Tot despre CURENTUL CULTURAL INFORMATIONAL VASLUIAN 
Voi relua articolul din numarul trecut completat, tinand sa precizez:
1. Prietenul Constantin Donose, modest autointitulat bibliotecar, ne trimite o lista impresionanta cu husenii dumisale gata de inregimentat in aceasta rubrica si in cartea viitoare.
2. Asteptam si alte contributii.
O miscare culturala locala integrabila celei nationale, nu poate fi decat benefica intregii culturi romanesti. Numai ca trebuiesc niste delimitari pe care incerc sa vi le infatisez.
a) Plecati de pe aceste meleaguri si afirmati in strainatate unde s-au stabilit si au muncit (ori vietuiesc) oricat ar fi de valorosi, fiii lui Cozmei, Moruzi, Marin, Ursu si atatia altii, nu prea mai pastreaza legaturi cu oamenii locului (unii nici cu parintii) si, pana la urma, nu aduc vreun folos. Ne mandrim cu ei, merita sa-i pomenim.
b) Ridicati de pe aici, unde au activat ceva timp, chiar si-au descoperit si afirmat valoarea, cu alte prea putine legaturi (nici relatii comerciale) cu judetul Vaslui. Ma gandesc la Maria Cozma (romanciera) stabilita la Paris, sau Stefan Racovitza, azi prin nordul Italiei (sau Paris). Lista in completare.
c) Ramasi in Romania, cu atributele afirmarii nationale, chiar mari somitati, citam pe acad. prof. dr. C. D. Zeletin (Bucuresti), Petru Cimpoiesu, Mihaela Babusanu – Amalanci (Bacau), Vasilian Dobos, Lucian Vasiliu, Valentin Silvestru si multi bucuresteni, s.a.m.d. au uneori re-aparitii in teritoriu, unii cu donatii semnificative ca acad. C. D. Zeletin sau Marcel Guguianu care (si) recunosc de unde au seva romanismului si talentului. Ar putea fi antemergatorii nostri in universalitate si etalon de valoare nationala.
d) Principala categorie a analizei noastre rezulta din importanta, valoarea si activitatea nemijlocita in arealul vasluian si moldovean. Adica cei care imping pe sinele istorieila roate, adica icnind si facand eforturi considerabile sa se afirme, aici (si) sau in plan national, sa realizeze opere de valoare.
Pentru a-i putea fi clasati in prima ,,roata” valorica (cu riscurile aferente) trebuie sa stabilim niste criterii de evaluare oricat ar fi ele de subtiri ori, chiar, contestabile. Asa cum le-am prezentat in doua volume de eseuri ele ar fi:
1. Opera (scrisa) publicata si ... recenzata. Unii au scos cate o cartulie care n-a atras atentia cuiva, ba, pe baza aceasta au ajuns membri ai Uniunii Scriitorilor. O mentiune speciala pentru artisti plastici ca Nastase Fortu, Dionisie Gradu, Cristi Pantea, Silviu Craciun si altii. Un regizor precum Corneliu Porumboiu, e greu de plasat, dar cert e o valoare nationala.
2. Functii sau activitati care sa le confere posibilitatea de influenta culturala, daca nu si de model. Ma gandesc la redactorii de la ziare (care nu prea sunt cu preocupari culturale), inspectori sau directori de scoli importante, alti directori de institutii si reviste. S-ar impune aici multe nume printre care Laurentiu Chiriac, Petrus Andrei, Costin Clit, Ion Gh. Pricop, Nicolae Ionescu, Ion Macnea, Andreea Raducanu, Mihai Apostu, Mihai Ciobanu, Valeriu Lupu, Gruia Novac si foarte multi altii.
3. Posibilitati de reprezentare in spatiu national si universal. E greu de egalat reusitele si munca lui Avram D. Tudosie, Dumitru V. Marin, Teodor Codreanu, Marcel Guguianu, Valentin Silvestru, ansamblul coral Fantasia, Catalin Striblea.
4. ,,Roata secundara”, adica prezenta pe piata culturala cu opere sau aparitii episodice, e foarte bine reprezentata, cu zeci si zeci de autori si opere: Simion Bogdanescu, Daniel Grosu, Lucian Valeriu Lefter.
5. Nu merita sa ilustram categoria maculatura, dar ea exista si cu foarte multe nume si opere. Bine ca ... este!
* Chestiunea e ca pentru cercul principal si cel mai important al valorilor trebuie sa se cumuleze cel putin 3 criterii. Si ajungem repede la cei care imping vagonul cultural de ani buni: Val Andreescu, Ioan Baban, Teodor Codreanu, Dumitru V. Marin, Valeriu Lupu, Gruia Novac, Dan Ravaru.
Va invitam la dezbatere publica!
*
Pe 25 octombrie ,,Omagiul culturii vasluiene” organizat de Uniunea Ziaristilor Profesionisti, Cvintet Te-Ra si Biblioteca judeteana, in Sala ,,Stefan cel Mare” a Consiliului Judetean Vaslui.
Va fi o sarbatoare a scriitorilor din judet si din tara.

[ add comment ] ( 3 views )
Despre CURENTUL CULTURAL INFORMATIONAL VASLUIAN 
O miscare culturala locala integrabila celei nationale, nu poate fi decat benefica intregii culture romanesti. Numai ca trebuiesc niste delimitari pe care incerc sa vi le infatisez.
a) Plecati de pe aceste meleaguri si afirmati in strainatate unde s-au stabilit si au muncit (ori vietuiesc) oricat ar fi de valorosi, fiii lui Cozmei, Moruzi, Marin, Ursu si atatia altii, nu prea mai pastreaza legaturi cu oamenii locului (unii nici cu parintii) si, pana la urma, nu aduc vreun folos. Ne mandrim cu ei, merita sa-i pomenim.
b) Ridicati de pe aici, unde au activat ceva timp, chiar si-au descoperit si afirmat valoarea, cu alte prea putine legaturi (nici relatii comerciale) cu judetul Vaslui. Ma gandesc la Maria Cozma (romanciera) stabilita la Paris, sau Stefan Racovitza, azi prin nordul Italiei (sau Paris). Lista in completare.
c) Ramasi in Romania, cu atributele afirmarii nationale, chiar mari somitati, citam pe acad. prof. dr. C. D. Zeletin (Bucuresti), Petru Cimpoiesu, Mihaela Babusanu – Amalanci (Bacau), Vasilian Dobos, Lucian Vasiliu, Valentin Silvestru si multi bucuresteni, s.a.m.d. au uneori re-aparitii in teritoriu, unii cu donatii semnificative ca acad. C. D. Zeletin sau Marcel Guguianu care (si) recunosc de unde au seva romanismului si talentului. Ar putea fi antemergatorii nostri in universalitate si etalon de valoare nationala.
d) Principala categorie a analizei noastre rezulta din importanta, valoarea si activitatea nemijlocita in arealul vasluian si moldovean. Adica cei care imping pe sinele istorieila roate, adica icnind si facand eforturi considerabile sa se afirme, aici (si) sau in plan national, sa realizeze opere de valoare.
Pentru a-i putea fi clasati in prima ,,roata” valorica (cu riscurile aferente) trebuie sa stabilim niste criterii de evaluare oricat ar fi ele de subtiri ori, chiar, contestabile. Asa cum le-am prezentat in doua volume de eseuri ele ar fi:
1. Opera (scrisa) publicata si ... recenzata. Unii au scos cate o cartulie care n-a atras atentia cuiva, ba, pe baza aceasta au ajuns membri ai Uniunii Scriitorilor. O mentiune speciala pentru artisti plastici ca Nastase Fortu, Dionisie Gradu, Cristi Pantea, Silviu Craciun si altii. Un regizor precum Corneliu Porumboiu, e greu de plasat, dar cert e o valoare nationala.
2. Functii sau activitati care sa le confere posibilitatea de influenta culturala, daca nu si de model. Ma gandesc la redactorii de la ziare (care nu prea sunt cu preocupari culturale), inspectori sau directori de scoli importante, alti directori de institutii si reviste. S-ar impune aici multe nume printre care Laurentiu Chiriac, Petrus Andrei, Costin Clit, Ion Gh. Pricop, Nicolae Ionescu, Ion Macnea, Andreea Raducanu, Mihai Apostu, Mihai Ciobanu, Valeriu Lupu, Gruia Novac si foarte multi altii.
3. Posibilitati de reprezentare in spatiu national si universal. E greu de egalat reusitele si munca lui Avram D. Tudosie, Dumitru V. Marin, Teodor Codreanu, Marcel Guguianu, Valentin Silvestru, ansamblul coral Fantasia, Catalin Striblea.
4. ,,Roata secundara”, adica prezenta pe piata culturala cu opere sau aparitii episodice, e foarte bine reprezentata, cu zeci si zeci de autori si opere: Simion Bogdanescu, Daniel Grosu, Lucian Valeriu Lefter.
5. Nu merita sa ilustram categoria maculatura, dar ea exista si cu foarte multe nume si opere. Bine ca ... este!
* Chestiunea e ca pentru cercul principal si cel mai important al valorilor trebuie sa se cumuleze cel putin 3 criterii. Si ajungem repede la cei care imping vagonul cultural de ani buni: Val Andreescu, Ioan Baban, Teodor Codreanu, Dumitru V. Marin, Valeriu Lupu, Gruia Novac, Dan Ravaru.
Va invitam la dezbatere publica!


[ add comment ] ( 19 views )
IERUSALIM sau comercializarea religiei 
As vrea sa am timpul sa va descriu cum m-am botezat in apa Iordanului.
As vrea sa va expun gandurile cele mai neasteptate in raport cu bisericile crestine vizitate, cu itinerariul biblic promovat de organizatori, de impresiile durabile vazand grija pentru TURIST SI CRESTIN, dar si dezamagirea ca nimic romanesc si ortodox n-atrage atentia. Cu gandul m-am dus cu 2.000 de ani in urma, cu perceptia imediata intr-o realitate framantata datorita razboaielor.
Am filmat, am fotografiat, am comunicat!
Turismul ii aduce Israelului prosperitatea necesara (alaturi de prezenta americanilor intr-o zona strategica importanta: ca si Cipru, prezenta acestui stat e creatia... unchiului Sam).
Haifa e un port foarte important la mare. Tel Aviv-ul, fosta capitala, nu ne-a atras mai deloc atentia, alte orase mai mari sau mai mici nu ies cu ceva in evidenta pentru un excursionist.
Dar Ierusalimul ?! Ar avea doar 125 km patrati si 804.000 locuitori (date de pe internet) dar mi s-a parut mult-mult mai mare si ca suprafata si ca populatie. Teren stancos, sosele puse la punct, multe magazine si comercianti ambulanti. Probabil multi agenti ai Mosadului, cea mai eficienta structura de securitate din lume. Dar:
- Acum e capitala statului, cu atributii competente si infatisare pe masura.
- Oras multietnic si multicultural cu tot soiul de natii care de care mai colorate. Gradina Ghetsimani, unde Iisus Hristos a avut revelatii, e ca o mica ferma cu mai multi arbori, deci cu o sursa de apa; e vizitata de crestini.
Am ,,refacut” drumul Crucii purtate de Hristos, marcat din loc in loc de semne ale timpului pe care ghizii le exploateaza. Am ajuns la Lacasul Sfant, o aglomerare bisericeasca impunatoare, impresionanta, foarte populata. Aici se straduieste sa ajunga fiecare turist (sau credincios) care poate fi impresionat de pavelele sau desenele de acum 2000 de ani dar si cu totul emotionat asistand la slujbele si manifestarile evlavioase specifice, cu structuri spectaculoase speciale pentru cei prezenti.
La circa 20 metri peste un zid e o moscheie musulmana mai inalta de unde, in jurul orei 16:00, cand eram acolo, razbatea foarte puternic din megafoane chemarea catre credinciosi, biruind prin intensitate tot ce se intampla in Casa Domnului. Amestecul acesta mi-a creat un puternic soc emotional, cu meditatia asupra trecutului si viitorului natiunilor si religiilor (voi reveni).
Zidul plangerii e o intreaga mistificare a unei constructii care chiar are vechimea care i se atribuie: barbatii in stanga, femeile in dreapta se prosterneaza la baza unui zid langa care-si lasa biletele si pomelnice. Sunt aici mai ales evrei ultrareligiosi, cu pletele si palariile lor specifice, cu liote de copii dupa ei, imbracati in negru si cu scufa alba pe cap.
Am reusit sa intru si in grota de langa zid (bafta si indrazneala) unde exista o biblioteca impresionanta in aer liber si cei prezenti se concentreaza inclinandu-se in fata si spate, prosternandu-se.
In Turnul Babel care se numeste Ierusalim (englezit Gerusalem) traiesc populatiile cele mai diverse (exista si un teritoriu al Palestinei) intre ruinele provocate de un razboi indelungit si pagubitor. Stiinta evreiasca de a scoate banii de la crestinii de orice fel le aduce bunastare, recunoastere, putere (inclusiv prin razboi).
Ierusalimul rezista si infloreste pe banii crestinilor de pretutindeni, carora, insa, le pastreaza monumentele si le respecta credinta, fara a fi ceva pentru lumea crestina, cum e Vaticanul.
Sa stii ca ei l-au ucis pe Hristos si tot aici turistii contribuie cu sume importante ca ei sa reziste, inseamna nedumerire, indoieli, lupta contrariilor.
Dar romanii, ca si religia ortodoxa sunt mult prea slab prezente.
Pana nu vezi Ierusalimul, nu stii ce inseamna comercializarea in zona a unei anume religii chiar daca stii ca grecii vand istorie, legenda ori mitologie, englezii – maretia de odinioara, praghezii – faima unui imperiu etc.!
Intr-o viata ... Ierusalimul trebuie vizitat !


[ add comment ] ( 26 views )
IERUSALIM... - Ganduri fugare - 
O calatorie in Israel (stat cu aproximativ 7 milioane locuitori), include aproape obligatoriu si o vizita in capitala Ierusalim - sau invers! Sa vezi atata pamant arid transformat in camp cultivat intr-o tara aflata de ani buni in razboi si unde intalnesti doar 4 surse de apa (deci, lipsa cronica de apa), pare un miracol de care sa te tot minunezi alunecand pe infrastructura perfect pusa la punct.
Culturile (performante) sunt sustinute de un program national de alimentare cu apa (noaptea) asistat de calculator, iar inlocuirea stancilor cu pamant de cultura se face pas cu pas, cu tehnica si stiinta. Desalinizarea apei din Marea Mediterana e la ordinea zilei, desi oamenii beau apa certificata, adica din comert.
Turismul ii aduce Israelului prosperitatea necesara (alaturi de prezenta americanilor intr-o zona strategica importanta: ca si Cipru, prezenta acestui stat e creatia... unchiului Sam).
Haifa e un port foarte important la mare. Tel Aviv-ul, fosta capitala, nu ne-a atras mai deloc atentia, alte orase mai mari sau mai mici nu ies cu ceva in evidenta pentru un excursionist.
Dar Ierusalimul ?! Ar avea doar 125 km patrati si 804.000 locuitori (date de pe internet) dar mi s-a parut mult-mult mai mare si ca suprafata si ca populatie. Teren stancos, sosele puse la punct, multe magazine si comercianti ambulanti. Probabil multi agenti ai Mosadului, cea mai eficienta structura de securitate din lume. Dar:
- Acum e capitala statului, cu atributii competente si infatisare pe masura.
- Oras multietnic si multicultural cu tot soiul de natii care de care mai colorate. Gradina Ghetsimani, unde Iisus Hristos a avut revelatii, e ca o mica ferma cu mai multi arbori, deci cu o sursa de apa; e vizitata de crestini.
Am ,,refacut” drumul Crucii purtate de Hristos, marcat din loc in loc de semne ale timpului pe care ghizii le exploateaza. Am ajuns la Lacasul Sfant, o aglomerare bisericeasca impunatoare, impresionanta, foarte populata. Aici se straduieste sa ajunga fiecare turist (sau credincios) care poate fi impresionat de pavelele sau desenele de acum 2000 de ani dar si cu totul emotionat asistand la slujbele si manifestarile evlavioase specifice, cu structuri spectaculoase speciale pentru cei prezenti.
La circa 20 metri peste un zid e o moscheie musulmana mai inalta de unde, in jurul orei 16:00, cand eram acolo, razbatea foarte puternic din megafoane chemarea catre credinciosi, biruind prin intensitate tot ce se intampla in Casa Domnului. Amestecul acesta mi-a creat un puternic soc emotional, cu meditatia asupra trecutului si viitorului natiunilor si religiilor (voi reveni).
Zidul plangerii e o intreaga mistificare a unei constructii care chiar are vechimea care i se atribuie: barbatii in stanga, femeile in dreapta se prosterneaza la baza unui zid langa care-si lasa biletele si pomelnice. Sunt aici mai ales evrei ultrareligiosi, cu pletele si palariile lor specifice, cu liote de copii dupa ei, imbracati in negru si cu scufa alba pe cap.
Am reusit sa intru si in grota de langa zid (bafta si indrazneala) unde exista o biblioteca impresionanta in aer liber si cei prezenti se concentreaza inclinandu-se in fata si spate, prosternandu-se.
In Turnul Babel care se numeste Ierusalim (englezit Gerusalem) traiesc populatiile cele mai diverse (exista si un teritoriu al Palestinei) intre ruinele provocate de un razboi indelungit si pagubitor. {tiinta evreiasca de a scoate banii de la crestinii de orice fel le aduce bunastare, recunoastere, putere (inclusiv prin razboi).
Ierusalimul rezista si infloreste pe banii crestinilor de pretutindeni, carora, insa, le pastreaza monumentele si le respecta credinta, fara a fi ceva pentru lumea crestina, cum e Vaticanul.
Sa stii ca ei l-au ucis pe Hristos si tot aici turistii contribuie cu sume importante ca ei sa reziste, inseamna nedumerire, indoieli, lupta contrariilor.
Dar romanii, ca si religia ortodoxa sunt mult prea slab prezente.
Pana nu vezi Ierusalimul, nu stii ce inseamna comercializarea in zona a unei anume religii chiar daca stii ca grecii vand istorie, legenda ori mitologie, englezii – maretia de odinioara, praghezii – faima unui imperiu etc.!
Intr-o viata ... Ierusalimul trebuie vizitat !


[ add comment ] ( 25 views )
23 august …! 
A fost odata... ca niciodata, ca daca n-ar fi, n-am avea ce povesti: Pana la 23 august 1989 era sarbatoarea nationala a Romanilor urmare a ,,insurectiei” realizate de cei vreo 1.000 de comunisti in toata tara (!), dar… cu ajutorul tancurilor sovietice.
Era prilejul marilor manifestatii populare pentru preamarirea conducatorului iubit. Trecea osul prin os stand de la ora 5:00 pana catre ora 10:00 ,,in dispozitiv”, in picioare si cu multe pancarte in maini. ,,Traiasca 23 august” scria pe cea purtata de mine in 1989. Dupa cum se vede… n-a mai trait.
Poate pentru ca toti injuram si blestemam in gand. Cand m-am exprimat intr-un cerc de 3, adica 3 persoane, eu, Pracsiu, Apostolache, la cateva zile am fost chemat de col. Stefancu la securitate si batut putin sa nu-mi uit datoria de a-mi iubi partidul si pe Nicolae Ceausescu. Care din astia doi m-au turnat? Ori amandoi…
De mareata zi ne pregateam toti la licee si scoli cadrele didactice fiind, de regula, ascultatoare,supuse, fricoase. Cum teroarea nu lipsea, mai fiecare isi temea viitorul. Se putea sa faca altfel? Nici macar nu stiai de cine sa te feresti, ca erau… prea multi ,,lupii cenusii” si chiar printre elevi (destui) ... Bran si ai lui faceau repetitii cu noi pana stiam si cand sa intoarcem capul sau sa facem coregrafie pe asfalt. Cum au cazut astia cu un sistem opresiv asa de bine pus la punct, n-am sa pricep niciodata!
Vineri, 23 august 2013, nu cred ca vom defila (!). Nici macar in gand, si fara nici un regret pentru defilarile somptuoase de atunci.
Dar, cu regretul ca e tare greu in toata Romania! Tot spunem ca nu-s lucrurile asezate, n-avem… ce? Ba, avem regimul de tara ocupata si spoliata: mica Austrie se infrupta bine din BCR sau petrol, Grecia din comunicatii, germanii din specialisti, Europa din forta de munca tanara, viguroasa, creativa, procreativa! Tot se cam depopuleaza ea, batrana, iata a fost socul romanesc (care se stinge si el…).
Ce credeti, ca daca as lua un steag cu stema si as defila cu pancarte m-ar impiedica cineva?
numai ca acum e alta societate, alta viata sociala, alta politica. Gestul singular nu conteaza, chiar nici de vechea zi nationala. Oricat am striga, tot putem sa murim linistiti de foame!
*
CURENTUL CULTURAL - INFORMATIONAL VASLUIAN (II)

Exista deja o carte dedicata acestuia (TVV – Vaslui – Romania – Europa, 2011), care n-a prea starnit comentarii. Asta inseamna acceptare?
Precizez ca scopul cartii urmatoare pe aceasta tema este sa evidentieze munca, talentul, influenta si eficienta celor DE AICI, de pe aria acestui judet cu prea rare zvacniri intelectuale de aceasta autoritate si productivitate. Oameni ai locului care au avut cu ce, si-au exercitat o influenta (fie si locala), au avut personalitate si mai ales opera. Acei care au trait si o duc rau aici dar lasa ceva in urma lor inca de pe acuma!
Poate nu vom gasi particularitatile acestor creatori. Sigur ca ii vom pune in balans cu cei plecati de pe aici si afirmati in tara sau in strainatate. Vom acorda atentie si celor cu mai putine realizari sau incepatorii care-si marcheaza un drum al devenirii.
Documentul final ar putea sa mascheze nulitati dar, mai sigur va creiona talente sau personalitati care vor ramane in istoria locului sau in plan national.
Va invitam sa va spuneti punctul de vedere!


[ add comment ] ( 26 views )

<<First <Back | 40 | 41 | 42 | 43 | 44 | 45 | 46 | 47 | 48 | 49 | Next> Last>>