariștii români, argumentul cel mai puternic pentru a respecta și apăra libertatea cuvântului scris, vorbit și tipărit într-o Românie unită și demnă.
Datorie de conștiință pe care o consacră crezul și deviza uniunii noastre: ,,Împreună scriem istoria clipei’’.

Pentru noi, provincialii, vorbele mari rămân ca atare, pentru că ne confruntăm cu cele mai grave probleme ca să reușim ceea ce vedeți, un petic de hârtie cu valoare de O ZI!!! Ăia care învârt marea politică pot face câte ceva, noi rămânem… UNUL CONTRA MULTORA pentru independența noastră, cei care putem să ne păstrăm clipa noastrâ de libertate (W. Withman )

Ziarul acesta împlinește pe 26 septembrie 25 de ani, M.C.R a ajuns la nr. 26, TvV la peste 31. Sunt mulți ani de presă, cu prea multe sacrificii și trebuie să nu fii prea sănătos ca să continui. Satisfacții? Păi, Consiliul Județean Vaslui, prin marele maestru Buzatu „nu e fabrică de diplome” prin care să cinstească, nu să premieze asemenea realizări pentru județul pus pe harta culturală a lumii, până la urmă prin eforturile unui singur om, care, a avut curajul să se bată pentru faimă în aceste locuri. Cu ce costuri, însă!?!
Cartea recent apărută Jurnalistică și cultură națională la Vaslui/MARIN-80
dă o măsură a bătăliei pentru adevărul acestor 31 de ani de când se face presă nouă în amărâtul de Vaslui. Pentru prea multă lume dispariția presei scrise nu
provoacă vreo îngrijorare.

ZILELE ZIARISTULUI VASLUIAN
Sunt aniversările TVV (5 dec. 1990), Unison Radio (1993, 1994), apariția M.C.R. (1 febr. 2015) iar în continuare ne vom ocupa de cei 25 de ani ai prezentului ziar, ivit pe lume pe 26 septembrie 1996. Spun asta pentru că în cele 62
de zile ne vom strădui să marcăm evenimentul măcar prin vreun Simpozion.
Zilele noastre sunt cele în care apărem.
Zilele noastre sunt acele în care scriem… pentru voi și nu pentru noi.
Pot fi bucuros că UZPR mi-a mai acordat o Diplomă?


[ add comment ] ( 2 views )
MÂCNEA ÎȘI HRĂNEȘTE LĂUDĂTORII CU BANI DE LA CONSILIUL JUDEȚEAN? 
Zilele trecute s-a desfășurat la Vetrișoaia un soi de manifestare artistică, pompos intitulată „De la Nistru la Carpați” (ce nonsens!!!)sub finanțarea Consiliului Județean, așa cum o demonstrează un afiș plătit cu bani mulți-mulți,
în fapt o chermeză muncitorească, cu vreo 22 de oameni, la care amfitrionul și-a
invitat pe „cei mai iubiți dintre pământenii” care-i recunosc nemurirea.
Vă iau martori că l-am lăudat de multe-multe ori pe cel sărbătorit pe 16 iunie cu ceva surle și trâmbițe. Pentru grupul statuar, indiferent ce a făcut legal, ilegal sau sacrificii morale ca să-l realizeze, merită toată aprecierea. Ceea ce nu mi-a plăcut în aceste ultime zile e nota de fariseism cu care tratează o prezență publică sau o prietenie cu alții. Nu Mâcnea e eroul acestui editorial ci
DICTATURA lui Buzatu, președintele perpetuu al acestui PSD și al județului Vaslui, omul care, am tot spus-o, este singurul pe care-l cunosc (și cunosc o lume… diversă) gata să dea cu cuțitul în timp ce-ți zâmbește sau râde. Și, mai ales este un dușman înverșunat al culturii vasluiene. Și la el voi reveni, dar:
Întreb, în care proiect oficial, în care acțiune culturală județeană este prevăzută o asemenea paranghelie ca cea de la Vetrișoaia, unde se adună diverse personaje mai mult sau mai puțin cunoscute publicului sau lumii culturale, să merite sponsorizarea așa bine acoperită a C.J.? O dovadă că petrecerea pe sub mână de pe malurile Prutului e sprijinită de Buzatu și ai lui… ILEGAL e și absența primarului Cornel Stângă de pe acolo. Și, iarăși, aproape nici un cetățean al locului nu a participat la „sărbătoarea culturală”. Și atunci, pentru ce e sprijinul acesta acoperit, sau pe față? Pe banii statului?
În numele unui drept moral la adevăr, scriu ca și anticii că mai prieten mi-e
adevărul, decât ce face Mâcnea (pe care l-am crezut prieten, dar care a pus pe un cretin „revoluționar”, cred că-l cheamă Parfeni, să mă șicaneze și să mă jignească, inclusiv în procesul de documentare), care Mâcnea are dreptul să facă cei place (sau ce poate) dar de ce cu sprijinul Consiliului Județean, acela care „nu e fabrică de diplome”, ba chiar refuză cu obstinență să sprijine Revista internaționalizată MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC, onorată de 707 colaboratori din toată lumea. Dovada vasluienilor de destulă autoritate culturală bineștiindu-se cine a pus Vasluiul pe harta culturală a lumii.
Cum este cuvântul dictatorului cu banii nu se poate trece, probabil se va spune peste ani: „Pe timpul lui Marin, sau al M.C.R., era și un analfabet care sabota tot ce era mai valoros în județul pe care-­l conducea”.
Așteptăm răspunsul oficial al C.J. chiar al lui Buzatu, pe temeiul Legii 544, să ne motiveze legalitatea acestor sponsorizări.



[ add comment ] ( 8 views )

<<First <Back | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | Next> Last>>