Stefan ZELETIN, intre valoarea perena si… disparitie ! 
Continuare:
Memorabila ,,Coloana dorului de tara” inalta de circa 30 de metri, de langa biserica de lemn Rachitoasa, (cel mai vechi monument istoric), a sculptorului de origine romana din America, executant si donator, Patriciu Mateescu. Despre biserica, scurte mentiuni:
- Este cel mai vechi monument istoric, datat 1457, anul intronarii lui {tefan cel Mare. In chirilica o inscriptie consemneaza vizita domnitorului Vasile Lupu (,,eu, Vasilie v.v.), din pacate 70% degradata.
- Cimitirul este, de asemeni, foarte vechi (cu incriptii despre I. Mustea, Toader Zeletin s.a. si cu mormantul familiei profesorului si medicului C. D. Zeletin care-mi marturisea telefonic (pe 28 aprilie 2014) starea Domniei sale cu ,,sufletul plin, de ruine” si afirma ca unchiul sau George. Emil Palade nu s-a nascut la {endresti (punctual, Varatic) ci ca a copilarit in casa construita in anii ’30, care se mai pastreaza, dar altfel, si nu are legatura cu Motoseni.
Tot Domnia sa crede ca istoria culturala consemnata a locului ar trebui sa inceapa cu Episcopul Ioanichie al Romanului care a murit in 1759, provenit tot de la Motaseni (!) iar din lista nu trebuie sa lipseasca Alexandru Braescu, medic, primul profesor universitar din Moldova, creatorul Spitalului Socola din Buzau si prof. Palade fost si directorul {colii Normale din Buzau.
Il adaug pe romancierul I. D. Musat - Horia, rex Daciae, intemeietorul daca nu creatorul P.S.D., aripa (umana, alaturi de Stefan Voitec).
Datorita sarbatoririi centenarului (1982) Stefan Zeletin, sociologul, are monumentul si expozitia amintita in scoala Burdusaci, mult prea departe de ochii lumii.
,,Domnul C. D. Zeletin a donat casa (constructie impunatoare dar gata sa se prabuseasca) pentru muzeu dar n-avem fonduri sa-l amenajam”, zice primarul care se fotografiaza satisfacut langa ,,Coloana dorului de tara” a lui Patriciu Mateescu (sculptor american de origine romana, nascut la Rachitoasa), replica la Coloana Infinitului a lui Brancusi, de langa cimitirul neingradit al satului si cu vechea biserica din lemn, monument istoric!
Cum in intregimea ei cultura video este foarte volatila, sunt destul de rare imprimarile pe internet sau pe banda magnetica. Noua cultura care se prefigureaza are insa nevoie permanenta si de acest fel de dovezi materiale ca semn al continuitatii spirituale, deci si intr-un spatiu cu totul unic prin afirmarea atator personalitati izvorand dintr-un singur loc: Burdusacii.

[ add comment ] ( 22 views )
Stefan ZELETIN, intre valoarea perena si… disparitie ! 
Mai intai o selectie din biobibliografia filosofului. S-a nascut īn satul Burdusaci, comuna Rachitoasa, judetul Tecuci (azi, Bacau), a studiat la Burdusaci, in diverse locuri din tara, doctorat in strainatate. Opera foarte importanta cu impact national puternic: ,,Evanghelia naturii”, 1914; ,,Din tara magarilor. Insemnari”, 1916, reeditare In 2006, Editura Nemira; ,,Scurta expunere a filosofiei sceptice”, 1923; ,,Burghezia romana. Originea si rolul ei istoric”, 1925, reeditare In 2008, 416 pagini, Editura Minerva. ,,Neoliberalismul. Studii asupra istoriei si politicii burgheziei romane”, 1927; ,,Nirvana, ganduri despre lume si viata”, 1928.
In stadiul de azi al cercetarilor noastre, filosoful din Burdusaci este perla stralucitoare (de inceput) intr-o reconstituire rotunda care se intoarce tot la Burdusaci, la cativa metri de casa in care s-a nascut, adica acolo unde s-a ivit pe lume vivacele acad. C. D. Zeletin. Casa veche a acestuia din urma este o constructie impunatoare, inca locuita, unde, dupa donatia sa catre Primaria Rachitoasa, s-a incercat un muzeu local.
In satul Burdusaci si imprejurimile sale nu mai exista nici vreo ruda, nici vreo constructie, nici vreo idee cine ar fi fost Stefan (Motas) Zeletin!
In schimb, la scoala veche din valatuci, gata sa se darame, cu pardoseala putreda, gaurita, inestetica, unde invata circa 110 copii stransi din cateva sate apropiate, in cele 8 clase de elevi, in curte exista o statuie, bust pe un soclu si (in scoala) mai multe tablouri, extrase din presa si mentiuni despre sarbatorirea sociologului la centenarul nasterii (1982).
Cercetatorul mai mult sau mai putin avizat, observa usor ca aici si azi: a) nu exista nici umbra de cult al valorilor locale; b) in sate si comuna e aproape inexistenta opera, autoritatea sau memoria sa; c) Statuia si cele cateva extrase (de pe peretii cancelariei) par neglijate, sunt innegrite si inutile; d) oficialitatile au doar prea slabe cunostinte si cu totul minima vointa de a oferi MODELE, chiar daca au la dispozitie materialul didactic si probatoriu, numai sa intinda mana sau vorbirea spre acest aspect; e) componenta educationala actuala nu cuprinde si ,,triada” locala sociologul Stefan Zeletin - sculptorul Patriciu Mateescu - academicianul C. D. Zeletin la care sa-l adauge pe scriitorul Valentin Moraru (si altii ca cei 11).
Totul pe fondul dezintegrarii satului (fost candva centru de comuna) cu populatie foarte imbatranita, tineret plecat in strainatate, sosea balastata (in lateral fata de cea asfaltata) si doar cateva constructii noi in ultimii 25 de ani!
,,Daca nu avem de lucru, ce sa facem?”, se intreaba satenii. Nici elevii scolii n-au vreun fel de mandrie legata de valorosii lor consateni: ,,nu stim” (cine a fost Stefan Zeletin)
La moartea lui Stefan Zeletin, Ion Petrovici scria: „Un om deosebit si eminent, despre care astazi s-a vorbit cu mult mai putin decat o sa se vorbeasca maine.”
Reeditarea unei bune parti din opera sociologului si filosofului, dupa 1990 inseamna un fel de repunere in rama figurilor importante din istoria noastra cultural - stiintifica. S-ar dovedi astfel ca niciodata cartea nu putrezeste.
Dar modul de preluare a acestei opere, neintegrarea intr-un sistem educational, lipsa din circuitul valoric actual, necesar, toate acestea duc inevitabil la estomparea unor contributii cu mult peste nivelul vremii (adica intre cele doua Razboaie Mondiale). ,,Redescoperirea” operei lui Stefan Zeletin se face si se va tot face prin promovarea ideilor sale, a cartilor sale.
Pamantul natal inca mai pastreaza o statuie, unele extrase din opera, un portret al eminentului sau fiu. Din pacate, doar atat !
Orice investigatie a momentului ar putea cuprinde elemente de remanenta in randurile persoanelor (populatiei), dovezi materiale de anduranta (case, statui, inscriptii, cruci, monumente etc.) si desigur opera tiparita cat de cat sustinuta de articole in presa ori de reviste literare si de profil.
Evident, cea mai perisabila este remanenta, avandu-se in vedere rapida deteriorare a memoriei publice in conditiile asaltului mediatic, al bombardamentului video-tv si al atacului prelungit, letal asupra limbii romane prin tot ce reprezinta internetul; ca, datorita congruentei mijloacelor de informare moderne sufera ideea de romanism, nationalitate, dragoste de tara si de teritoriu local, aspect fundamental in sistemul educativ pana de curand; mai tot efectul negativ se varsa otravitor in posibilitatea apararii limbii romane. Astazi e de domeniul evidentei. Modificarile ce survin vor fi din ce in ce mai evidente pe masura globalizarii si europenizarii. Sa nu creada cineva ca este acelasi lucru cu mentinerea oazei de latinitate sau cu explozia tipografica determintata de inventia lui Guttenberg.
Pe firul restitutiv mentionat, sa constatam ca in afara de Stefan Zeletin nici o personalitate nu mai are vreo statuie. Se mai pastreaza case care n-au devenit memoriale sau muzee pentru George Emil Palade la Sendresti - Motoseni unde populatia constientizeaza permanenta premiatului Nobel si repede face legaturi cu familia sa din care ar mai exista un stranepot din partea locului. Mai exista casa in care a locuit si crescut C. D. Zeletin, la Burdusaci - Rachitoasa, dar nu se mai pastreaza nimic local dupa Ion Berdan, D. V. Marin, V. Moraru, Gh. Popa, M. Varvara s.a. Totusi oamenii acestia n-au devenit niste destarati !
(va urma)

[ add comment ] ( 20 views )
PRIMA … CLASA ! SA DAM ANILOR VIATA SI VIATA ANILOR RAMASI 
Nu noi am schimbat pentru ,,prima oara sapa-n condei si brazda-n calimara” (Arghezi) ori alergatura cu picioarele goale pe miriste, cu studiul in biblioteca si nu suntem decat o treapta neinsemnata in curgerea valorilor timpului. Dar, inca mai existam cu valoarea, voin]a si viata noastra cand putem spune fiecare: n-am trait degeaba! Botul cu ochi din Boghesti, Giurgioana, Tavadaresti s.a. de pe Valea Zeletinului a incaput in tiparul realizarilor in timp, spre a marca perceptibila urma pe nisipul miscator al unui mediu dintr-un timp framantat, probabil necesar in perpetuarea neamului de tarani romani.
Obida stransa in Valea Zeletinului scrasneste in cartea ,,Prima clasa/ de pe Valea Zeletinului”, fara nimic eroic, fara spectacol ieftin, fara lacrimogenie si de destule ori, fara explicatii.
O carte pentru noi si ai nostri (cat de multi or fi fiind…) care sa semene nadejdi exact cand ,,la varsta asta…” dispare nadejdea in ce trebuie sa mai facem pentru implinirea rostului ,,pai, de-acuma…” Adica, ce? N-avem tarina noastra, n-avem copii cu destule probleme si mai ales n-avem NADEJDI concrete in nepotii nostri ?
Cand din cinci cuvinte intr-o convorbire, unul se refera la nepoti, nu inseamna ca misiunea noastra continua, fie si pusa sub semnul crucii si chiar de ne-am refugiat la tara apropiindu-ne de pamantul in care niciunul, absolut niciunul nu vrea sa intre definitiv si repede. Naduful strans trebuie schimbat in optimismul omenesc pentru zilele ce vin, si pentru cei care mereu vin si nu-i prea intelegem astazi…
Inchinate, aparent, unei generatii expirate, paginile scrise cu gandul la fiecare actant si la toti deodata, pot fi invataminte, modele si foarte sigur atestate de noblete umana pentru urmasii nostri si urmasii urmasilor lor.
Acum consemnam ,,noduri si semne” (N. Stanescu) pentru acestia care mereu vin.
De ce si cui foloseste asemenea ,,alcatuire” scrisa!
a) Celor vii de astazi, pentru ca e constatativa si limitativa: numai celor care exista la inceputul anului 2014. Ne-am gandit care-s monedele stralucitoare din ,,sipetul” personal? Ca n-am fost un lucru mare (Eminescu) se prea poate. Dar am facut ce se putea pornind din glodul ori clisa, ori noroiul, ori saracia, ori adversitatile de pe la noi. Nu poate fi condamnat nimeni pentru ca n-a realizat mai mult. De felicitat, da, da, pentru ca a avut vointa sa reuseasca. Trebuia sa traiasca, si atat a reusit, pentru sine.
- Pentru unii tumultul vietii este prielnic, motivant si se bucura din plin de familie, copii, nepoti.
- Cativa care nu stiu ce au facut cu anii de pana acum se afunda in viata la tara, ca intr-un fel de pre-cavou, refuzand comunicarea pana si cu vecinii, dar si cu noi. N-asteapta de la viata decat plansul, descurajarea, destramarea sufleteasca, foarte arareori invinse de nadejdea concreta in viitor: nepotii, care nici aceia nu-s priviti ca flori ale vietii pentru munca de pe pamant.
Sunt la lucrul pamantului inainte de a intra in el.
- Cadavre vii sau gata de dezintegrare, prin propria vointa sau incapacitate de a gandi. Bataia lui Dumnezeu, inainte de luarea deplina a mintii.
b) Copiii!
Cat de important ca absolventii anului 1959 si-au crescut vlastare pe la umbra carora sa traiasca, dupa care astazi sa spere si pentru care sa existe; sa se miste cu dureri grele ale batranetii si sa faca, sa faca, sa faca... Nu cred ca mai este cineva, la peste 70 de ani, sanatos (trupeste) si fara sperante chiar si neclare: ,,sa mai apuc nunta nepotului…”
Deseori si copiilor le prinde bine sa-si aminteasca de obarsia lor si mai ales de eforturile mai presus de obisnuinta ale fiecarui parinte.
c) Nepotii sturlubatici (sau nu) crescuti de televizor si ,,sapand” pe internet chiar daca acum, acum cand par a nu ne lua in seama, vor avea nevoie de certificatul de origine, cat mai nobila! Ei vor trebui sa se simta intr-un cerc afectiv chiar daca vor fi niste roboti care au uitat metafora si bucuria iubirii infrigurate, neoranduite, necomandate (dar puternice).
Ei vor avea cea mai mare nevoie de sprijinul trecutului. Vor fi intrebati de ai lor, de stranepoti, cu cine au convietuit, cu primarul sau cu vacarul…
d) Istoria locului poate consemna oricand, nume, fapte, opere daca nu cumva visuri, ivirea unui geniu, persistenta unei atmosfere creative.
Chiar si numai pe internet, cartea… mai ramane!
e) De ce sa nu oferim elevilor actuali de pe Valea Zeletinului modele de munca, sperante, vointa, reusite? Daca doar 4 din 32 au opera si valoare nationala, realizati ce procentaj uluitor de reusita este? Numai intr-o clasa, dar in arealul si numarul celor care au frecventat actuala institutie de cultura care implineste abia 60 de ani!!!
NOI, prima clasa, din 1959, inca nu ne-am facut datoria. Sa ne oranduim cum trebuie averea din nastere, sa stim ce-avem de facut cu timpul care ne-a ramas.
Sa dam deci, viata anilor si anilor VIATA!


[ add comment ] ( 36 views )
Valea Zeletinului: PERLELE COROANEI 
Departe de noi sa incercam vreun soi de ,,arheologie” cultural - stiintifica ori literara intr-un areal cu radacini in negura istoriei cu traditia folclorica prevaland fata de contributiile mai mult sau mai putin culte. Desigur ca pana la urma conteaza DOCUMENTUL intr-o lume dispusa sa se conteste sau chiar sa se anuleze pe ea insasi !
Internetul e un mijloc de informare tare la indemana, util dar adesea inexact, cu nivel de informatie mediu si submediu, deci numai orientativ. Si, nicicum nu poate (inca!) sa confere un tablou cat de cat complet a ceea ce a avut mai valoros Valea Zeletinului.
Rezultatul documentarii noastre ofera un prim tablou general al personalitatilor despre care sa se poata emite judecati de valoare si chiar a se asuma riscul ierarhizarii pentru vreun secol si jumatate tinandu-se cont de spiritualitate si nu avere, de perenitatea operei si utilizarea ei in timp. Astfel s-ar impune un fel de axa a valorii prin filozoful Stefan Zeletin (Motas) - Sorana Topa, actrita, autoare de scrieri importante la mijlocul secolului al XX-lea, C. D. Zeletin, mare personalitate a vietii medicale, poet, scriitor, traducator, fenomen al spiritualitatii romanesti.
Monograful nu poate insa renunta la multe alte nume prestigioase ca Ion Popescu Zeletin, un mare si excelent silvicultor, Alexandru Demetriad, pianist, Miltiade Filipescu, academician, Marius Homoceanu - statistician, I. D. Musat, academician si destui altii care au fost si au lasat urmele geniilor fiecaruia.
Ne intoarcem astfel tot la opera scrisa desi un campion olimpic la Barcelona, Vasile Z. Mastacan (8+1), ofiteri superiori sau generali si un prizonier de razboi Tache Bruma, iarasi fac onoarea zonei.
Nicolae Iorga cand scria despre invataturile trecutului, lua foarte serios in calcul adaugirile la spiritualitatea romaneasca a unor inaintasi de apreciata si perpetua importanta.
Aceste cateva cuvinte despre ,,cei de pana mai ieri” ar fi menite sa exprime si pretuirea noastra pentru cei ,,cari au fost” (vorba lui M. Sadoveanu) si care sa deschida cel putin alte 2 capitole importante: cei de AZI si cei care vor veni.
In scopul obtinerii sugestiilor de la cititori, publicam inca o data lista personalitatilor depistate.
*
PERSONALITATI DE PE VALEA ZELETINULUI: Sergiu Adam - poet; Gelu C. Aur - dir. Palatul Culturii Iasi; Neculai S. Aur - prof. univ.; Nicu Aur - conf. univ. dr.; Profirica S. Aur - medic primar cardiolog; Toader Aur - dr. ing. general maior; Viorel T. Barbu - acad. prof. univ. dr.; Ovidiu Balan - mare compozitor si dirijor; Felix Banila - procuror sef; Ioan Berdan - profesor universitar doctor, chimist; Nicolae Braescu - magistrat; Tatiana (Galan) Bulboaca - profesor; Nicolae Carlan; Viorel Cheptine - general; Gheorghe Ciocarlan - dr. ing.; Gelu Ciorava - primarul; Vasile Cruceanu - prof. dr.; Alexandru Demetriad - pianist; Ioan Druica - profesor doctor fizician; Miltiade Filipescu - academician; Ion Florea; Preotul Galerie; Mihai Glod - medic primar specialist; Petrache Glod - prof. dr. cercetator; Iancu Grama - poet, profesor; Marius Homoceanu - statistician, dr.; Dorel Ichim - profesor doctor, arheolog, etnolog; Vasile Iosif - poet; Dumitru V. Marin - etnolog, romancier, jurnalist, istoriograf, monografist; Victor Marin - dir. Ape Iasi; Vasile Z. Mastacan - campion olimpic canoe 8+1 Barcelona; Carmen Mihalache - critic literar; Valentin Moraru - romancier; I.D. Musat - doctor in stiinte, academician; George Nestor - ziarist; Constantin Oprisan - actor (?); Ion Grigore Oprisan - scriitor, preot militar; Letitia Oprisan - pictor; George Emil Palade - medic, om de stiinta, laureat al Premiului Nobel; Sanica Palade - preot, prof. dr.; Tudor Palade - asist. univ.; Constantin Prangati - ziarist, scriitor; Constantin Popa - doctor in turism, cercetator stiintific; Gheorghe Popa - profesor universitar doctor, geochimist; Neculai Popa - proiectant; Nicolae Popa - dirijor; Ion Popescu Zeletin - silvicultor; Hristache Pricopie - profesor geografie, istoric; Dorian Spulber - prof. univ. dr.; Virgil Spulber - lector univ. dr.; Cezar Stegaru - prof. poet; Alina Tacu - poeta; Marius Teletin - conf. univ. dr. Strasbourg; Sorana Topa - doctor īn istorie; Dorinel Umbrarescu - intreprinzator; Alexandru Tacu Zeletin - poet; C. D. Zeletin - acad. doctor īn stiinte, scriitor, poet, traducator; Ion Florea Zeletin - poet; Stefan Zeletin - filozof.

[ add comment ] ( 42 views )
Prima clasa din Valea Zeletinului, PARINTII, acum 60 de ani! 
Probabil, se stie, ca dupa 1948 procentul analfabetilor se apropia de 60% in Moldova. Si, sigur, totul se baza pe agricultura, ceva-ceva pe cresterea vitelor. Poate de asta rusii ne-au pus in carca vreo 33 de milioane de tone de cereale ca datorie de razboi pe care prin 1955 nu era nici vorba sa le putem achita. Trebuia sa ,,vindem” graul cu 0,03 lei sa dam zeci de kilograme de carne la ORACA in contul delegatiilor (ce sarbatoare a fost cand a scapat de vagon plavanul nostru!) si fiecare trebuia sa execute ca palmas si cu atelajul multe ore la drumuri, apoi la cursul Zeletinului. Copiii erau rufosi (cu camasile si pantalonii din in si/ sau canepa rupte), slabanogi, cu burtile mari, cu totul scheletici, dupa foametea din 1946/ 1947.
Tara se redresa in umbra socialismului sovietic sub propaganda naucitoare impusa de automatele rusesti. Cum camioane ,,Ural” erau aproape, ca si tunuri si motociclete, si tot la indemana erau tancurile T-34. ,,Govorite pa russki” era noul limbaj de comunicare. Stransoarea a slabit dupa moartea lui Stalin (1953) dar a existat pana la retragerea trupelor rusesti (1959, la noi).
Parintii tremurau si pentru ei (daca nu-si achitau cotele erau repede ridicati) si pentru avutul lor, mai ales pentru copiii lor. Sa nu-i lase nici pe mana rusilor, nici pe a prigonitorilor care-i cautau pe reactionari si unde nu se puteau afla.
Din cei 32 de elevi ai clasei erau functionari familiile Apostol, Machedon, Zaharia, invatatori, familiile Bulboaca, Grosu Mihai, Moraru, Radu Viorica. Restul stiau bine cu plugul, sa sclipuiasca greu vreun ban pentru copiii trimisi sa invete… la ,,scoala inalta” de la Podu Turcului.
Se vedeau 3 – 5 oameni la sedintele cu parintii, pentru ca... mureau oile sau vitele de foame, iar kilometrii de parcurs cereau timp. Parca atunci nu se fura? Ba da, incepand de la lana pentru cota, graul, faina de papusoi, vaca din batatura. Asa ca se dormea iepureste, cu securea pe aproape, cu bata sau carja la indemana, cu 2 - 3 caini ageri si… vitele bine priponite!
Se mai faceau si afaceri, se mai dadeau tepe, se duceau 500 - 1000 kg de vin cu carutele la vanzare, la Tecuci, se innopta in mijlocul campurilor, langa Adjud.
Era o imensa speranta: copiii - elevi sa invete carte. Poate ca astia, ajunsi cumva, sa-i mai ajute pe ceilalti. ,,Pai, cutare isi tine copilul la scoala...” era constatarea care-i tinea de cald gospodarului. Sa se afle vreun golanas, hotoman, dusman al tarii… era de neconceput. ,,Tu sa inveti carte, sa nu te bati cu nimeni, sa ai grija ta!” Sigur, mai era grija pentru vreun paduche aparut chiar in frunte, checheritele de la oi, notitele luate de la ore, de unde lipseau manualele! Si selectia draconica!
Parintii stiau, dar atata puteau! Erau grele vremurile de dupa razboi cu tot felul de dusmani in coasta si lipsuri in fata: mamaliga taiata cu ata, oul impartit la 2, borsul cam fara carnea care trebuia valorificata, la sarbatori cate o zburatoare… la racitura!
Casele acoperite cu panusita (stuf) sau paie, geamuri din basica de bou, bordeie pe jumatate in pamant dar cu sobe, opinci, pantalonii din panza de canepa, camasa din panza de in, mai bogatii din borangic, si… caciula; mainile si picioarele crapate, nadejdea ca totul va fi mai bine.
Cu ajutorul acestor parinti - oameni au rasarit absolventii anului 1959, despre care vom mai vorbi!

[ add comment ] ( 29 views )

<<First <Back | 75 | 76 | 77 | 78 | 79 | 80 | 81 | 82 | 83 | 84 | Next> Last>>