TÂMPENIA ANONIMATULUI 
Ca om și călător în 32 de țări de pe 4 continente, văd cam în ce direcție o poate lua România după importurile capitaliste în materie de valori identitare, adică o atitudine generală de identificare a importanței persoanei în context social. Plec de la moda când, la telefon sau personal îl întrebi pe careva și el răspunde senin cu un prenume… și atât !
Unul dintre prietenii noștri, profesorul și inspectorul general, Constantin Clisu, din Bârlad, un autor de carte pentru care titlul de scriitor era prea puțin, un adevărat administrator al învățământului vasluian, deci om cu mari merite social-culturale, omul acesta respectat prin toate acestea la noi, s-a dus la copii, în Canada, la Edmonton (unde a contribuit la amplasarea unei statui a lui M. Eminescu, mare reușită, devreme ce, în Montreal, de ani buni nu se reușește acest fapt, deși statuia există). Acolo a decedat de curând.
Dar, am vorbit de câteva ori chiar din Montreal cu el. Se ocupa cu cultivarea grădinii, cu supravegherea nepoților (nu educația lor), mai scria câte ceva, vegeta și tot vegeta. „Ce-i cu dvs. d-le inspector general ?/ Ce inspector, ce profesor, aici sunt Constantin și atât/ Dar nepoții nu-ți zic bunic ?/ Ce bunic, ce exemplu, aici sunt Constantin…” Am încheiat dezamăgit de fiecare dată convorbirile telefonice, pentru că el însuși devenise „Constantin și atât” adică învinsese societatea în care diferențierile intelectuale pe bază de titluri muncite nu sunt apreciate. În cele 3 vizite în Canada i-am instruit pe nepoți să mă apeleze ca bunic, iar în prezentările oficiale să menționeze titlul științific și profesia. Ei au cam înghițit în sec dar fac ceea ce le-am cerut, deși, absolut oriunde am fost, de la crâșme până în catedrale apelativul era prenumele. Am gândit: dacă preocuparea este numai pentru mațul gros, evident că lumea/societatea n-are nevoie de individualizări pe bază de minte și spirit, adică nici preoții nu-s decât Neculai, Vasile, Rajiv, John etc. Ei sunt mâncători și atât.
De o bucată de vreme și în România identificările sunt tot semianonime, modernul lucrător la căpșune, ștergător la vreun fund bogat, angajat la vreo fermă zoo, sau chiar ziarist ori om de știință, tot un prenume incolor și inodor poartă. Și-mi zic : cumplit meșteșug de tâmpenie este această anonimizare a populației care nu-și revendică o origine cât mai valoroasă, nu-și prezintă valoarea între alții, care se vrea în turma neștiuților și neștiutorilor. Dintotdeauna neamul românesc și-a declarat identitatea prin nume (chiar Vasile a Mărioarei, Gheorghe Aștefanei etc.), ca stimulent pentru ai lui și pentru ceilalți. Că nu toți erau boieri, bani (adică rang nobiliar), vătafi sau…răzeși. Pentru cine nu știe RĂZEȘII alcătuiau „oastea cea mare a țării”, în schimbul pământului primit de la domnitori, fiind organizați ca oaste de rezervă în Moldova. Răzeș a fost și tatăl meu care-și păstra uneltele de luptă la îndemână. Că toți erau oameni cinstiți, după orânduielile lor, era altceva; dar rangul social era absolut respectat, râvnit, visat. Erau modelele acelor orânduiri, MODELE pe care încercăm și noi să le facem cunoscute viitorimii. Unde ajungem, oameni, buni fără valori spirituale identitare ?

[ add comment ] ( 1 view )
Prof. Victor MARIN 
N. 26.07.1945, înainte de răsăritul soarelui, Giurgioana, actual Com Podu-Turcului, jud. Bacău.
Părinții Vasile și Mărioara - Tudora au avut 11 copii, au rămas în viață 3
Frații : Dumitru, prof. Dr. , jurnalist, azi, în Vaslui
Gheorghe, maistru CFS. Decedat acum 8 ani
STUDII: șc. primară în Giurgioana, gimnaziul Lehancea, liceul Podu Turcului, Facultatea de matematică Iași, alte cursuri în Iași.
Locuri de muncă: În județul Iași, 10 ani director de școală Măcărești, urmând fratelui său Dumitru, șef la Direcția Apelor din Moldova, stabilit la Iași.
Căsătorit cu Liza Dorneanu, în urmă cu 50 de ani, familie de oameni gospodari, cu 2 copii în Măcărești. Profesoară la Măcărești și în Iași, de unde s-a pensionat.
COPIII: Sorina, economistă și apreciată activistă pe tărâm social;
Dorian Eduard, economist, om de afaceri în Iași (și Moldova). Are 4 copii, 2 băieți și 2 fete, căsătorit cu Mihaela, medic psiholog.
A desfășurat o activitate socială diversă și foarte variată ca organizator, membru, interpret,în domeniile cultural și sportiv.
Și-a crescut copiii și nepoții în religie ortodoxă, a manifestat o afecțiune exemplară pentru nepoții săi după copii, dar și pentru cei de la frați contribuind la liantul care face puternică o familie. A FOST OM DE SOCIETATE ȘI VIAȚĂ. Nu poate fi decât regretat de toți cei care l-au cunoscut. Dumnezeu să-l ierte !

[ add comment ] ( 1 view )
VOR SĂ RĂMÂNĂ … PROȘTI 
Am asistat, după ani buni, la o conferință de presă a primarului Vasile Pavel în sala mică a primăriei. În afară de cei 5 ai primăriei, împrejur, cu cafeaua în față vreo 12 ziariști, alți vreo 2 filmau de zor, fără legătură cu profesia celorlalți. Cum libertatea are fețe – fețe a fost bine să se filmeze (mai ales că unii primesc bani serioși pentru asta de la Primărie).
S-au pus prea puține întrebări, și dintre ele puține interesante, în serviciul public, aș zice, pentru că era mai bună cafeaua și liniștea. Am întrebat dacă, în condițiile scăderii populației și a tineretului studios există vreo prognoză la nivelul județului Vaslui. Nu este…
Am întrebat de populația reală a municipiului, și, s-au cam burzuluit câțiva, că de ce întreb; am întrebat despre „realitatea electorală” și iarăși am auzit ceva mârâieli, l-am criticat pe viceprimarul Cazacu pentru activitatea zero a sectorului de cultură din Primărie și au tăcut toți, dar când am înștiințat adunarea că a apărut nr. 16 din Meridianul Cultural Românesc având 478 de colaboratori din toată lumea, tăcere, tăcere. Am mai anunțat „publicul” că îmi apare cea de a 31-a carte „101 vasluieni, pentru 100 de ani”. Acum s-au foit semnificativ, vreo câțiva, dintre care unul s-a scăpat să întrebe „ei, și ce!?). De aici gândurile următoare.
…. N-am făcut eu lumea cu deștepți, proști, buni, răi, scursuri sau…genii. N-am contribuit prea mult la formarea celor din încăpere, la doar câțiva, de loc; dar cam tot ce înseamnă om de presă, lucrător de valoare în presa locală a trecut pe la TVV, Unison Radio sau ziarul Meridianul de Iași – Vaslui – Bacău, unde măcar au dat ochii cu mine și au văzut cam cât muncesc. Vreo câțiva n-au fost prea surprinși, deci.
Chestiunea s-a dezbătut și după ieșirea dinlăuntru: „mă, da când a scris ăsta atât; și ce dacă are 31 de cărți… eu nu i-am citit niciuna; să fie sănătos Marin, să-și pună cărțile la cap; să-i citesc, părerile lui…asta n-o fac; îl citesc sau nu-l citesc, tot Marin rămâne, s-aștepte el să-i citesc cartea…”(că zisesem că 101…îi va interesa pe toți. Am gândit simplu: văcarul care nici nu vrea să știe csarte (știe că nu poate) se întreabă la ce-mi trebuie și refuzxă zgomotos.
Dacă unii vor să rămână neinformați, netoți sau proști, te poți pune cu ei ?

[ add comment ] ( 3 views )
Trăim… pe vechi !? 
În acest ianuarie, când propaganda culturală ar trebui să beneficieze de suportul marilor personalități ale românilor, din dorința unei câtimi câștigate în activitate electorală oficialitățile (de pretutindeni, nu,?) s-au năpustit asupra stiliștilor, adică au participat (și, desigur s-a scris) la sărbătorile „pe vechi” ale acestora. La ce foame de voturi va fi…sunt buni și ăștia.
Un fel de recapitulare: Sf. Vasile, Ziua culturii române, Poetul Mihai Eminescu, Ziua marii Uniri (24 ian.), Sf. Ierarhi Vasile Grigore și Ion- Ion Luca Caragiale. Așa cum evoluează politicul românesc, va fi, curând, și 26 ianuarie, ziua lui Ceaușescu.
Observație, legată de nașterea poetului național : tot pe vechi o ținem, în sensul că tot ruginiții au organizat depuneri de coroane, simpozioane, lansări, discuții pe oriunde s-a nimerit. E real că la Muzeul Județean Vaslui, nu toți sunt ruginiți, dar acel spectacol intelectual despre care am vorbit/scris tot cu generația prea coaptă s-a înfăptuit. Un grup de copii care a trecut pe lângă statuia lui Eminescu, nici nu s-a uitat la oamenii mobilizați de col.(rez.) Mihai Focșa, iar la Obelisc, la Iași, nu era nici un școlar.
Spunem, astfel că noua generație nu este determinată să fie interesată de MODELELE pe care LE VĂD, și care să le vorbească de un trecut nu prea îndepărtat, dar valoros, așa cum nici despre valorile românești aproape nu se mai vorbește. Adică noi, nu-i educăm pe ai noștri, să prețuiască pe ale noastre, într-o pagubă intelectual-patriotică imensă. Cum să trăim, cum să existăm fără suportul ISTORIEI ? Doar ca robi. Cum vom fi atunci când noua generație „așa educată” va arunca la coș cu tot ce-au „adunat printre plăvani/ rodul muncii miilor de ani” (T.Arghezi), adică și pe făuritorii de cultură de azi, în avântul lor pentru noua cultură existențială. Și așa este mai mult decât vizibilă ruptura dintre generații, dar cea mai vizibilă e tâmpenia guvernanților care distrug cu bună…obediență neamul românesc.
Generația noastră a creat câte ceva durabil în toate domeniile, deși județul este considerat ca raiul relelor, cu violatorii, curvele, hoții și puturoșii de serviciu ai națiunii. Poate mai e ceva din cultul eroilor spre care tot batem noi, în apărarea limbii române. Poate, să trăim mai puțin „pe vechi”, mai mult pe nou, pentru copiii și nepoții noștri.
In numele acestei generații va apărea în puține zile o carte unică în cultura română : 101VASLUIENI PENTRU 100 DE ANI.


[ add comment ] ( 1 view )
La… Eminescu… astăzi ! 
Adică de ziua lui și a limbii române, adică până marțea de 15 ianuarie 2018.
1. Alienarea dorinței de cultivare spirituală și culturalizare este ușor de constatat. Luat ca punct de observație Vasluiul a prezentat două aspecte legate de educație, respectarea înaintașilor, omagiu poetului : La monumentul lui Eminescu din centrul civic col.(rez.) Mihai Focșa a organizat o depunere de coroană (la ora 10) cu pensionari colegi, și fără nici un tânăr sau elev. La câțiva metri distanță , la intrarea la Inspectoratul de poliție era un grup de tineri, tot 22 la număr, care se hlizeau privind la cetățenii onorabili ascultându-l pe cantautorul Ion Chiriac interpretând melodia soților Teodorovici. („știți ce comemorează oamenii ceia de alături ”(întreb o domnișoară în roșu, „iaca de asta nu mai pot eu…”, „de Eminescu ați auzit ?” și aproape toți chicotesc amuzați, că, adică, nici eu n-am ce face…).
2. La Biblioteca Județeană sunt în sala de studiu tot cam atâția copii de clase gimnaziale, unde Șefa de serviciu…. Moga susține o lecție modernă despre M. Eminescu și opera lui, sunt și 4 cadre didactice, este și Gelu Bichineț, directorul. Atmosferă cu grație…poetică, copii mai mult sau mai puțin atenți, dar, observ că aici chiar se face educație pentru modelul suprem poetic. Dar dacă, dintre miile de elevi ai municipiului, doar atâția aud câte ceva despre poetul național, de ziua lui, mă gândesc la acel ceva, că înseamnă foarte puțin.
3. La Muzeul Județean dr. Laurențiu Chiriac și colegul său, Marian Antoniu, au „desfășurat” o echipă de aleși oameni de cultură din județele Iași și Vaslui, în prezența câtorva maturi din târg (și de la Tăcuta), a vreo 2o de elevi de clasa a XI-a (i-am întrebat la intrare care dintre ei scrie câte ceva și m-au tratat cu adâncă tăcere), a unor oameni de presă. Ce le-am spus citiți, alături. Dar, prezența lui Mihai Batog-Bujenița, Corina Gherman, Teodor Pracsiu, Vasile Larco, cei care au vorbit despre cărți la lansarea lor, adică despre autorii Viorica Șerban, Corina Matei Gherman, Calistrat Robu, plasați și ei într-un prezidiu, chiar că a fost de un regal cu vorbe. Au recitat Daniela Oatu , Dumitru Apostolache, am vorbit și eu, deci 2 ore petrecere intelectuală. (Desigur, m-am întrebat cum și ce au gândit elevii…).
4. M-am uitat cam ce grupuri de elevi se mai mișcă… N-am văzut. Bănuiesc de patriotism profesorii din școli care au organizat câte ceva.
5. La Iași un grup de scriitori au fost prezenți la Teiul lui Eminescu, la Obeliscul din Copou. La ALPI – Iași, peste 70 de oameni au petrecut cu Eminescu, duminică, după ora 10, la Biblioteca Județeană. În Bârladul intelectual s-a mișcat câte ceva. Dar, dar, TOT CU VÂRSTNICI, exclusiv cu VÂRSTNICI.
Deci:
Unde ni sunt visătorii ??? Adică tineretul, elevimea, cei entuziaști pentru metaforă, pentru simțirea umană aleasă ?
Putem ofta, ca și cronicarii moldoveni…„oh, oh, săraca țară”?!

[ add comment ] ( 1 view )

<<First <Back | 36 | 37 | 38 | 39 | 40 | 41 | 42 | 43 | 44 | 45 | Next> Last>>