FERICIRE... CU CHIRIE! 
Chiria este cuvant de ordine in zilele acestea: cei cu adapostul asigurat trebuie s-o procure mai din timp, inainte de 15, cand ei primesc salariul dupa aceasta data, elevii care se incumeta sa studieze la oras cauta si tot cauta chirii mai mici pentru ca ai lor se plang mereu de bani, studentii, deh, ca mai cu pretentii ar vrea si slanina si faina, si camere single, si protectie, si cate si mai cate. Ochii vad, inima cere,visul de studiu adevarat e doar la unii, pentru ca marea majoritate crede ca e bine sa ai o facultate, dar, oricum, e greu de slujba in tara, deci pofta... daca vine, invatand. Cei mai multi ar invata la sfantul asteapta si cred ca relatiile tineresti trebuie sa-i preocupe, mai trag cate o betie, ba unii si cate o iarba, dulceata fructului oprit, chiar daca acasa au situatie materiala grea. Mai greu e pentru cei de la tara.
Despre talente... ce-am putea spune. Ca e o neincredere nemaipomenita in cei care trebuie sa vina in locurile consacratilor, generata si de lipsa lecturilor aplicate si de conditii mai mult sau mai putin precare de viata. Ar fi cam urmatoarele stari generale:
1. „Sa fac ce-oi face si sa plec... peste.” Se uita ca nici acolo nu-s colacii pe drumuri si chiar cu ceva facultati, tot slugi ajung.
2. „Ori cu facultate, ori cu liceul... tot n-am de munca”. Si atunci flacaul nostru drag (ori „zana”) bate berbunca, pierde timpul, asteapta pensia, spera la ajutorul social, adica nu munceste.
3. Tineretul roman plateste acum o „chirie” pentru dezorientare si pofta de munca. Deci pierdem materie cenusie, vigoare omeneasca, sperante serioase pentru ziua de maine.
4. Cel mai greu e la tara, cu populatie imbatranita, cu lipsa de productivitate si de profit. Fericire pe acolo nu se gaseste nici cu... chirie.
Inca n-am ajuns la forma cea mai grea cand si sufletul e de inchiriat. Ne-au adus la sapa de lemn guvernantii astia si suntem pe acelasi drum al neputintei si lipsei de orizont.
Vedeti dumneavoastra, sunt destule lucruri pe care nu le putem lua cu chirie, si, sigur, nicicum nu putem inchiria... fericirea.


[ add comment ] ( 3 views )
437 + 
Gazetarului ii sta bine cu drumul...
Duminica, 3 sept. 2017 am parcurs 437 km pe o axa de la nord la sud cuprinzand comunele Baltati – Lungani - Letcani (jud. Iasi) –Garceni – Bogdanesti – Berezeni (jud. Vaslui) pe unde am admirat imense culturi de floarea soarelui si porumb aproape de cules, iar la „ziua comunei” eforturi serioase ale primarilor pentru prezenta corespunzatoare la petreceri colective.
Am parcurs 437 de km...
Fotbal la Lungani intre echipele din Lungani si Baltati: „i-am batut de le-a sunat apa-n cap” s-a bucurat primarul Gheorghe Pricopie de parca el insusi ar fi alergat pe tapsan, nominalizandu-i pe ai sai ca invingatori. Tot acolo, s-a terminat de construit o casa in satul Zmeu, pentru o familie tare nevoiasa cu foarte multi copii, inzestrand-o cu tot ce trebuie prin eforturi ale comunitatii locale, ne informeaza doamna Marieta Gimbuta, sufletul actiunii...
BALTATI: Primarul, ing. Vasile Astefanei, e imbracat in costum national nou, e prezent si la teren si in primarie, pregateste impreuna cu directoarea scolii, sa inmaneze vreo 40 de diplome, sa premieze copii si varstnici, dupa un program extrem de incarcat: intalnirea unei generatii dupa ani de la absolvire, in primarie, premierea grupului de cetateni – perechile care au implinit 50 de ani de la casatorie, pe scena, programul de pe stadion cu vreo cateva sute bune de participanti, concertul solistilor, evolutia dansatorilor si tot ce implica o adevarata sarbatoare locala...
LETCANI: Batalie mare pe stadion. Se vede din prima ca localnicii au un antrenor bun pentru ca fotbalistii lui Stelian Turcu fac niste faze tare frumoase si eficiente. Nici n-a prea contat scorul, ci atmosfera de destindere specifica unor competitii valoroase. Am fotografiat si o „a-limentare la masa verde” (vezi foto!).
GIRCENI - Vaslui:
Dr. vet. Sorin Scutelnicu e transpirat bine chiar daca nu este foarte cald afara: program ca la carte, musafiri importanti si destui, populatie locala cam cat incape... Tanarul primar Scutelnicu nu actioneaza precipitat ci bucuros de oaspeti; alaturi fostul primar Mircea Scutelnicu cu alura de om implinit.
BOGDANESTI:
La stejarul lui Stefan foarte mare agitatie, primarul e asaltat de multe probleme, nu pare obosit, coordoneaza miscarea a aproape 1000 de oameni din Bogdanesti si imprejurimi. „Le rezolvam pe toate dom’ profesor” ma asigura el in timp ce intra pe scena sa prezinte alt numar din program. O atmosfera de zile mari cu sector special pentru comercianti, pentru mititei si carnaciori, pentru zecile de carute cu cai, pentru multe zeci de autoturisme...
BEREZENI :
Multa politie pentru ordonarea fluxului populatiei locale naboind spre Gradina de vara vis-a vis de primarie. Cam 1000 de oameni si aici, multe puncte de alimentare (sali cu mese pline cu de-ale gurii) in primarie, la camin, la biblioteca; Toader Dima primarul, Mihai Andon viceprimarul, numai apa, adica transpirati bine, mereu atenti cu destui oaspeti de seama dar si cu berezenenii in miscare ori spectatori, mai ales cand Cosmina Adam, vasluianca noastra canta, bine, mult si frumos. Spectacol vivant de nota maxima. Organizare asisderea. Lipsesc eu, totusi, de la focurile de artificii !
Am avut ce vedea in cei 437 de km parcursi pe 3 sept. curent!

*


Ascult infiorat sirenele de alarma... pregatiri de razboi si e de mare ingrijorare! Nu le-am mai auzit de la sfarsitul Razboiului Mondial cind semanau groaza si anuntau moarte alaturi de inconfundabilul, nau-citorul huruit al bombardierelor. Ar fi acum, petreceri nationale in paralel cu avertismentul public al nenorocirii omenesti: razboiul. Oare, chiar bate la usa ?


[ add comment ] ( 2 views )
Iesim la timp! 
Mai multi prieteni si colaboratori m-au intrebat compatimitori cum facem de reusim sa realizam cu atat de putini oameni si ziarul de fata (peste o luna implinim 21 de ani) si Revista (peste cateva zile iesim cu nr.11) si mai reusim sa alergam dupa subiecte, bani, informatii...
Baa, unul care ar fi ceva ziarist in el, direct: „de ce nu va lasati, d-le profesor?”. I-am raspuns doar cu un gest din umeri. Recunoastem ca e tare greu. Nu recunoastem ca...nu mai putem !
Cand pazeam oile si vacile dimineata, inainte de a pleca la scoala, am visat sa am o munca de creatie, sa invat de la lume cat mai mult, sa cant din mai multe instrumente... Cand am terminat liceul, in 1959, eram printre cei 7 din 32 care am luat bacalaureatul, la Adjud, intr-un fel de competitie interjudeteana unde liceul Podu a fost al doilea din 5. Deci era competitie, nu gluma! Am vrut s-ajung aviator, apoi radiotelegrafist de mare clasa, chiar activist de partid, dar nu m-au primit ca fiu de chiabur. Si cate alte vise... Cand l-am invins pe Fanus Neagu, ajuns mare scriitor apoi, intr-un concurs literar la Bacau, am stiut de cariera mea didactica, unde n-am fost, in cei peste 40 de ani, gluga de coceni... A fost o marturie si intalnirea cu una dintre clasele unde am fost diriginte, adica vineri 25 august 2017, dupa 34 de ani. Felicitari pentru organizare Ovidiu Pastrama!
De pe la 5 ani am inteles rostul si necesitatea muncii, am crescut tare necajit, am invatat cat se putea invata atunci; am invatat apoi pe multi altii... Niciodata n-a disparut in existenta mea datoria muncii, inclusiv fizice! Nici spiritul de competitie, nici spiritul invingatorului.
Asa se face ca nu ma pot da invins. Mai ales ca dupa atatia care m-au tradat si furat, acum am alaturi un tanar foarte muncitor si foarte talentat: Catalin Simpetru, odinioara excelent redactor la Unison Radio. Mai sunt si alti cativa, printre care Emil Lupu (Barlad), prof. Petrica David (Husi). Asa se face ca speram sa prezentam acest ziar cat mai bun, cu aceste ganduri ale oamenilor, cat mai exact, cu aceste sperante care mereu slabesc si, mai ales, sa ramanem prezenti in frontul dintai al BATALIEI PENTRU LIMBA ROMANA, unde chiar nu e usor. Ne-am insusit acest mod existential, ne batem pentru el: „o lupta-i viata, deci te lupta/ cu dragoste de ea cu dor”(G.Cosbuc)
S-a remarcat adesea ca am ajuns cel mai valo-ros jurnalist vasluian din toate timpurile. Pai, cum se putea fara munca, vointa, sacrificii, pricepere si ta-lent? Ideea ca se duc timpurile noastre de productie si creatie, poate fi adevarata, dar cum n-avem ce face decat aici, pe pamant, ceva trebuie sa ramana de invatatura urmasilor care nu vor sa ajunga dobitoace cuvantatoare, altor creatori de spirit.
Vom iesi la timp, deci cat mintea si corpul nostru vor putea si purta harul de a face. Va invitam si pe Dvs. alaturi !


[ add comment ] ( 2 views )
AUGUST... cel fierbinte! 
Or fi vreo 30 de ani de cand luna august nu mi s-a parut asa de calduroasa. Fierbinte, chiar, a fost anul acesta.
Am fost obisnuit ca de pe 6 august (Schimbarea la fata) sa cada frunze de pe copaci, sa se ingalbeneasca iarba, sa inceapa coacerea porumbului si... sa se racoreasca, uneori cu ploi ca de toamna.
Ce vedem, de 23 august 2017:
a) Toata luna a fost foarte calduroasa cu cel putin 2 intervale de canicula (peste 36 grade C)
b) Perioade scurte cu ploi, bune ploi, chiar cu vant si inundatii: culturile s-au dezvoltat normal si exista siguranta alimentara.
c) Cel mai mult s-au vandut harbujii (pepenele verde, lubenita) intr-o organizare nebanuita, dar care a mai dat de mancare unora care puteau taia frunza la caini!
d) Zilele comunelor din luna in curs au fost adevarate reusite cu osebire la Baltati, Laza, Duda-Epureni, Falciu, Stanilesti, Pochidia, Muntenii de Sus, Ivesti.
Multi primari au organizat si simpozioane cu ca-racter de comunicare stiintifica sau informare locala. Laza si Duda-Epureni pe locul I. Am apreciat in mod deosebit miscarea de la Duda-Epureni, deci pe primarul Petrica Chiriac.
Fiind asa de cald toata luna am observat usor ca nu luna lui cuptor a fost de vara ci aceasta, a lui Gustar cu temperaturi pana in 40 grade si nopti romantice.
e) N-au prea fost tantari, purici, dar au fost grauri tare pagubosi. E de mirare cum se misca simultan mii de aripate obraznice ca la o comanda electronica. Au un sistem unic de comunicare pe care omul nu-l stie. Graurii au ajuns o calamitate.
August cel fierbinte de azi, nu era asa de cald inainte de 89.
N-am dus (si purtat) nici steaguri nici pancarte (Ceausescu si poporul) dar a trebuit sa strig impreuna cu ceilalti o lozinca repartizata direct in mana, pe hartie. Am lipsit, putin, pentru ca eram amenintat cu demisia automata. Ca inspector la CJCA Vaslui am organizat o asemenea manifestatie intre 1970-1974, dar nu era de amploarea celor de mai tarziu. Ca director de scoala la Setrareni-Iasi am organizat defilarea elevilor cu lozinci si strigate prin sat, eu primind onorul. Am scapat nesanctionat pana la urma. Ne trebuiesc ani-romane (nu ani-lumina) sa scriem ce-a fost pana la Revolutie, de asemenea alti ani si alte romane cu ce s-a intamplat de atunci. Tare mult ne-a costat libertatea asta!
Astazi, cred:
Ca:
- Reabilitarea lui Ceausescu nu e departe. Va fi mai repede decat a maresalului Ion Autonescu, cel urmarit cu inversunare de evrei.
-Ziua de 23 august 1944 va fi intre datele importante in istoria tarii cu sau fara voia noastra, daca NATIUNEA romana va rezista.
-Regalitatea: n-are nici o sansa. In perspectiva? Nu stiu.
Oricum, o buna perioada o sa mai cadem... Limba ni se altereaza, poporul se subtiaza, alta cultura existentiala se formeaza.
Doamne, ocroteste-i pe romani!


[ add comment ] ( 2 views )
De... sarbatorile verii! 
Oricum am privi lucrurile omul are nevoie de niste sarbatori, fie pentru a-si odihni oasele, fie pentru refacere mintala, fie pentru comunicare mai apropiata cu ceilalti. Nici paharul cu vin, bere, tuica nu e de dispretuit.
Deplasarile prin atatea primarii ale Moldovei m-au luminat indestul ca sa vad diversitatea valorica a primarilor. Mereu m-am minunat cum de au ajuns primari unii cu minte-n pioneze si cu prea putine merite sociale.
Dar tot asa, am constatat ca sunt primari de toata isprava ,chiar cu farame de geniu la cativa. Ma voi mandri intotdeauna cu prietenia celor noi si celor vechi, dar oameni adevarati.
Totdeauna am laudat si voi sustine pe cei care organizeaza „ziua comunei” chiar daca e un „fuserai” ca cea de la Barnova (primar Mihai Balan) sau de petrecere pe diverse muzici, in special de fanfara (unde a disparut vestita fanfara de la Cozmesti-Iasi... de cand Baltag e primar?).
Iulie si august au fost cu multe sarbatori „comune si comunale” unele au exprimari demne de toata atentia pentru continutul spiritual.
Epureni din Duda-Epureni - Vaslui e un adevarat centru cultural.
Despre cateva comune din judetele Moldovei putem scrie admirativ datorita rezultatelor cultural-artistice si spirituale care se inregistreaza acolo: Baltati (cu pictorul T. Ciobanu interpreta-copil Maria Ignat), Prisacani (formatia de dansuri si nu numai), Lungani (cu realizari exceptionale), Rediu din judetul Iasi, Vetrisoaia (grupul statuar special al lui Ion Macnea), Berezeni (personalitate creatoare Mihai Andon), Laza (vedeti alaturi), Gagestii lui Marin Rotaru si Costica Stupu s.a.), Duda-Epureni cu scriitorul I.Gh. Pricop in prim plan, oameni care sfintesc locul, dar care-s ajutati si de primari, la randul lor, cu harul de a face, deci si ei la randul lor sfintesc locul!
A fost, in general, destul de cald ca oamenii sa se refugieze la umbra sau sa aleaga racoarea crasmelor... dar care au navalit la dans cand se apropia racoarea. A fost destul de multa pofta de viata pentru ca la caldurile mari au venit ploile la timp (pentru Moldova de sus si de mijloc). Rareori s-au inregistrat fapte sau acte antisociale, deci nota mare tuturor organizatorilor.
Dar...
Exista si un dar: democratie, democratie, dar cu jandarmi, politisti si catuse ori arme la vedere. Sub motivul descurajarii scandalagiilor la fiecare zi importanta au fost detasamente de jandarmi iar in cateva locuri grupuri masive de politisti.
Sa fie semn ca guvernantii nu mai au incredere in masurile intreprinse si ca se asteapta revolte?


[ add comment ] ( 1 view )

<<First <Back | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | Next> Last>>