DESTINE PARALELE DESPARTITE DE UN SECOL (III) 
La doar 50 de km distanta, Vasluiul nu conta prea mult in arealul cultural. Erau cateva scoli publice, din 1890 un Gimnaziu, cu primul liceu care functioneaza destul de tarziu,dupa primul Razboi Mondial. Pe la 1910, dupa ce la Barlad se infiintase din 1846, Clasul real al Codreanului (liceu), la 1870 aparuse primul ziar Semanatorul si exista aura unui centru cultural – spiritual, Vasluiul abia se apropia de 10.000 de locuitori si inregistra cateva aparitii de publicatii efemere, scoli in dezvoltare si putine personalitati reprezentative (se ridicau matematicianul Gh. Vranceanu, actorul Constantin Tanase, Emil Racovita, min. Const. Angelescu s.a. care cresc si se afirma departe de Vaslui).
Se observa ca la inceputul secolului trecut Barladul este mult-mult mai reprezentativ in context national, in timp ce dupa un secol, in cel de al XXI-lea, raportul se inverseaza: mult mai multe personalitati, mult mai bine reprezentat in mai multe domenii, mult mai prezent in competitia romaneasca este Vasluiul. Am organizat aici centrul unui curent cultural – informational, unde colaboreaza teatrologul Valentin Silvestru, se afirma istoricul si criticul literar Theodor
Codreanu, criticul Th. Pracsiu, poetii Ion Iancu Lefter, Mihai Apostu, Val Andriescu, Gabriela Ana Balan, Daniela Oatu, dr. Valeriu Lupu, prozatorul Ion Gheorghe Pricop, cel mai mare jurnalist vasluian din toate timpurile Dumitru V. Marin, cercetatorul Vicu Merlan, istoricul Costin Clit, inginerul oenolog Avram D. Tudosie, istoricii Lucian Valeriu Lefter, Laurentiu Chiriac, istoricul local Dan Ravaru, alti poeti, prozatori, istorici, actori, cu prezente la nivel de tara. Observatie importanta: acestia sunt oameni care AU ACTIVAT AICI, in conditii de exil la tara, cu greutati generate de spiritul provincial, fara vreun sprijin financiar, sabotati indestul. O alta adnotare speciala: Sunt notabile (azi si aici) CENTRE CULTURALE in localitati mai mari care sunt sustinute = reprezentate de nume importante, la Alexandru Vlahuta (poeta de exceptie Gabriela Ana Balan), Berezeni (scriitorul Mihai Andon), Codaiesti (epigramistul Ioan Hodas), Costesti (epigramistul Ion Toderascu), Dodesti (poetul Mihai Apostu), Duda Epureni (prozatorul si poetul Ion Gh. Pricop), Gagesti (muzeograful Marin
Rotaru), Ivanesti (cantareata Sivia Ene), Munteni de Jos (cantautorul Romica Brunchi), Pogonesti (rapsodul Andrei Dumitru), Puiesti (poetul Petrus Andrei), Rosiesti (istoricul I. Onel), Vetrisoaia (poetul, prozatorul si realizatorul unui grup statuar unic in tara, Ion Macnea), Vutcani (istoriograful Ion Diaconu). Acest rapid inventar ce evidentiaza cele mai pregnante personalitati locale dintre alte sute de creatori de suprafata mai redusa (v. numeroase articole si carti) e fapt care ne indreptateste sa vorbim de un veri-tabil curent cultural – informational din jurul ziarului Meridianul si revistei Meridianul Cultural Romanesc, al postu-rilor de radio + Tvv. Barladul este reprezentat astazi de poetul Simion Bogdanescu, alt poet retras, Cristian Simionescu, conducatorul revistei Baaadul literar, Gruia Novac, alti cativa istorici printre care Elena Monu, Oltea
Gramaticu.
In domeniul presei mai exista la Barlad, (la 55.000 de locuitori), Est News, iar la Vaslui (54.500 locuitori), Vremea noua, Obiectiv, Monitorul, Meridianul de Iasi-Vaslui-Bacau, cu cativa combatanti de merit: Cristian Nicolae Lapa, Catalin Simpetru, Daniel Tanasuc, Loredana Ciobanu, Aurina Petrea-Stirbu, Simona Mihaila s.a. Posturile de radio UNISON, televiziunea Vaslui completeaza acest sector, de unde s-au ridicat Lucian Parvoiu, Catalin Striblea. In domeniul artistic exista Teatrul Victor Ion Popa (Barlad), Ansamblul Trandafir de la Moldova (Husi) si Rapsodia Vasluiului cu interpreti tineri valorosi: Cosmina Adam, Denisa Ciobanu, s.a. Dintre oamenii de afaceri stabili in aceste decenii, familia Ghiorghi Safir, Adrian Porumboiu, patronii turci de la Rulmentul Barlad, s.a. .
Toti acestia, absolut toti, au fost promovati si cultivati de Grupul de presa si cultura (S.C. CVINTET TE-RA SRL) condus de prof.dr. D.V. Marin rastimp de 30 de ani.


[ add comment ] ( 1 view )
DESTINE PARALELE DESPARTITE DE UN SECOL (II) 
Prin actiunile sale unice, dar si prin reactiile firesti si necesare dupa Revolutie cand se restabileau relatiile capitaliste de dupa comunism, profesorul nascut la Giurgioana – com. Podu-Turcului, jud. Bacau (28.04.1941), stabilit din 3 martie 1970 in Vaslui, a determinat si influentat curentul cultural – informational din judet si, partial, din Moldova.
Tudor Pamfile ramane unic in istoria culturii romanesti prin opera sa, in special MITOLOGIE ROMANEASCA (3 vol.), culegerile de Jocuri de copii, prin rolul sau dinamizator la inceputul secolului al XX-lea si mai ales prin cei 14 ani de aparitie ai revistei (nu numai de folclor) ION CREANGA. „Academia Barladeana” infiintata pe 1 mai 1915, impreuna cu George Tutoveanu si Toma Chiricuta, a fost un cenaclu complex care mai „traieste” si astazi.
D.V. Marin ramane unic in istoria jurnalismului romanesc (9 mentiuni in enciclopedica Istorie a jurnalismului), prin grupul de presa intemeiat, condus si sustinut 3 decenii, prin interviuri cu 9 sefi de stat, 14 prim-ministri, Papa Ioan Paul al II-lea (la Krakowia), P.F. Teoctist si Daniel – mitropoliti, episcopi, parlamentari de pretutindeni, cu mii de intervievati, cu mii de articole si sute de EDITORIALE. Este la al doilea record mondial prin REVISTA dinspre jurnalismul real cultural MERIDIANUL CULTURAL ROMANESC, care, pana la nr. 11 inglobeaza 359 de colaboratori din toata lumea, cu difuzare in 520 de locuri in tara. Este o batalie (scrisa) pentru limba romana care este supusa unui atac absolut criminal in conditiile globalizarii.
Daca intre 1900 – 1920, Tudor Pamfile se zbatea sa mai adune „firisoarele de aur” ale creatiei populare, constient de disparitia folclorului (cel putin in dimensiunile momentului) usor de constatat in rea-litatea de astazi, iata insasi limba romana este in cel mai mare pericol, prin depopularea tarii, prin limbajul computerelor, prin cultura video, prin reformele din invatamant, prin migratia creierelor, prin uitarea limbii in diaspora. Sunt asa de mari transformari (unificatoare) in comunicare, ca, nu numai Stefan cel Mare, ci chiar marele Mihail Sadoveanu (realizatorul romanului istoric) daca s-ar intoarce pe pamant nu ne-ar mai intelege (noi, da, ei… nu). Probabil, acesta este mersul lumii, acum, la aceasta noua migratie. De aceea M.C.R. este intr-o crancena batalie pentru limba romana si iata de ce folclorul viu pe timpul lui Pamfile, dupa un secol, nu ne ajuta prea mult in aceste eforturi ale noastre, sustinute prea putin de populatia dintre granitele limbii romane, deci de pretutindeni, din toata lumea.
Tudor Pamfile reprezinta un modul (doar 15 ani!) dintr-o epoca din istoria natiunii noastre. Barladul cultural al timpului sau (un targ mai bine organizat, fosta capitala a Moldovei de Jos, cu prima scoala in 1803) ramane prin locul de nastere al lui Al.I. Cuza si Gheorghiu Dej, prin contributii substantiale la cultura noastra semnate de istoricul Gheorghe Ghibanescu, poetul G. Tutoveanu, folcloristul Tudor Pamfile, episcopul si istoricul Iacov Antonovici, familia de carturari Codreanu, folcloristul Mihai Lupescu, multi cu prezente autoritare in invatamantul public sau si in politica/stiinta/administratie. Inceputul secolului XX marca o notabila dezvoltare a invatamantului, o importanta afirmare a culturii (prima revista literara de dupa Razboi, Florile Dalbe) si ziaristicii (prin Vocea Tutovei, Lumina, s.a.) cu ceva mai mult decat Falticenii, si evident mai putin decat Iasul universitar si ca numar de populatie, aproape dublu.
(Va urma)


[ add comment ] ( 3 views )
SA TRAGEM LINIE… 
Acum aproape 3 ani, cand am hotarat sa scoatem o revista dinspre jurnalismul cultural, eram foarte optimisti, mai ales eu si Bujenita, Val avand neincrederea pe fata, dr. Lupu surprins, iar cele doua fiinte dragi noua ne-au sprijinit neconditionat… Puteam sa reusim…
Dintotdeauna facutul cartilor si revistelor a fost o treaba serioasa, pornita cu nadejdi nu intr-o realizare neclara ci mereu ca o chemare spre cultura a unei generatii. Mijloacele financiare ramaneau sarcina de viitor; colaboratorii puteau fi cooptati sau rupti de la alte treburi sau publicatii, materialele nu puteau sa nu apara la cati se dau scriitori (lac sa fie…). Dintotdeauna, zic.
Dat fiind ca eu mi-am asumat finantarea (director, nu) si cum pana acum am tot reusit in ce-am intreprins, m-am bazat pe prietenii, afinitati, ambitii,vointe si operele celorlalti, pentru ca niciunul nu era prins de pe rau, mai toti, chiar toti, inregistram realizari si in domeniu. Am publicat fise de autor, bibliografii, ma rog, material de prezentare, dar nu banuiam ca vor veni langa noi peste 350 de colaboratori, din atatea tari, din atatea continente. Chiar ca trebuie sa inregistram ca record mondial cei 358 de sustinatori cu opera pana acum, la nr 11. Pe cativa i-am descoperit si lansat noi, destui ne-au descoperit… ei. Pana la urma vreau sa scriu ca chiar am reusit ceva deosebit prin revista. Dau cuvantul prietenului meu de suflet, poetul si prozatorul Dumitru Braneanu: „Aparuta cu peste doi ani in urma revista Meridianul Cultural Romanesc, s-a dovedit o inspirata initiativa a inimosului profesor, ziarist si scriitor Dumitru V. Marin. S-a dovedit in timp ca aparitia revistei nu a fost numai pentru a completa o nisa, era necesara pentru a acoperi o plaja mult mai mare cu privire la activitatea de informare si atitudine in zona culturala, dar si sociala, psihoculturala, si cetateneasca in domenii diverse ale existentei romanesti contemporane. In acelasi timp revista reflecta si o atitudine despre evolutia culturala, stiintifica, de istorie, de istorie literara si estetica, de creatie in domenii artistice, muzicale si literare. Este o revista despre trecut, prezent si viitor cu privire la cultura romaneasca de pretutindeni. Dincolo de forma fondul este unul la inaltimea momentului. Dupa zece aparitii revista s-a maturizat si deja nume consacrate ale mediului cultural si stiintific romanesc publica in aceasta revista. Inimosul dar si talentatul manager de revista prof.dr. Dumitru V. Marin reuseste parca printr-o aplicatie de magician sa atraga spre reviste lucrari in premiera in domeniul cercetarii literare romanesti dar si internationale, in domeniul istoriei artelor, dramaturgiei. Valoroase articole de eseistica dar si lingvistica publicate de specialisti de prima mana. Foarte importanta este si promovarea creatiei autentice romanesti si straine in domenii precum poezia, proza, dramaturgia. Tinere talente isi gasesc in aceasta revista exprimarea talentului si a drumului spre consacrare. Revista a crescut numar de numar si acum este deja un nume in spatiul cultural romanesc de pretutindeni. Ca in orice activitate de management cultural meritul pentru succese sau insuccese revine echipei manageriale a revistei. Si totusi, dirijorul este factorul cheie care face ca orchestra sa nu cante fals si sa aiba succes. Felicitari domnului Profesor Dumitru V. Marin si echipei sale redactionale pentru reusita si credem ca revista are un viitor de succes. Din pacate sustinerea financiara poate face diferenta.” – DUMITRU BRANEANU
Sa mai adunam ceva :
- Aprecieri cu care ne infatisam in fata lumii: Georg Barth – Germania, exceptional prieten si extraordinar ziarist, Ben Todica – Australia, mare om de presa si cinematografie, Stefan Racovitza – Geneva, de o prietenie care ma cucereste, grupul „Scriviamo” din Italia, marele grup din Israel, grupul de la Chisinau iar din tara dl prof.dr. Alexandru Ionescu, Mihai Miron, „bombardierul” Mihai Batog-Bujenita, cu tot neamul lui de la ALPI, (Larco, mi-ai promis niste epigrame dedicate), Ioan N. Oprea, Ionel Miron, Gheorghe Popa, acad. Constantin Toma, bacaoanii mei dragi Dumitru Braneanu, Ioan Danila, Cornel Galben, s.a., vasluienii, Valeriu Lupu, Th. Pracsiu, Gabriela Ana Balan, Daniela Oatu, Costin Clit, Simion Bogdanescu, Ion Gh. Pricop, Petre David, acad. A.D. Tudosie, Vicu Merlan s.a., ziaristul Catalin Simpetru – iata o echipa de mare valoare nationala si globala (pentru ca mai toti au opera si titluri stiintifice ori academice, dar mai ales har, stiinta si talent); si mai pot adauga vreo 30 de nume… Va intreb, la MCR, s-a construit o echipa buna?


[ add comment ] ( 2 views )
Azi… Toamna! 
Asteptam normalitate in viata noastra de destula vreme, dar fara sa stim cum ar arata aceasta; speram mereu, mereu sa fie mai bine, sa se fure mai putin din avutul tarii, deci si al nostru, sa fie posibil sa traim cinstit din munca noastra. Sa ne descurcam pe baza de munca.
Asa ca mai credem ca porumbul va avea pret (hm! are 47-53 de bani pe kil), ca vacile pe care le crestem ne-ar putea satura de lapte dar sa mai vindem ceva, ca legumele bio, alte produse naturale ar putea sa inlature medicamente (multe si daunatoare), ca viata sociala ar putea fi suportabila sau chiar plina de bucurii… Mai fiecare are copii, nepoti sau rude cu care sa se ajute daca n-ar fi in neagra strainatate. Si vine fiscul, vine batranetea, vin alte si alte nenorociri in loc de liniste. O fi ea viata o lupta permanenta, dar eterna alergare dupa cele ale vietii devine pacoste. Si tot la mancare ne intoarcem, ca fara ea…nimic nu e !
Ma uitam la putinii oameni de la un simpozion organizat de Dan Ravaru la Puiestii Vasluiului, unde un poet cunoscut ca Petrus Andrei isi lansa o carte: tot la mancare le era gandul, nu la metafora. Putini, adunati si astia cu forta, comunicau de fapt zadarnicia muncii intelectuale: cativa continuau permanenta batalie pentru cuvantul romanesc (pentru a-l apara), copiii pe tablete, 3-4 maturi conversau, in timp ce pe scena cei 3-4 se straduiau sa-i intereseze. In alte parti ale judetului nici macar nu era intentie de dezbatere spirituala.
Daca-s prosti, lasa-i asa! Asa ajunge prostul si prostia la mare putere, asa se tampeste un popor. Materia cenusie ne pleaca sa se piarda prin Europa, intr-o alta migratie, cei muncitori alearga dupa ceva avere, cei prapaditi asteapta ajutorul social, la crasma. Intreprinzatorii trebuie sa se descurce cu scursurile societatii!
In toata Moldova porumbul s-a facut, graul a fost acceptabil, floarea slaba; pepenii au fost pe saturate si destul de ieftini. Mai greu cu cerealele, pentru ca la 50 de bani kg. nu se poate pune problema de bunastare; fructe n-avem, strugurii sunt pe cale de disparitie,pentru ca s-au desfiintat viile.
Si POPORUL trebuie sa manance, carul statului trebuie urnit, parlamentarii trebuiesc„protejati”…cine, daca nu taranul, duce greul? Azi, ca dintotdeauna, azi cand, de ziua comunei mai rasuna vreo fanfara, azi cand omul obisnuit isi pierde bruma de spirit tot stand la televizor, azi cand se ascut dusmanii, azi cand copiii se indeparteaza de ai lor, fizic ademeniti cu mirajul strainatatii… Mereu AZI, mereu toamna, mereu primavara, mereu spre disparitia limbii si poporului roman. Mereu ne supunem vremurilor…


[ add comment ] ( 3 views )
21 
Agitatie mare in sept. 1996. Ne straduiam din greu sa ne dotam cu un emitator nou pentru ca, ce aveam noi, fusese folosit la zborurile cosmice de la Baikonur (Rusia) si desi emitatoarele erau tare sofisticate antena era ca o matura sau cateva tevi indoite bizar. Pentru autorizare o femeie foarte severa si tipicara ne-a avertizat ca putem emite si cu matura, dar sa obtinem parametrii fixati de licenta.
Ne luptam deci cu taxe, amenajari si mai ales cu nestiinta angajatilor: din unii n-am scos niciodata oameni de radio sau televiziune, dar unii, bravo lor: astazi ii vedeti pe Lucian Parvoiu si pe Catalin Striblea? Jurnalisti adevarati. Si mari-mari! Catalin Simpetru este si astazi cu noi.
Abia pusesem la punct reteaua Unison Radio, postul de la Vaslui mergea brici sub comanda lui Daniel – Marin iar cel de la Barlad sub comanda lui Sergiu Marin. Era greu, dar ne descurcam, pentru ca lumea se ingramadea sa intre „pe sticla” sau in direct la radio. Am avut atunci audienta cu totul incredibila: 67% in competitie cu posturile nationale sau Radio Iasi (12%).
A existat deci momentul de maxima audienta care indreptatea pe
dl. Gelu Bichinet sa spuna si sa scrie ca pentru vasluieni ora exacta se dadea la TVV.
Licenta CNA 001/TV, deci prima pe tara, in concurenta din spatiul national sustine faptul ca am fost deschizatori de drumuri.
Am marcat intentia de a scoate ziar prin TELERADIOEVENIMENT, nr. unic de sarbatori, in 1993, dar noi am scris 1994, sa-l putem vinde dupa Anul Nou.
26 sept. 1996: Meridian de Vaslui – Barlad (considerand un fel de axa culturala locala Vaslui – Barlad), apare ca dovada scrisa dupa ce radio se adresa auzului/urechii, TVV-ul vazului/ochilor. Era, cumva, o necesitate desi in judet mai existau mijloace de presa tiparita.
Si ce greu am ajuns sa tiparim ziar!!! Am avut noroc de ziaristul, pu-blicistul si apoi universitarul (decedat de curand, dr. Ion Marin) care, pe la ora 2 noaptea auzind ca ma cheama tot Marin si ca-s „indraznetul de la Vaslui” m-a impins la tipar, m-a instruit cum sa fac, mi-a dat o lectie de „cap limpede”. Era un om foarte muncitor, Dumnezeu sa-l ierte.
Asa am pornit la un drum spinos in 1996, MERIDIANUL de azi, saptamanal in 1996, 1997, cotidian din 2000, apoi bisaptamanal si in anii din urma saptamanal.
Existam astazi ca ziar regional cu „bataie” in 4 judete, ceva mai putin in Galati si Bacau cu difuzare masiva in Vaslui, Iasi.
N-a lipsit niciodata pagina culturala pentru ca eram si eu si cu Val Andriescu oameni de condei, cu romane tiparite, alte volume de istorie literara. N-a lipsit niciodata informatia de autoritate care demonstreaza cele 2 recorduri mondiale, primul cu 9 interviuri cu sefi de stat, 14 prim-ministri, Papa Ioan Paul al II-lea, P.F. Teoctist si Daniel, mitropoliti, episcopi etc, al doilea cu 347 colaboratori din toata lumea la Meridianul Cultural Romanesc, acum la nr 11.
A lipsit mereu femeia goala de la pagina 5 si scandalul.
N-a lipsit niciodata atitudinea pozitiva care, sper, si in continuare sa ne permita existenta. Nici pe departe lipsita de griji, mereu cu spectrul disparitiei in fata.
21 de ani de existenta: deja record judetean, la Vaslui.


[ add comment ] ( 2 views )

<<First <Back | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | Next> Last>>