UMBRA RECUNOSTINTEI... generata de interes! 
Am asistat duminicile trecute la „ziua comunei” dintr-un numar mare de localitati din partile judetelor Iasi-Vaslui-Bacau. Am primit informatii si fotografii, mai toate cu primarul in prim-plan. Am vazut cum merg alesii judetului sa-si primeasca rasplata jertfei patriotice locale inghitind sarmale si carnati si mai ales receptand tot felul de lingusiri si „recunostinte”. N-am lipsit de la multumirile sincere ale cuvantatorilor-cantaciosi de pe scene cu scopul de a se pune bine cu marimile momentului (infatisate mai ceva decat ca pe Arsenie Boca).
Am vazut armate de ziaristi dusi si produsi pentru osanale acolo, gata sa-si reverse obiectivitatea proverbiala. Cum se face ca acestia roiesc imprejurul celor care legal si ilegal ii intretin cu fonduri, bazaind tocmai ca mustele imprejurul starvurilor?
Cum se mai face, oare, ca doar alesii cu bani sunt eroii reportajelor (schite simple cu fotografii multe!) de preamarire?
Si cel mai grav, cum se face ca din toate publicatiile si mij-loacele mas-media au disparut 99% dintre reclamele comerciale?
Desigur:
a) Presa, cat mai este, face astazi eforturi disperate sa reziste. Ziaristii fac multe compromisuri.
b) E o asa saracire a populatiei, a agentilor economici, a primariilor si mai ales a institutiilor de cultura incat toata lumea se inglodeaza in datorii.
c) Daca presa suporta asemenea greutati, ce te mai faci cu sectorul cultura?
Prin urmare:
Marea cucerire a secolului, intrarea in UE ne-a rasucit definitiv si irevocabil: ne-au luat bancile, ne-au terminat agricultura (zootehnia, apicultura, piscicultura spre zero (0), ne-au transformat in consumatori neputinciosi, cu ceva rezerve pentru a-i putea slugari.
Nu e slujba, ci slujire ca in sclavagism pentru mia de euro pe care instrainatul o primeste in vest...
Am laudat intotdeauna pe primarii care reusesc sa faca ziua comunei (satului) pentru petrecerea scurta a unui timp (impreuna) de catre sateni. Aceste „zile” devin din ce in ce mai mult agitatie electorala festiva pentru ca mai toti cantaretii invitati isi fac obliga-toriu numarul de pupincuristi la adresa celui care le da destui bani negri. De la 1000 la 5000 de euro pentru un program de circa o ora. Un exemplu: Ion Suruceanu mi-a placut acum cateva decenii, azi e un profitor cu repertoriul invechit cu palaria care ii acopera chelia, cu laudele exagerate, tare omagiale, si care vine sau pleaca de la 2 - 5 prezente intr-o zi, in comune, cu un superb autoturism strain.
Nu-i asa ca vinovatul e al care plateste?
Recunostem totusi frantura de cultura „inghitita” de prostimea prezenta si de pustimea pregatita de cadrele didactice pentru eveniment. Ca tineri... nu mai prea sunt!
Recunostinta pentru limba romana, pentru patrie, eroi si pentru valorile nationale?
Doar in masura in care serveste interesele organizatorului...


[ add comment ] ( 8 views )
OMAGIU CARTII... 
Paradoxul momentului istoric: cititul cartilor nu mai este deloc cea mai folositoare zabava. „Nu se mai citeste nimic, astazi de catre elevi” imi spunea dezamagit profesorul Th.Pracsiu, un distins om cu carte si nu e greu de crezut ca astazi, cam in toata lumea, cartea, tiparul, ziarul, slova maiestrita nu e printre preocupari. Si mai usor se descifreaza prapastia dintre generatii care nu se mai completeaza cu generatie intermediara de cultura si culturalizare.
„Scopul contemporanilor e matul gros” imi scrie Vasile Filip din Montreal (regret ca n-am vorbit telefonic zilele trecute), iar o intreaga generatie activa intelectual, dar trecuta binisor de tinerete se tot intreaba cine o va continua... Cu o poeta ca Gabriela Ana Balan sau Cornelius Dragan adica cu o floare - doua nu se face primavara limbii nationale.
S-au lansat cateva carti si s-au organizat astfel intalniri cu pu-blicul. Mereu cam acelasi, mereu cam in varsta, mereu cu mai putine pretentii si cam in totalitate lipsit de tineret. La Barlad comisarul (R) Vasile Chelaru se joaca in viata cu metafora si expresia specific scriitoreasca; la Vaslui,Th. Codreanu isi mai infatiseaza publicului alte valoroase consideratii si ganduri despre M. Eminescu si opera lui.
N-am prea vazut elevi pe acolo, desi s-au vehiculat destule idei originale si de mare folos cultural. Ba s-a infatisat si revista Baaadul literar prin osardia din Biblioteca Judeteana a lui Gelu Bichinet si Gruia Novac redactorul sef de peste 9 ani. Iata alt semn de lupta pentru limba romana.
Consider, insa, ca principala actiune culturala a acestei primaveri este Simpozionul National de pe 5 mai 2015, de la Centrul cultural „Alexandra Nechita” din Vaslui, organizat de noi. Am respectat principiile reusitei: valoare, varietate, complexitate.
Exemplificari:
- Numar mare de invitati de valoare, in total 41.
- Participanti din Vaslui, Bacau, Iasi, Bucuresti, Rosiesti, Barlad, Husi, Codaiesti, Lungani-Iasi.
- Mobilizarea celor 140 de elevi de la liceele vasluiene, asigurarea cu tineretul necesar, deci.
- Expozitie de sculptura a reputatului Gheorghe Alupoaie.
- Expozitie de caricaturi ale lui Nicolae Viziteu.
- Expozitie de carte, ziare, reviste.
- Expozitia barladenilor de la „Arta traditie, cultura”
- Momente muzicale, de poezie, expuneri, varietate de teme dezbatute, chiar daca intr-un timp scurt!
Alt fel de exemplificari:
a) Absenta mandretelor din conducerea judetului si oraselor care nu mai citesc nici macar un ziar.
b) Contre ale unora dintre cei care trebuiau sa ne sustina si sa observe activitatea, eforturile, cheltuielile personale si competenta organizatorilor. Bandraburgii astia cocotati cel mai sus in judet, nu merita aprecierea noastra.
Inchei aceste note cu multumiri adresate tuturor celor prezenti, prof. univ. dr. Alexandru Ionescu, celor care m-au ajutat, dar si elevilor daca au bagat ceva in cap si in suflet.
Cred ca in vecii vecilor nu se vor mai putea organiza cu fonduri si autoritate personale asemenea momente cu cel mai inalt scop: promovarea si apararea limbii romane.


[ add comment ] ( 9 views )
ASTENII - LEHAMITE - DISPERARE! 
Ne place sa credem ca fiecare primavara e mai altfel.
Noua ne-a adus aceasta primavara o realizare frumoasa, Omagiul Cartii si Culturii Vasluiene cu cele mai diverse reactii:
„Ce folos ai, profesore, sa-ti cheltuiesti energia si banii pentru niste analfabeti, daca nu cumva tampiti...”
„Va plangeti ca o duceti greu, dar puneti in miscare sute de oameni... pentru ce?”
„Am fost acolo, la centrul Cultural „Alexandra Nechita” si va felicit cu toata caldura pentru ce reusiti dumneavoastra si echipa...”
Le raspund tuturor:
Vor trece multi, multi ani pana ca cineva sa se apropie de realizarile noastre. Sunt cu sufletul, cu energia, cu munca noastra fara vreun sprijin oficial...
Din pacate sunt putine urechi sa auda... Cat despre istorie... ?!?

*


Cum redactorului ii sade bine cu drumul am mai facut un raid pe Valea Racovei. Ar trebui sa constantam (de altfel, usor) ca a venit primavara, ca infloresc salcamii, ca oamenii se misca mai vioi... dar:
Prin primarii parca sufla vantul, inclusiv primarii mai au de semanat (drept care-s „pe teren” sau „la judet”. Cel de la Puscasi, Nicolae Ignat e bolnav. Vasile Popovici de la Laza e Dunare de manie ca cei care au castigat licitatia pentru apa comunei nu-si fac datoria, asa ca a intrat chiar el insusi in bazinul imens care trebuie curatat. Primarul de la Pungesti are vreo 22 de persoane din satul Stejarul cu probleme de inundatii. Cel din Poienesti „tot pe drum, pe drum, pe drum...” ca si cel din Dragomiresti.
Constat astazi, in mai 2017 ca si N. Iorga in 1905 ca lipseste parca increderea in reusita de maine. Populatia activa tot scade, tineretul pleaca in lume, scolarii sunt mai putini cu 1/3 din cati au fost acum 4 ani, pana si crasmele locale dau faliment. Cu paharul in mana cativa dau semne de disperare ca nu gasesc de lucru. Chiar cu paharele pline... „ar vrea” sa munceasca („da Doamne, sa nu gasesc!”).
Cand am poposit la Scoala Pungesti, prof. Anisoara Rauta a fost raza luminoasa a zilei: a vorbit cu atata atasament si pasiune, mi-a aratat o scoala model, incat am regretat ca n-am poposit mai demult pe acolo! Si cat de mult se sacrifica fiinta asta pentru scoala si copiii ei... chiar m-a impresionat.
Sa te tina pasiunea si patima si priceperea, Anisoara.
Nu pot sa nu pun in antiteza munca de la scolile din Pungesti cu ne-munca unor intretinuti de stat care ar putea fi disperati ca nu mai au bautura.
Despre scursurile societatii, altadata!
Acum gandul cel mai frumos pentru Scoala Pungesti.


[ add comment ] ( 6 views )
OMAGIU… SI OMAGIERI! 
O actiune culturala care implica prezenta a peste 40 de personalitati poate fi categorisita „de amploare?” iar daca mari creatori din Bucuresti, Rosiesti, Bacau, Iasi, Vaslui, Barlad, Husi si din comune ca Lungani-Iasi, Codaesti, Miclesti, Rosiesti si alti peste 40 la Barlad, poate primi calificativul de foarte mare amploare?
PRIVATA!
A fost organizata la Barlad, Rosiesti, Vaslui dar n-a fost prezent nici un responsabil de la Primarie, Consiliu Judetean, biblioteci, Muzeu, Prefectura s.a.
N-au pus bani, n-au sprijinit cu nimic (ba, chiar contre) si n-au aparut in fata atator oameni (si in presa!) pentru ca-s incapabili sa inteleaga ce inseamna A FACE! Si unii au si sarcini culturale nu numai de a-si lauda seful tare autoritar si putred. Adopta principiul sa-si apere fundul si sa-si protejeze capul. Prapaditii!!!
Nici in presa locala activitatea culturala nu nu e la loc de cinste. Au fost invitati toti si doar de la Barlad a participat un vechi colaborator.
Tocmai de aceea:
1) Omagiul cartii si culturii vasluiene s-a realizat intr-un cadru special, cu oameni speciali si interventii substantiale.
Am demostrat ca... se poate!
2) Inalta calitate a celor prezenti in Simpozion si elevii „olimpici” din sala, de la licee de prestigiu insotiti de profesori iubitori de cultura au ridicat stacheta valorica mult peste ce se mai realizeaza indeobste cu banii statului: vreo lansare de carte sau „zile culturale” unde prezenta presei... nu e!!!
3) Grupul de presa cunoscut ca TVV a reusit ceea ce nici vreun platit cultural nu viseaza. De altfel astia sunt din ce in ce mai marginalizati ori pe cale de disparitie.
4) Revista MERIDIANUL CULTURAL ROMANESC si-a demonstrat importanta si valoarea: imprejurul ei s-au adunat 333 de colaboratori din 74 de tari de pe cele 4 continente! Avem si nume importante cu care ne ridicam in competitia valorica universala: poeta Gabriela Ana Balan care ne sustine intr-o buna parte a Europei cu Confluente literare ( in special Italia, Portugalia, Australia etc. Istoricii Costin Clit, dr. Laurentiu Chiriac, eminescologul dr. Valeriu Lupu, dr. inginer Avram D. Tudosie, prof.dr. Dumitru V.Marin recunoscut jur-nalist, prof. univ. dr. Alexandru Ionescu (Bucuresti) criticul si istoricul Cornel Galben (Bacau), comandorul poet, epigramist, romancier, Mihai Batog Bujenita, epigramistii Mihai Haivas, Ioan Hodas, poetul si prozatorul Ion Macnea-Vetrisanu, barladenii cei mai grozavi si talentati ca: Dorina Stoica, Viorica Ghenghea, Vasile Chelaru (multumim de prezenta, colonele!), Georgeta Strat, Corneliu Dragan, Petruta Chiriac s.a., s.a. Tanarul Valentin Neagu...vine, tare!
5) Aproape toti acestia (si multi altii) au observat inalta calitate si organizarea complexa a manifestarii (expozitii, interpreti, lecturi, afirmatii „definitive”) etc.
Ei au adus direct sau indirect omagiu „celui mai mare jurnalist vasluian din toate timpurile”; s-a adaugat si cuvantului presedintelui UZPR d-l Doru Dinu Glavan.
6) AM REUSIT! AM REALIZAT!... Iarasi la munca: asa ca intodeauna in cei peste 47 de ani de cand ma aflu in primul plan al culturii din Vaslui si intreaga Moldova!. Cum scria presedintelele Emil Constantinescu, „cu harul de a face”.

*

Si, ce fonduri se strecoara din bugete „pentru cultura”?!!!


[ add comment ] ( 8 views )
BISERICA intre autoritate si cultura nationala paralela 
NOTELE de mai jos ar dori sa deschida o dezbatere mai ampla, stimulativa, din care sa reiasa sperantele „moderne” ale romanilor. Subiectul se arata foarte dificil pentru ca sunt de asteptat reactiile reprezentantilor BOR care ar putea sa nu fie de acord. Dau asigurari ca nu am niciun fel de resentimente pentru preoti, dimpotriva, merita apreciati, aceia care influenteaza existenta atator sute si mii de preoti si prin mentalul lor colectiv, pana la urma, viata economica si politica.
IDEOLOGIA Ortodoxa este destul de permisiva si prin urmare suportabila. Disciplina este insa cumplita. Tot cinul preotesc trebuie sa respecte canoanele (bisericesti) si sa se roage pentru sanatatea si existenta „stapanilor” lor incepand de la episcop in sus. Ca sa carteasca vreun preot impotriva superiorilor? Nu se afla!
STRUCTURA
Candva CFR era a doua armata a tarii, deci prima institutie in stat era armata. Astazi BISERICA este si cea mai numeroasa si cea mai disciplinata si cea mai eficienta daca nu cumva si cea mai bogata. De cand cu retrocedarea padurilor si pamanturilor averea incalculabila s-a rotunjit. Nu e decat o realitate acceptata ca bisericile (imobiliarele), odajdiile si celelalte accesorii fac parte dintr-un patrimoniu national.
Vorbind despre structura acestui sistem paralel, el este foarte eficient, foarte unitar si foarte necesar! Perfectionarea sa e mereu actuala si are in cel mai inalt grad atuul vechimii. Se considera ca existenta unui popor insemna unitatea de limba si traditii, proprietatea teritoriului si se neglija ca fara BISERICA nu era posibila romanitatea noastra. Acum insa, cu globalizarea si biserica isi mai schimba dogmele si chiar modul de existenta.
ADERENTA POPULATIEI la modul de manifestare si propovaduirea ortodoxiei este remarcabila, dar in mare scadere. Pana si preotii, adica slujitorii neconditionati sunt ademeniti de „ochiul dra-cului” care face legea in capitalismul din ce in ce mai bazat pe castigul material si cu totul ocazional pe cel spiritual (si numai daca aduce profit!). Daca celelalte oranduiri sociale n-au ucis credinta in Dumnezeu, nici biserica, un dusman din ce in ce mai periculos e... capitalismul.
Coroborat cu scaderea populatiei, disparitia batranilor practicanti, indepartarea tineretului preocupat de beneficii si nu de spiritualitate, viitorul nu suna prea bine. Numai ca Preafericitul Daniel si implicit Preasfintia sa Corneliu (ca si toata echipa) sunt niste inovatori si cautatori. Asa se explica numarul mare de biserici, modernizarea si informatizarea intregului sistem, promovarea unui anume fel de autoritate.
Desigur putem vorbi de numeroase alte aspecte iar partea critica legata de stralucirea aurului pe vesminte, autoturisme scumpe s.a. este si ea o realitate.
Dar:
Fara indoiala biserica romaneasca este un focar de cultura; ar fi bine sa se mentina ideea ca invatatorul si preotul sunt intelectuali reprezentativi, dar in conditiile internetului, a unor libertati exagerate, si sistemul educational bisericesc se clatina.
In judetul Vaslui alaturi de cei trei nominalizati ca reprezentativi (Th. Codreanu, D.V. Marin, Avram D. Tudosie) se afla ca autoritate stiintifica (teologica), influenta asupra unei jumatati de milion de oameni si promovarea limbii romane, deci cu infuenta majora este P.S. Corneliu, Episcopul Husilor.
De ce cultura paralela cu cea nationala?
De departe se observa particularitati specifice si ca spiritualitatea bisericeasca este diferita de cea laica.
Cred ca paralelismul dintre cele doua culturi ar putea fi determinant pentru perpetuarea neamului romanesc si a limbii romane!


[ add comment ] ( 3 views )

<<First <Back | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | Next> Last>>