ZIUA ÎNVĂTĂTORULUI ȘI ALTE ZILE 
Personal, am trăit din plin, întotdeauna, până la pen­sionare, „Ziua învățătorului” care era sărbătoarea cea mare în învățământul privit ca o prioritate națională. Eram în primul meu an de muncă, de după armată, profesor la Sticlăria, lângă Hârlău-Iași și nici vorbă să fiu admis pe listă, dar după vreo 4 care băteau câmpii, m-­am dus hotărât la tribună și mi-­am spus oful legat de tinerii, atunci puțin prețuiți. N-­au avut curajul nici să-­mi taie cuvântul, nici să ia alte măsuri,deși ce-­am declarat nu era pe placul lor. Pri­etenul și colegul meu Costică MUȘEI din Sticlăria a rămas mască: „nici n-­am crezut că nu te dau ăștia afară!”
A fost primul meu succes oratoric, în 1961, dar nu m­-am acoperit de glorie.
Ani mulți a trebuit să stau la rând până luau sforăitorii și lingăii de partid cuvântul, să rămân la „și alții”, să nu prind nici vreun premiu al sindicatului, la care se îngrămădeau avan cam toți. Totuși ziua de 30 iunie era mare mare, sărbătoare peste tot în România, mai ales că ne alegeam cu un premiu de câteva sute de lei la o leafă de 750 de lei (cuprindea și indemnizația de diriginte, director sau inspector pe care am primit-­o aproape toată viața).
După Revoluție „Ziua învățătorului” e un fel de două feluri: nici sărbătoare și nici prilej de mare schimb de experiență. Nu lipsesc premiile pentru directori și perso­nalul din AGA, un fel de supracontrol din afara instituției, că tot cei din preajma directorului se află acolo. Au dispărut reclamațiile, că tot nu mai crede nimeni că se rezolvă ceva. Au dispărut, însă, și ambițioșii cu adevărat, cei capabili de mare performanță, odată cu elevii cu materie cenușie, preocupați doar să prindă un post în străinătate. Așa că această materie cenușie pleacă și tot pleacă peste granițe, și… județele Moldovei sunt cele mai văduvite.
Faptul este marcat de mai vârstnici, care nu au concurență tânără. Ce poate fi mai rău? Aaaa… că înregistrăm numai succese pe la tot felul de concursuri și concursulețe, e clar. Dar, locului, nu ne rămân valorile. Trăim într-­un regim concentraționar cum nu l-­am putut bănui. E tare greu să prevedem unde vom ajunge cu prea mulți expirați și prea puțini tineri… De „Ziua învățătorului”, tineri ziariști ca Jenică Rusu se vor strădui negreșit să dezvăluie valori locale și îl felicit pe ziarist. Om vedea.
Noi avem o valoare etalon în municipiul Vaslui, profe­sorul de limba română de la Liceul Ion Mincu, doctor în științe filologice și un mare animator, a cărui activitate o cunoaștem și pentru care merită mai mult decât felicitări. Noi îl apreciem și pentru activitatea sa de autor de cărți, aspect tare rar cam peste tot în Moldova. Să ne bucurăm, cu toții de Ziua învățătorului, 2021.



[ add comment ]
SĂRBĂTOARE CULTURALĂ JUDEȚEANĂ - NAȚIONALĂ - UNIVERSALĂ MARIN - 80 
Spunem direct: niciodată Vasluiul și vasluienii n-­au avut parte de o recunoaștere mai completă pentru emblema lor culturală și jurnalistică prețuită în mai multe județe ale țării,remarcată în cadrul UZPR prin Simpozionul Național organizat de președintele Doru Dinu Glăvan și aprecierea internațională a Asociației Scriitorilor din America de Nord care a organizat o dezbatere în cadrul Cenaclului care înglobează între 30 și 80 de mari oameni de cultură din toată lumea și toate continentele. Adăugăm personalități din vreo 12 țări.
Tot direct: dacă, după modelul analfabeților funcțional de la o foiță vasluiană care fac pe ziariștii mirosind spatele oamenilor, cineva, oricine, încearcă să conteste prezența emblematică în lume a lui D.V. Marin deci și a vasluienilor se dovedește pe deplin răufăcător la toți locuitorii de aici.
Tot așa: dacă nu se văd eforturile disperate de înlăturare a discreditării
naționale de către tot felul de mâncători… care cred locul acesta cel mai faimos în rău, drept care referirile sunt absolut jignitoare la adresa muncii,valorilor, personalităților locale, prin hoții, viola­torii, curvele, detracații de pe „scena” ziarelor și televiziu­nilor… prin lupta ce-­o reușește revista Meridianul Cultural Românesc, conducătorul său de aproape 7 ani, ziarul și TVV, atunci aceștia sunt un fel de moluște care nu vor să vadă, un altfel de răufăcători.
SIMPOZION NAȚIONAL, deși am vrut să fie doar interjudețean, pe 28 aprilie 2021, la Centrul de Afaceri Vaslui, între orele 10.00 – 14.07, organizat ca la carte. Că au lipsit oficialități care asiguraseră că vin nu mai are importanță: tot comunistoizi în funcții rămân, tot fără vreun fel de valoare culturală, tot sabotori.
S-­au confruntat cu cei 51 de prezenți în sală (să nu uitați, în vreme de pandemie și pericolele ei, cu restricțiile pentru Covid) în care cu ușurință se puteau odinioară mo­biliza 200 de ascultători (cum s-a mai făcut, de altfel), spirite (adică oameni de mare cultură) din Bacău, București, Iași, Vaslui, Podu Turcului, Galați, Huși, etc.
S-­au lansat cărți, ziare, reviste, s-­a organizat expoziția de pictură a lui Gheorghe Leteanu, altă expoziție de caricaturi ale lui Nicolae Viziteu, o altă expoziție cu circa 120 de cărți nou apărute.
S-­au întrecut interpreți din județele Vaslui-­Bacău, dintre care evoluțiile doamnei Genoveva Porumb și formației instrumentale Rotaria au întrunit toate exigențele.
Dr. Valeriu Lupu a fost un moderator la înălțimea oaspeților: dr.ing. Dumitru Brăneanu, președintele USR Bacău, poetă și scriitoare dr. Corina Gherman, scriitor și președ. Ligii Scriitorilor Iași, Dan Teodorescu, purtătorul de cuvânt al UZPR, scriitorul și jurnalistul Miron Manega, care n-­a venit cu mâna goală ci cu distincții pentru sărbătoritul D.V.M. dar și cu frumoasa moldoveancă de peste Prut, M.Păduraru, cu poeta reprezentativă pentru M.C.R. Gabriela Ana Balan, cu
epigramis­tul Mihai Haivas și… lista continuă, continuă.
Cele câteva ore au fost pline de conținut (varietate de stiluri, de opere, de feluri de comunicări), astfel că tema „Jurnalistică și cultură națională la Vaslui” a fost ideal și complet acoperită, chiar dacă partea leului a fost rezervată amfitrionului pentru cei 80 de ani împliniți la ora 5 dimineața. Până și mesajul primarului Vasile Pavăl a fost mai interesant decât al unei oficialități.
De menționat special: profesorul vasluian a lansat oficial și cu public 3 cărți, a 48-­a Opera Magna 4, a 49-­a­ Dimensiuni culturale globale, antologie cu creații publicate în M.C.R. ale celor 160 de scriitori in toată lumea, și Jurnalistică și cultură națională la Vaslui/Marin­80, a 50­a carte a acestuia. Alături a fost expusă Revista internaționalizată MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC, nr. 25 și ziarul Meridianul de Iași-­Vaslui-­Bacău, revista ALPI – Booklook, ș.a.
N­-a lipsit din expoziție cartea lui Nicolae Viziteu, cel mai de seamă caricaturist vasluian contemporan, care în cuvântul său a elogiat și acțiunea și organizatorul.
Capitolul elogii aduse celui mai de seamă jurnalist vasluian din toate timpurile și omului de cultură care reprezintă județul de 51 de ani prin tot ce face, capitolul în sine ar necesita numere întregi e ziar, toți cei prezenți ne­uitând să vorbească de prodigioasa activitate a prof.dr. D.V.Marin.
Revenim la o idee de bază: La Vaslui, asemenea manifestări nu s-­au mai organizat în această vreme de pandemie, cu atâtea necazuri, boli, decese în toată lumea și, mai ales, unei însigurări forțate care sperăm să nu se mai repete în istoria umanității. Cineva a avut curajul, capacitatea, forța și au­toritatea să organizeze această erupție de creație, muncă și valoare, înspre folosul
vasluienilor.
În pagini alăturate sunt articole și cuvântări de la Vaslui și din volumul consacrat, de 322 de pagini, apărut cu 2 zile înaintea aniversării.


[ add comment ]
FARISEI CONTEMPORANI 
Cel mai mult în această lume m-­a supărat prefăcătoria oamenilor care în prezența ta te laudă și în absență te bâr­fesc ori te înjură, în față zâmbesc și se gudură, în spate te înnegresc sub nume de împrumut.
În cei 64 de ani de presă am întâlnit diverse categorii de gurlani, cocoși, porci,lupi, vulpi cu chip de oameni. N-­aș zice că nu m-­au păcălit destui,cu vorba și cu fapta, fie că m­-au furat, fie că sub numele meu și-­au rezolvat treburi multiple, uneori cu mirosuri urâte. Destui dintre cei peste 500 care au lucrat la TVV au ieșit oameni, dar trebuie să în­registrez și gândaci de bălegar care-­mi strică aerul după o viață dedicată muncii (și succeselor… unice!?).
Netul actual e plin de stricători de limbă, de moravuri, de minciunării de toate gradele. Ăștia par a fi învingători prin nocivitate, prin posibilitatea de a­-și ascunde identi­tatea, prin îndrăzneala de a ataca în întuneric. Gândaci de noapte care se hrănesc din lături și necuviințe. Culmea, unii mi-­au fost elevi care în loc de oameni au devenit niște avor­toni. Cel puțin pe unul pe care l-­am trecut la corigență în urma unei intervenții… poate ajungea om dacă­-l lăsam repetent.
Nu spun niciodată că oricine ar fi n-­are dreptul la opinie. Dar nu să mintă, nu să facă cel mai mare rău cu un venin bălos și persistent de peste 2 decenii. Am crescut deci și șarpe la sân, am suferit pentru cei care au ales calea fari­ seismului.
În fața unui fariseu cu pix nu contează cele 50 de cărți scrise față cu 19 pagini ale unui de mincinos și profitor care de 40 de ani nu mai are decât legături de afaceri cu comu­nistoizii acaparatori de funcții și avantajele de la țâța buge­tului.
Să țină respectul vârstei?
Să aibă considerații pentru muncă și valoare? Nu se află.
De aceea jivinele astea trebuie descoperite și supuse oprobiului public. Numai că și acesta conviețuiește deja cu liftele.
Para, locurile astea nu vor putea crește cu astfel de ne-­oameni.
Atenție la ce vedeți, auziți, și cum trebuie să înțelegeți, oameni buni!


[ add comment ]
RECUNOAȘTERE INTERNAȚIONALĂ LA 80 PLUS O SĂPTĂMÂNĂ - PRECIZĂRI NECESARE - 
La cei 80 de ani împliniți, am primit 82 de mesaje scrise și peste 200 de mailuri,telefoane și alte moduri de ex­primare a prețuirii oamenilor de aproape și de departe, de la capătul lumii. Cine-­mi citește cartea cu nr. 50 are o imagine destul de completă asupra contribuției culturale, de presă și nu numai, în cei 51 de ani de când reprezint cultura vasluiană. Era destul timp să afle, mai ales pentru „niște” pe care i-­am făcut oameni atât prin presa cea mai serioasă din România (televiziune, radio, ziar și rev. internațională MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC).
Dacă nu-­l menționam în monografia L.M.K. pe un oarecare Buzatu care avea doar niște referate la cercul pedagogic, profesor cu laude fierbinți socialismului de la orizont și nu­-l ajutam indirect să ajungă șeful PDSR… cine ar mai fi auzit de el? Dacă alți câțiva politruci de astăzi pe care puteam lesne să-­i discreditez cu imensa forță mediatică și­-ar aduce aminte de sprijinul meu poate s-­ar purta altfel.
Să mă supăr pe Mitică Buzatu? Dacă atâta poate el, să se zbată în mizerie… de ce? Pentru el și ciracii lui, un om cu 50 de cărți (deci nici o carte de-­a mea citită să nu-­l doară capul), deși sunt 21.000 de pagini numai despre Vaslui, unde împărățește bine mersi, ca și alți „oameni seci cu inime sterpe/legați de cârma țării cu­-ncolăciri de șerpe” (V. Alecsandri). Este singurul om pe care-­l cunosc capabil să zâmbească și să bage cuțitul. Așa se face că i-­a avertizat inclusiv pe oamenii de cultură dimprejurul CJV, adică abonați la țâța bugetului și prieteni buni cu mine de se tem să scrie câte ceva, că-­i dă afară. S-­a înconjurat de tot felul de nevolnici… În sfârșit mi-­a demonstrat că CJV, unde domnește pe deplin (încă), nu este producător de diplome cum mi-­a răspuns cândva.
Unii au spus public de faptul că unul ca Marin se naște la 100 de ani. Pentru cei care ar trebui să încurajeze și cul­tura nu exist, și nici M.C.R care are 707 colaboratori din toată lumea, nici sumedenia de fapte culturale din toată Moldova. Fără sprijinul lor, ba sabotaje directe cum e în cazul revistei.
Mai există unul Codreanu, ușor abonat la buget (ajutat să-­și tipărească din operă), care a uitat cât l­-am popularizat. Cred că și acesta își protejează memoria ca și alți câțiva care au ceva valoare culturală și științifică care vegetează în decorul intim, că de când nu mai scriu eu despre ei nu mai știe nimeni, nimic despre ei.
Concluzie? Ocultarea mea de decenii e faptul vizibil pe timpul voievodului Buzatu. Și a pârliților de pe lângă el… Îmi trimit mesaje oameni, cercuri, organizații din lume, de mare autoritate: Din Australia, din Noua Zeelandă, din Canada, din Germania, din Italia și multe alte locuri, dar ăștia de aici nu vor să se știe că lângă ei sunt valori care-­i depășesc în pas alegător. Adică toți sunt niște răgălii peste care stăpânul încoronat public stăpânește și tot stăpânește.
Cum el nu-­mi dorește nimic… nici eu nu-­i doresc nimic la fel ca oricărui om fără nici o valoare.



[ add comment ]
80 + O ZI 
Chiar că a fost sărbătoare culturală mare la Vaslui,mier curi 28 aprilie 2021, între orele 10 și 14 și destul de mare sărbătoare jurnalistică în România între orele 16 – 17.15.
Chiar că mai mulți prieteni decât mă așteptam au fost prezenți fizic în Sala mare a Centrului de afaceri din Vaslui,peste 40, în condiții impuse de pandemie, destul de mulți participanți la Simpozionul Național online care mi­-au urat cele de cuviință și prețuirea lor, din București, Chișinău, Ploiești, Tg.
Mureș, Cluj, Bacău, Iași, Huși, Bârlad, Podu Turcului, Alexandru Vlahuță etc…
Cele aproape 200 de mesaje demonstrează că munca și realizările mele în cei 64 de ani de jurnalism sunt apreciate, deși niște mizerabili dintr-­o foiță locală au căutat să mă înnegrească. Orbii.
În cadrul Simpozionului interjudețean de la Vaslui în afara celor invitați au participat scriitorul și ziaristul Miron Manega, jurnalista Mariana Păduraru din Chișinău, Președintele U.S.R.Bacău, dr.ing. Dumitru Brăneanu, iar președintele Ligii Scriitorilor Iași, Dan Teodorescu mi-­a acordat și el o Diplomă aniversativă. Cei de la UZPR au fost grozavi și surprinzători.
Printre cei care au adresat un mesaj scris a fost și pri­ marul, ing.Vasile Pavăl, din Vaslui,printr-­un mesager foarte simpatic, vicele Cătălin Mîndru, dar au sosit multe alte mesaje și diplome, unele incluse în cartea mea cu nr.50 „Jurnalistică și cultură Națională la Vaslui – Marin­80”. Ar trebui să formulez un răspuns gândacilor de bălegar, dar am tot timpul de acum în acolo, și în procesul intentat lor.
Azi, am realizat o importantă acțiune culturală în Vaslui, prin cele 1000 de ziare distribuite în public, prin sutele de cărți expuse în sala Simpozionului, prin expoziția de pictură, caricatură, prin expoziția de reviste a atâtora din țară prin cuvintele de apreciere a Vasluiului (deci și pen­tru mine) pe care-­l promovez pozitiv de 51 de ani prin TVV, Unison Radio, Ziarul Meridianul de Iași­Vaslui ­Bacău și prin revista internațională MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC, cu cei 707 colaboratori din toată lumea.
Urmează Simpozionul Internațional organizat de Cenaclul „Destine literare” din
Montreal-­Canada.
Chiar dacă scepticii sau abonații la țâța bugetului n-­or să recunoască merite și nici realizări, se adeverește publicși indubitabil, că Vasluiul a pătruns pe harta culturală a lumii prin munca, talentul, eforturile lui D.V. Marin.
La 80 de ani și o zi când Dvs citiți rândurile de față, consider că încă o dată, ca de atâtea ori, am servit acest loc blestemat de toți cei care­-și găsesc sălaș oriunde în lume, că nu degeaba atât de mulți consideră că D.V. Marin este cel mai mare jurnalist vasluian din toate timpurile.
Să trăim cu toții…?!?


[ add comment ]

<Back | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | Next> Last>>