Jelanie și eroism la Cotu Donului… SUPRAVIEȚUITORII DIN ACEEAȘI LUPTĂ 
Rară performanță jurnalistică
E greu de crezut că după 77 de ani, adică după o viață trăită după zdrobirea Armatei române la Cotu Donului pe 19 noiembrie 1942, mai există și-i poți descoperi pe foști combatanți încă activi intelectual și mai ales ostașii de atunci care confirmă aceeași bătălie pe front, povestesc exact la fel.
Purtat de meserie, am fost în destule părți ale lumii, în numeroase locuri din România și în aproape toate localitățile din județele Iași și Vaslui, am realizat 3 recorduri mondiale, 6 naționale, 26 județene, dar acesta prin care am intervievat combatanți de la Cotu Donului din aceeași secvență de luptă și care se completează unul pe altul parcă iese din orice obișnuit.
Preocupat de subiect am istorisit cum a scăpat din încercuire sergentul Vasile Cernat, din Țepu-Tecuci, confirmat de alt supraviețuitor în viață, Costache David din Zmeu-Lungani-Iași, cum a scăpat cu viață Nică Paiu din Miroslăvești-Iași exact în aceleași împrejurări și momente, cu Gheorghe Voiculescu din Bârlad (interviu din seara zilei de joi 12 septembrie 2019), după ce alt sergent, Vasile Marin I, din Giurgioana-Bacău a fost primul mitralior român care a trecut Prutul, confirmat de Vasile Cogean (prin Neculai Moraru-primar) din Rânzești-Vaslui, răniți la Țiganca.
La solicitarea noastră foștii soldați au făcut eforturi considerabile să-și amintească, și spre lauda lor și a eroismului poporului român, au istorisit cu lux de amănunte, chiar dacă în efortul de rememorare, intempestiv formulat de noi, se mai repetă sau nu-și aduc aminte de multe nume. Ei au scăpat din infern, de lângă Klețkaia-Stalingrad, de acolo unde între 120000 și 150000 de români au căzut la datorie, una dintre cele mai crude înfrângeri din istoria Armatei Române.
Am descoperit după 77 de ani oameni care au suferit ororile de la Cotu Donului, din prizonierate, din nenorocirile celui de al doilea Război Mondial, de care vorbesc astăzi cu liniștea supraviețuitorilor împăcați cu viața dar și cu emoțiile retrăirii suferințelor.
Dacă V. Marin, V. Cernat, V. Cogean, Costache David, N. Mocanu, Nică Paiu, Gheorghe Voiculescu, Tache Brumă și alții au fost în bătaia gloanțelor dintr-o parte, din alta sau dintr-amândouă, Gh. Tezu, Minu Poede, Ion Brișcaru au înregistrat cu suflete de copii ce se întâmpla prin satele unde locuiau.
Cei de azi, și mai ales cei din viitor nu vor putea realiza niciodată grozăvia războiului, pe front sau acasă, suferințele indivizilor care au supraviețuit, viața ciuntită a celor rămași cu răni greu vindecabile, cu handicapuri și/sau cu suferințe psihice.
A trebuit să înregistrăm viața din prizonieratul în Est, dar și pe cea a ofițerilor căzuți la nemți: dacă Gheorghe Voiculescu, grad inferior a stat la Novocramatorsk (azi în sudul Ucrainei) 4 ani, învățătorul-locotenent Tache Brumă a prins un „sezon complet” la nemții care se pregăteau să piardă războiul.
Cele mai absurde acte colectiv-publice de pe glob au fost războaiele, de care s-au temut întotdeauna chiar și oamenii care le-au provocat, au adus pagube umane și materiale incalculabile. Și, totuși, ele au avut loc, și, probabil sub altă formă, vor mai avea loc, pentru că tot mai urmează momente de întunecare omenească încât să fie provocate.
Cartea noastră trebuie să fie un moment de rememorare, deopotrivă de meditație și hotărâre ca omenirea să nu mai fie astfel pârjolită.


[ add comment ] ( 1 view )
TOAMNĂ, TOAMNĂ, VREM „OSTAȘI/ELEVI” 
Suntem în luna copilăriei mai toți cetățenii acestei țări, pentru că nu prea există oameni să n-aibă copii sau nepoți să umble la școală, și, oricât s-ar rări natural bătrânetul, „invazia” genuină a copilăriei trebuie suportată și așteptată. Pe 9 septembrie 2019 n-a fost altfel decât în anii precedenți la deschiderea școlii.
La orașe nu se simte prea mult scăderea numărului de elevi, pentru că ori mai vin de pe la țară, ori se menține populația activă, ori rămâne cam aceeași natalitate. Directorul L.M.K., profesorul Cătălin Ignat îmi declara că nu au navetiști și de la țară mai mult de 10% și că nu sunt probleme în asigurarea condițiilor celor mai bune pentru cei peste 950 de elevi. Nici la alte licee n-am auzit de prea multe probleme în realizarea catedrelor și claselor.
La țară, sunt problemele.
În mediul rural doar 2 - 4 comune din județele Iași și Vaslui au natalitate pozitivă și număr crescut de elevi (Lungani, ar fi pe primul loc), în rest, e jalea cea mare pentru că sunt comune întregi fără vreo naștere înregistrată în 2019. Că de ani de zile noi batem clopotul pentru măsuri urgente, că s-a sesizat mai tot ce înseamnă presă, că…mai sunt discuții pe ici pe acolo, dar…mulți, prea mulți de-ai noștri pleacă. E prea mare mirajul Vestului unde chiar dacă nu prea muncești ai bani destui. Că ai studii superioare dar ești muncitor la roabă e o altă discuție.
Văzând agitația de prin școlile vasluiene, mi-am mai redresat optimismul rău pleoștit de rărirea elevilor din școli, adesea noi-nouțe și abandonate din lipsa lor: sunt multe exemple în cele două județe. Cred că neexistând destulă populație școlară nici nu se poate să ne fie bine, pentru că dincolo de preocuparea pentru învățătură, majoritatea copiilor muncesc în ajutorul sau pentru părinți, pentru că altfel nu se poate: dacă tatăl, mama muncesc la sapă sau cu vitele, el, copilul, cum să nu pună mâna ca să învețe ce e munca?
Am spus-o de multe ori: fără muncă…nu se poate?!

[ add comment ] ( 1 view )
Z I IDENTITARĂ ? 
Odată cu luna septembrie se încheie și sezonul de sărbători colective sub genericul „Ziua comunei”, prilejul primarilor de a-și demonstra capacitatea de organizare și prețuirea concetățenilor. După cum se știe am încurajat întotdeauna acest mod de prețuire a conjudețenilor noștri, evident cu unele note critice: l-am „observat” pe molâul de la Stănilești, am văzut incompatibilitatea celui de la Moțca care pune mașini și corturi în fața scenei iar pe un întreg teren de fotbal se mișcau doar vreo câteva zeci de tineri, am văzut pe cei care „nu pot organiza” din comoditate acest ceva pentru comunitate. Preferăm festivismul în loc de incorectitudine, pentru că acolo unde mii sau zeci de mii de lei, ai Consiliului Județean se duc în mâna unor artiști cu renume aflați în „colectura” de vară, e blamabil și nu de lăudat, mai ales când lumea nu este mobilizată, nu știe sau îl sancționează pe primar: „dă-l în…cu ciubucarii lui”. Nu vreau să consemnez cuvintele aspre ale unor participanți de la Moțca, dar o analiză va veni.
Am evitat comuna Țigănași, cu un primar prea umflat de sine. Nu m-am dus nici în alte părți cu primari…înșelători.
Am participat la câteva „zile” din cele două județe. La Bălțați s-a emis părerea că o asemenea manifestare e „ZI IDENTITARĂ” adică o caracterizare pentru publicul exterior a tuturor celor din comună. Și ing. Aștefanei, reușește de ani buni o excelentă mobilizare a forțelor și vârfurilor intelectuale locale.
La Cristești m-am bucurat îndeosebi pentru complexitatea modurilor de atragere-participativă a publicului prezent, de buna organizare, de prestanța unui primar care asudă pentru ai săi: complet și foarte bine, ec. Costache Bolohan.
La Rediu e o prezență a populației și a consilierilor rară, o organizare ușor comparabilă cu a altor primari. Vasile Haidău crede că lumea îl iubește, noi am întrebat și am ajuns la concluzia că și pe fiul său Cătălin lumea îl apreciază destul. Răsplata comunității e evidentă și compensatorie pentru deceniile pe care primarul s-a străduit să îmbogățească o prăpădită de comună, devenită model astăzi.
Gârceni,o comună cu sufletiști în primărie și în sat: mă gândesc la Mircia Scutelnicu slujitor toată viața al oamenilor de aici, la fiul său Sorin, azi primar, mai prudent dar tot cu gândul să le dea exemple la oameni, la fiica sa Miruna, doar în clasa a VI-a dar, clar, un talent. Desigur, că vom mai scrie despre ei. Sărbătoarea comunei îi onorează cum și trebuie.Vă invit să urmăriți interviul cu cei doi prieteni primari, la vreme de seară.
Dintre concluzii:
Cine nu vrea, nu poate, nu știe…nu organizează.
De regulă e un program complex ca spectacol în care se încurajează și valorile locale;
Anul acesta a fost mai puțină lume ca altădată, poate și din cauza căldurilor mari din cea mai călduroasă lună, august în loc de iulie.

[ add comment ] ( 1 view )
NEMURIREA CELUI CARE FACE 
La a XXXIV-a carte pot înștiința că volumul de peste 514 pagini cuprinde mențiuni despre ceea ce am reușit să aduc valoros în Vaslui, acolo de unde pleacă multe creiere şi este întotdeauna nevoie de intelectuali.
Dumitru V. MARIN
Doar cei care nu-l cunosc (încă) pe domnul profesor dr. Dumitru V. Marin s-ar putea uimi de faptul că în acest an, ajuns puţin dincolo de jumătate, domnia sa a scos de sub tipar patru volume: 101 vasluieni pentru 100 de ani, Liceeni la PoduBacău, Marin D.V. Vaslui din seva istoriei şi, la doar două luni după:
111 valori naţionale într-un secol pentru Vaslui. Sigur se vor găsi şi cârcotaşi care să spună că de fapt efortul creator a fost înlocuit cu efortul, mai mult didactic şi organizatoric, de prezentare a unor materiale cu caracter memorialistic sau că paginile scrise în acest interval, aproximativ o mie trei sute, îl aduc în atenţie doar pe publicistul D.V. Marin şi nicidecum pe scriitorul cu acelaşi nume.
Perfect de acord şi chiar respect astfel de opinii dacă ele ar apărea. Numai
că, pentru a edita o mie de pagini cu caracter memorialistic ai nevoie de materialul necesar. Iar aici autorul face o demonstraţie credibilă a evenimentelor la care a participat direct şi care merită atenţie. Mă voi referi doar la cel mai recent volum: 111 valori naţionale într-un secol pentru Vaslui. A prezenta cititorului întâlnirile deloc imaginare ale reporterului Dumitru V. Marin cu personalităţi de diferite sociale calibre de la regi la preşedinţi de state, primminiştri, înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe ori Catolice, scriitori şi poeţi de referinţă ai ţării, oameni care au cunoscut succesul pe terenul de fotbal sau de tenis, academicieni, universitari cu activitate de zeci de ani la catedră, inventatori sau militari cu grade înalte, actori şi economişti cu idei strălucite, profesori cu zeci de generaţii trecute prin experienţa educaţiei de ţinută (enumerarea este într-o ordine absolut aleatorie) înseamnă cel puţin două lucruri: că reporterul a avut acces la surse, ceea ce chiar nu este chiar la îndemâna oricui şi că, în zeci de ani, a trăit neodihna pasionantă a celui dăruit
profesiunii. A traversat aproape cu frenezie prin vâltoarea evenimentelor, sa
intersectat cu ele şi le-a consemnat pentru viitorime. Cât de mult contează activitatea unui asemenea om o putem afla de la cei dinaintea noastră, aceia care ne-au lăsat amintirile vremurilor lor, sau poate de la urmaşii noştri cei care vor şti să aprecieze, eventual să folosească informaţiile primite pe această cale.
La pagina optsprezece a volumului aflăm că profesorul D.V. Marin îşi auto asumă calitatea de „jurnalist, fără nici o îndoială, cel mai mare din istoria culturală a judeţului Vaslui”. Voi avea motive să mă îndoiesc sau chiar să neg
această autoasumare doar atunci când un alt publicist va susţine, cu dovezi, contrariul.
Până atunci îi doresc domnului profesor ani mulţi şi sănătate pentru că
toată munca domniei sale are o puternică reverberaţie asupra a tot ce înseamnă
activitate culturală în oraşul inimii sale, Vaslui.
Mihai BATOGBUJENIŢĂ

[ add comment ] ( 1 view )
SÂNTĂMĂRIA DE ANUL ACESTA 
De multă vreme oamenii și-au fixat jumătatea lunii august ca sărbătoare cu dată fixă care ar încheia vara și principalele munci ale anotimpului. Apicultura, spre exemplu, nu mai are multe de făcut, secerișul (care altădată se încheia prin noiembrie) și recoltatul sunt gata, fasole nu se mai cultivă (importăm, importăm, nu?), prin sectorul zootehnic începem să nu mai avem de treabă (că nu mai există, aproape), e vacanța elevilor, magistraților, parlamentarilor, mai vin și de pe afară, deci putem sărbători.
Am participat la mai multe organizări intitulate „Ziua Comunei” în care partea religioasă însemna cam 1%, parte politică tot cam atâta, cultură 5%, socializare, distracție și petrecere 80%, băuturică …restul. Oamenii vin ca la ziua lor de drept, primarii care țin la ai lor transpiră și se zbat măcar pentru tenta electorală și ambiția de a realiza ceva deosebit. Tot felul de soliști și trupe aleargă după bani pe distanțe de sute de km, tot felul de cheltuieli, unele ca mici afaceri.
Pe noi ne-a interesat organizarea edililor și participarea populară.
Precizăm că am apreciat absolut întotdeauna „Ziua localității” știind ce eforturi incumbă, ce bani, ce cultură (civică) se poate vehicula, ce implicații sociale sunt în joc, întrucât doar aproximativ 1/3 dintre primari se interesează și reușesc aceasta. Deci lăudăm pe aceia care se înfățișează consătenilor cu partea lor sufletească cea mai bună. Alergătura noastră a dat roade așteptate și ne putem exprima în deplină cunoștință de cauză.
Cristești – Iași: organizare impecabilă, multă lume, primar transpirat serios, invitați de marcă, interpreți locali cu nerv și talent, primprejur felurite puncte alimentare și de divertisment, sport și voie bună. Un teren de fotbal ca pentru Divizia III, loc special pentru „DACO-GEȚII lui Lăpușneanu; Prefectul județului Iași, parlamentarii și primarii megieși invitați au apreciat la unison eforturile purtătorului de tricolor, ec. Constantin Bolohan.
Moțca – Iași: teren…neacoperit (!)
Țibana – Iași: un primar mărunțel, iute la fapte și la vorbe, Gheorghe Rotaru a organizat într-un decor umbros prezența a circa 2000 de oameni, dintre cei 8000 de locuitori ai comunei. Dansatorii-copii, talente foarte tinere, soliști de marcă, scriitori ieșeni, au ridicat calitatea unui spectacol maraton, încheiat către miezul nopții cu foc de artificii.
Voinești –Iași: Primarul Gheorghe Dobreanu se învârtea ca un titirez printre oamenii care-i strângeau mâna, voind a face față și valurilor de musafiri care și-au făcut apariția: mi s-a părut mulțumit că atâta omenire a călcat iarba stadionului local și atâția interpreți au câștigat publicul.
Duda – Epureni – Vaslui: Competiții sportive, spectacol, cinstirea bătrânilor, prezență mare împrejurul scenei, mai ales după ce focul de căldură s-a mai potolit. Nu numai cei din comună ci și foarte mulți hușeni au avut ce vedea și…simți, la fața locului. Petrică Chiriac pare mulțumit de cum se prezintă în fața lumii.
Laza – Vaslui: Primarul Vasile Popovici părea a nu mai avea energia necesară pentru cuvântul său către oameni, așa era de preocupat de reușită. Ca întotdeauna la umbra codrului de sălcii, lângă lacul de la Pușcași, aglomerație, zgomot de atelaje, mașini, comercianți. Pare a fi mai puțin decât altădată, dar…ESTE !
REDIU – Iași: un primar de nota 10, Vasile Haidău a organizat ca la carte ziua de sărbătoare…publică. Multe mașini străine, multe din Iași, foarte mult tineret pe scenă și „în iarbă” pe stadion, interpreți de calibrul ieșeanului Iordăchioaie, multe talente locale…consilieri, antren, voie bună și foarte multe strângeri de mână. Cu felicitări pentru reușită.
Tătăruși –Iași: Pe dealul de la Cruce, care mai poartă urmele de bombe din al doilea Război Mondial, e o revărsare de tinerețe și optimism. La umbra pădurii de salcâm sunt nu numai vreo 1000 de oameni ci și vreo mie de mașini. Descoperim doar 2 – două – căruțe cu câte 2 cai, spre marginea de est, scena asaltată de formații de copii, coordonați de un profesor respectat și de prezentatoarea Codruța Filip, din Tătăruși. Viceprimarul Mirel… are telefonul roșu de cât trebuie să-l folosească. Întâlnim prieteni vechi și pe profesorul Agafiței „șeful”neplătit al muzeului „Alexandru Vasiliu” dar și pe un martor la evenimente istorice, Pintiliasa…Primarul Costel Iosub, parcă, ne supraveghează și pe noi. E lume și larmă, nu glumă, „la poale de codru verde” într-un decor unic.
Oltenești – Vaslui: Constantin Galeriu pare a fi mulțumit văzând atâta lume în preajma Primăriei, în parcul cochet amenajat cu scenă pentru spectacole. La umbra plopilor tot felul de mașini străine, la umbra scenei formații școlare cu visuri în port popular; a fost tare greu să realizeze acest moment cultural-distractiv.
Munteni de Sus – jud. Vaslui: vasluieni și muntenari, cam vreo 3000 în total, se perindă prin fața scenei cu artiști de toate calibrele, cu Raluca Radu și Rândurile tradiționale mereu elegante și atrăgătoare. Primarul, Ion Vartolomei, cam mărunțel de statură, dar iute, activ și… mobil, mereu asistat de vicele Târnoveanu crede că nici anul acesta, nu vor fi vreun fel de incidente neplăcute, cum n-au fost nici în alți ani. Aici, lumea e liniștită și respectuoasă, educată.
Cred că mai toți au încercat să-i supraimpresioneze pe oameni prin jocurile de artificii cu care s-au încheiat aceste zile de sărbătoare.

[ add comment ]

<<First <Back | 33 | 34 | 35 | 36 | 37 | 38 | 39 | 40 | 41 | 42 | Next> Last>>