In stadiul de azi al cercetarilor noastre, filosoful din Burdusaci este perla stralucitoare (de inceput) intr-o reconstituire rotunda care se intoarce tot la Burdusaci, la cativa metri de casa in care s-a nascut, adica acolo unde s-a ivit pe lume vivacele acad. C. D. Zeletin. Casa veche a acestuia din urma este o constructie impunatoare, inca locuita, unde, dupa donatia sa catre Primaria Rachitoasa, s-a incercat un muzeu local.
In satul Burdusaci si imprejurimile sale nu mai exista nici vreo ruda, nici vreo constructie, nici vreo idee cine ar fi fost Stefan (Motas) Zeletin!
In schimb, la scoala veche din valatuci, gata sa se darame, cu pardoseala putreda, gaurita, inestetica, unde invata circa 110 copii stransi din cateva sate apropiate, in cele 8 clase de elevi, in curte exista o statuie, bust pe un soclu si (in scoala) mai multe tablouri, extrase din presa si mentiuni despre sarbatorirea sociologului la centenarul nasterii (1982).
Cercetatorul mai mult sau mai putin avizat, observa usor ca aici si azi: a) nu exista nici umbra de cult al valorilor locale; b) in sate si comuna e aproape inexistenta opera, autoritatea sau memoria sa; c) Statuia si cele cateva extrase (de pe peretii cancelariei) par neglijate, sunt innegrite si inutile; d) oficialitatile au doar prea slabe cunostinte si cu totul minima vointa de a oferi MODELE, chiar daca au la dispozitie materialul didactic si probatoriu, numai sa intinda mana sau vorbirea spre acest aspect; e) componenta educationala actuala nu cuprinde si ,,triada locala sociologul Stefan Zeletin - sculptorul Patriciu Mateescu - academicianul C. D. Zeletin la care sa-l adauge pe scriitorul Valentin Moraru (si altii ca cei 11).
Totul pe fondul dezintegrarii satului (fost candva centru de comuna) cu populatie foarte imbatranita, tineret plecat in strainatate, sosea balastata (in lateral fata de cea asfaltata) si doar cateva constructii noi in ultimii 25 de ani!
,,Daca nu avem de lucru, ce sa facem?, se intreaba satenii. Nici elevii scolii n-au vreun fel de mandrie legata de valorosii lor consateni: ,,nu stim (cine a fost Stefan Zeletin)
La moartea lui Stefan Zeletin, Ion Petrovici scria: Un om deosebit si eminent, despre care astazi s-a vorbit cu mult mai putin decat o sa se vorbeasca maine.
Reeditarea unei bune parti din opera sociologului si filosofului, dupa 1990 inseamna un fel de repunere in rama figurilor importante din istoria noastra cultural - stiintifica. S-ar dovedi astfel ca niciodata cartea nu putrezeste.
Dar modul de preluare a acestei opere, neintegrarea intr-un sistem educational, lipsa din circuitul valoric actual, necesar, toate acestea duc inevitabil la estomparea unor contributii cu mult peste nivelul vremii (adica intre cele doua Razboaie Mondiale). ,,Redescoperirea operei lui Stefan Zeletin se face si se va tot face prin promovarea ideilor sale, a cartilor sale.
Pamantul natal inca mai pastreaza o statuie, unele extrase din opera, un portret al eminentului sau fiu. Din pacate, doar atat !
Orice investigatie a momentului ar putea cuprinde elemente de remanenta in randurile persoanelor (populatiei), dovezi materiale de anduranta (case, statui, inscriptii, cruci, monumente etc.) si desigur opera tiparita cat de cat sustinuta de articole in presa ori de reviste literare si de profil.
Evident, cea mai perisabila este remanenta, avandu-se in vedere rapida deteriorare a memoriei publice in conditiile asaltului mediatic, al bombardamentului video-tv si al atacului prelungit, letal asupra limbii romane prin tot ce reprezinta internetul; ca, datorita congruentei mijloacelor de informare moderne sufera ideea de romanism, nationalitate, dragoste de tara si de teritoriu local, aspect fundamental in sistemul educativ pana de curand; mai tot efectul negativ se varsa otravitor in posibilitatea apararii limbii romane. Astazi e de domeniul evidentei. Modificarile ce survin vor fi din ce in ce mai evidente pe masura globalizarii si europenizarii. Sa nu creada cineva ca este acelasi lucru cu mentinerea oazei de latinitate sau cu explozia tipografica determintata de inventia lui Guttenberg.
Pe firul restitutiv mentionat, sa constatam ca in afara de Stefan Zeletin nici o personalitate nu mai are vreo statuie. Se mai pastreaza case care n-au devenit memoriale sau muzee pentru George Emil Palade la Sendresti - Motoseni unde populatia constientizeaza permanenta premiatului Nobel si repede face legaturi cu familia sa din care ar mai exista un stranepot din partea locului. Mai exista casa in care a locuit si crescut C. D. Zeletin, la Burdusaci - Rachitoasa, dar nu se mai pastreaza nimic local dupa Ion Berdan, D. V. Marin, V. Moraru, Gh. Popa, M. Varvara s.a. Totusi oamenii acestia n-au devenit niste destarati !
(va urma)
[ add comment ] ( 20 views )
Nu noi am schimbat pentru ,,prima oara sapa-n condei si brazda-n calimara (Arghezi) ori alergatura cu picioarele goale pe miriste, cu studiul in biblioteca si nu suntem decat o treapta neinsemnata in curgerea valorilor timpului. Dar, inca mai existam cu valoarea, voin]a si viata noastra cand putem spune fiecare: n-am trait degeaba! Botul cu ochi din Boghesti, Giurgioana, Tavadaresti s.a. de pe Valea Zeletinului a incaput in tiparul realizarilor in timp, spre a marca perceptibila urma pe nisipul miscator al unui mediu dintr-un timp framantat, probabil necesar in perpetuarea neamului de tarani romani.
Obida stransa in Valea Zeletinului scrasneste in cartea ,,Prima clasa/ de pe Valea Zeletinului, fara nimic eroic, fara spectacol ieftin, fara lacrimogenie si de destule ori, fara explicatii.
O carte pentru noi si ai nostri (cat de multi or fi fiind ) care sa semene nadejdi exact cand ,,la varsta asta dispare nadejdea in ce trebuie sa mai facem pentru implinirea rostului ,,pai, de-acuma Adica, ce? N-avem tarina noastra, n-avem copii cu destule probleme si mai ales n-avem NADEJDI concrete in nepotii nostri ?
Cand din cinci cuvinte intr-o convorbire, unul se refera la nepoti, nu inseamna ca misiunea noastra continua, fie si pusa sub semnul crucii si chiar de ne-am refugiat la tara apropiindu-ne de pamantul in care niciunul, absolut niciunul nu vrea sa intre definitiv si repede. Naduful strans trebuie schimbat in optimismul omenesc pentru zilele ce vin, si pentru cei care mereu vin si nu-i prea intelegem astazi
Inchinate, aparent, unei generatii expirate, paginile scrise cu gandul la fiecare actant si la toti deodata, pot fi invataminte, modele si foarte sigur atestate de noblete umana pentru urmasii nostri si urmasii urmasilor lor.
Acum consemnam ,,noduri si semne (N. Stanescu) pentru acestia care mereu vin.
De ce si cui foloseste asemenea ,,alcatuire scrisa!
a) Celor vii de astazi, pentru ca e constatativa si limitativa: numai celor care exista la inceputul anului 2014. Ne-am gandit care-s monedele stralucitoare din ,,sipetul personal? Ca n-am fost un lucru mare (Eminescu) se prea poate. Dar am facut ce se putea pornind din glodul ori clisa, ori noroiul, ori saracia, ori adversitatile de pe la noi. Nu poate fi condamnat nimeni pentru ca n-a realizat mai mult. De felicitat, da, da, pentru ca a avut vointa sa reuseasca. Trebuia sa traiasca, si atat a reusit, pentru sine.
- Pentru unii tumultul vietii este prielnic, motivant si se bucura din plin de familie, copii, nepoti.
- Cativa care nu stiu ce au facut cu anii de pana acum se afunda in viata la tara, ca intr-un fel de pre-cavou, refuzand comunicarea pana si cu vecinii, dar si cu noi. N-asteapta de la viata decat plansul, descurajarea, destramarea sufleteasca, foarte arareori invinse de nadejdea concreta in viitor: nepotii, care nici aceia nu-s priviti ca flori ale vietii pentru munca de pe pamant.
Sunt la lucrul pamantului inainte de a intra in el.
- Cadavre vii sau gata de dezintegrare, prin propria vointa sau incapacitate de a gandi. Bataia lui Dumnezeu, inainte de luarea deplina a mintii.
b) Copiii!
Cat de important ca absolventii anului 1959 si-au crescut vlastare pe la umbra carora sa traiasca, dupa care astazi sa spere si pentru care sa existe; sa se miste cu dureri grele ale batranetii si sa faca, sa faca, sa faca... Nu cred ca mai este cineva, la peste 70 de ani, sanatos (trupeste) si fara sperante chiar si neclare: ,,sa mai apuc nunta nepotului
Deseori si copiilor le prinde bine sa-si aminteasca de obarsia lor si mai ales de eforturile mai presus de obisnuinta ale fiecarui parinte.
c) Nepotii sturlubatici (sau nu) crescuti de televizor si ,,sapand pe internet chiar daca acum, acum cand par a nu ne lua in seama, vor avea nevoie de certificatul de origine, cat mai nobila! Ei vor trebui sa se simta intr-un cerc afectiv chiar daca vor fi niste roboti care au uitat metafora si bucuria iubirii infrigurate, neoranduite, necomandate (dar puternice).
Ei vor avea cea mai mare nevoie de sprijinul trecutului. Vor fi intrebati de ai lor, de stranepoti, cu cine au convietuit, cu primarul sau cu vacarul
d) Istoria locului poate consemna oricand, nume, fapte, opere daca nu cumva visuri, ivirea unui geniu, persistenta unei atmosfere creative.
Chiar si numai pe internet, cartea mai ramane!
e) De ce sa nu oferim elevilor actuali de pe Valea Zeletinului modele de munca, sperante, vointa, reusite? Daca doar 4 din 32 au opera si valoare nationala, realizati ce procentaj uluitor de reusita este? Numai intr-o clasa, dar in arealul si numarul celor care au frecventat actuala institutie de cultura care implineste abia 60 de ani!!!
NOI, prima clasa, din 1959, inca nu ne-am facut datoria. Sa ne oranduim cum trebuie averea din nastere, sa stim ce-avem de facut cu timpul care ne-a ramas.
Sa dam deci, viata anilor si anilor VIATA!
[ add comment ] ( 36 views )
Departe de noi sa incercam vreun soi de ,,arheologie cultural - stiintifica ori literara intr-un areal cu radacini in negura istoriei cu traditia folclorica prevaland fata de contributiile mai mult sau mai putin culte. Desigur ca pana la urma conteaza DOCUMENTUL intr-o lume dispusa sa se conteste sau chiar sa se anuleze pe ea insasi !
Internetul e un mijloc de informare tare la indemana, util dar adesea inexact, cu nivel de informatie mediu si submediu, deci numai orientativ. Si, nicicum nu poate (inca!) sa confere un tablou cat de cat complet a ceea ce a avut mai valoros Valea Zeletinului.
Rezultatul documentarii noastre ofera un prim tablou general al personalitatilor despre care sa se poata emite judecati de valoare si chiar a se asuma riscul ierarhizarii pentru vreun secol si jumatate tinandu-se cont de spiritualitate si nu avere, de perenitatea operei si utilizarea ei in timp. Astfel s-ar impune un fel de axa a valorii prin filozoful Stefan Zeletin (Motas) - Sorana Topa, actrita, autoare de scrieri importante la mijlocul secolului al XX-lea, C. D. Zeletin, mare personalitate a vietii medicale, poet, scriitor, traducator, fenomen al spiritualitatii romanesti.
Monograful nu poate insa renunta la multe alte nume prestigioase ca Ion Popescu Zeletin, un mare si excelent silvicultor, Alexandru Demetriad, pianist, Miltiade Filipescu, academician, Marius Homoceanu - statistician, I. D. Musat, academician si destui altii care au fost si au lasat urmele geniilor fiecaruia.
Ne intoarcem astfel tot la opera scrisa desi un campion olimpic la Barcelona, Vasile Z. Mastacan (8+1), ofiteri superiori sau generali si un prizonier de razboi Tache Bruma, iarasi fac onoarea zonei.
Nicolae Iorga cand scria despre invataturile trecutului, lua foarte serios in calcul adaugirile la spiritualitatea romaneasca a unor inaintasi de apreciata si perpetua importanta.
Aceste cateva cuvinte despre ,,cei de pana mai ieri ar fi menite sa exprime si pretuirea noastra pentru cei ,,cari au fost (vorba lui M. Sadoveanu) si care sa deschida cel putin alte 2 capitole importante: cei de AZI si cei care vor veni.
In scopul obtinerii sugestiilor de la cititori, publicam inca o data lista personalitatilor depistate.
*
PERSONALITATI DE PE VALEA ZELETINULUI: Sergiu Adam - poet; Gelu C. Aur - dir. Palatul Culturii Iasi; Neculai S. Aur - prof. univ.; Nicu Aur - conf. univ. dr.; Profirica S. Aur - medic primar cardiolog; Toader Aur - dr. ing. general maior; Viorel T. Barbu - acad. prof. univ. dr.; Ovidiu Balan - mare compozitor si dirijor; Felix Banila - procuror sef; Ioan Berdan - profesor universitar doctor, chimist; Nicolae Braescu - magistrat; Tatiana (Galan) Bulboaca - profesor; Nicolae Carlan; Viorel Cheptine - general; Gheorghe Ciocarlan - dr. ing.; Gelu Ciorava - primarul; Vasile Cruceanu - prof. dr.; Alexandru Demetriad - pianist; Ioan Druica - profesor doctor fizician; Miltiade Filipescu - academician; Ion Florea; Preotul Galerie; Mihai Glod - medic primar specialist; Petrache Glod - prof. dr. cercetator; Iancu Grama - poet, profesor; Marius Homoceanu - statistician, dr.; Dorel Ichim - profesor doctor, arheolog, etnolog; Vasile Iosif - poet; Dumitru V. Marin - etnolog, romancier, jurnalist, istoriograf, monografist; Victor Marin - dir. Ape Iasi; Vasile Z. Mastacan - campion olimpic canoe 8+1 Barcelona; Carmen Mihalache - critic literar; Valentin Moraru - romancier; I.D. Musat - doctor in stiinte, academician; George Nestor - ziarist; Constantin Oprisan - actor (?); Ion Grigore Oprisan - scriitor, preot militar; Letitia Oprisan - pictor; George Emil Palade - medic, om de stiinta, laureat al Premiului Nobel; Sanica Palade - preot, prof. dr.; Tudor Palade - asist. univ.; Constantin Prangati - ziarist, scriitor; Constantin Popa - doctor in turism, cercetator stiintific; Gheorghe Popa - profesor universitar doctor, geochimist; Neculai Popa - proiectant; Nicolae Popa - dirijor; Ion Popescu Zeletin - silvicultor; Hristache Pricopie - profesor geografie, istoric; Dorian Spulber - prof. univ. dr.; Virgil Spulber - lector univ. dr.; Cezar Stegaru - prof. poet; Alina Tacu - poeta; Marius Teletin - conf. univ. dr. Strasbourg; Sorana Topa - doctor īn istorie; Dorinel Umbrarescu - intreprinzator; Alexandru Tacu Zeletin - poet; C. D. Zeletin - acad. doctor īn stiinte, scriitor, poet, traducator; Ion Florea Zeletin - poet; Stefan Zeletin - filozof.
[ add comment ] ( 42 views )
Probabil, se stie, ca dupa 1948 procentul analfabetilor se apropia de 60% in Moldova. Si, sigur, totul se baza pe agricultura, ceva-ceva pe cresterea vitelor. Poate de asta rusii ne-au pus in carca vreo 33 de milioane de tone de cereale ca datorie de razboi pe care prin 1955 nu era nici vorba sa le putem achita. Trebuia sa ,,vindem graul cu 0,03 lei sa dam zeci de kilograme de carne la ORACA in contul delegatiilor (ce sarbatoare a fost cand a scapat de vagon plavanul nostru!) si fiecare trebuia sa execute ca palmas si cu atelajul multe ore la drumuri, apoi la cursul Zeletinului. Copiii erau rufosi (cu camasile si pantalonii din in si/ sau canepa rupte), slabanogi, cu burtile mari, cu totul scheletici, dupa foametea din 1946/ 1947.
Tara se redresa in umbra socialismului sovietic sub propaganda naucitoare impusa de automatele rusesti. Cum camioane ,,Ural erau aproape, ca si tunuri si motociclete, si tot la indemana erau tancurile T-34. ,,Govorite pa russki era noul limbaj de comunicare. Stransoarea a slabit dupa moartea lui Stalin (1953) dar a existat pana la retragerea trupelor rusesti (1959, la noi).
Parintii tremurau si pentru ei (daca nu-si achitau cotele erau repede ridicati) si pentru avutul lor, mai ales pentru copiii lor. Sa nu-i lase nici pe mana rusilor, nici pe a prigonitorilor care-i cautau pe reactionari si unde nu se puteau afla.
Din cei 32 de elevi ai clasei erau functionari familiile Apostol, Machedon, Zaharia, invatatori, familiile Bulboaca, Grosu Mihai, Moraru, Radu Viorica. Restul stiau bine cu plugul, sa sclipuiasca greu vreun ban pentru copiii trimisi sa invete la ,,scoala inalta de la Podu Turcului.
Se vedeau 3 5 oameni la sedintele cu parintii, pentru ca... mureau oile sau vitele de foame, iar kilometrii de parcurs cereau timp. Parca atunci nu se fura? Ba da, incepand de la lana pentru cota, graul, faina de papusoi, vaca din batatura. Asa ca se dormea iepureste, cu securea pe aproape, cu bata sau carja la indemana, cu 2 - 3 caini ageri si vitele bine priponite!
Se mai faceau si afaceri, se mai dadeau tepe, se duceau 500 - 1000 kg de vin cu carutele la vanzare, la Tecuci, se innopta in mijlocul campurilor, langa Adjud.
Era o imensa speranta: copiii - elevi sa invete carte. Poate ca astia, ajunsi cumva, sa-i mai ajute pe ceilalti. ,,Pai, cutare isi tine copilul la scoala... era constatarea care-i tinea de cald gospodarului. Sa se afle vreun golanas, hotoman, dusman al tarii era de neconceput. ,,Tu sa inveti carte, sa nu te bati cu nimeni, sa ai grija ta! Sigur, mai era grija pentru vreun paduche aparut chiar in frunte, checheritele de la oi, notitele luate de la ore, de unde lipseau manualele! Si selectia draconica!
Parintii stiau, dar atata puteau! Erau grele vremurile de dupa razboi cu tot felul de dusmani in coasta si lipsuri in fata: mamaliga taiata cu ata, oul impartit la 2, borsul cam fara carnea care trebuia valorificata, la sarbatori cate o zburatoare la racitura!
Casele acoperite cu panusita (stuf) sau paie, geamuri din basica de bou, bordeie pe jumatate in pamant dar cu sobe, opinci, pantalonii din panza de canepa, camasa din panza de in, mai bogatii din borangic, si caciula; mainile si picioarele crapate, nadejdea ca totul va fi mai bine.
Cu ajutorul acestor parinti - oameni au rasarit absolventii anului 1959, despre care vom mai vorbi!
[ add comment ] ( 29 views )
Nu trebuie nicicum uitat: in anii 50 se construia avan baza si poate ceva din infrastructura pentru constructia socialismului de tip sovietic. Pana dupa moartea lui Stalin existau ordine pe baza de pistol si oamenii puteau fi extrem de usor dusi legati. S-a instalat repede o atmosfera de a) teroare de tip rusesc (caci insasi lumina venea de la rasarit), care sa se aplice si in agricultura unde s-au infiintat primele Gospodarii Agricole Colective (1949) si se vorbea de transformarea noua, sovietica, a agriculturii. In industrie era tot mai simplu pentru ca noile conduceri erau mana (sau sabie) prelungita a partidului si guvernului. In armata erau promovati tot felul de deformati care sa-si lipeasca repede calcaiele daca trebuia sa innabuse o revolta. Astia aveau ordin sa-si educe familiile sa nu protesteze in vreun fel (cotele obligatorii erau foarte mari si greu de suportat). Vasile Ilie Marin (verisor) cu doar patru clase a ajuns capitan in cateva luni si a avut misiuni speciale in Baragan (deportarile ). Au fost pusi pe liber multi, daca nu toti, ofiterii de cariera, iar acestia promovati dupa credinta.
Forta propagandei socialiste mergea in mina. Nu era nici o meserie mai frumoasa, mai desteapta, mai patriotica decat aceea de miner in subteran. Culmea realizarii umane! Drept care clasa a-IV-a din Giurgioana voia toata sa devina unsa cu funinginea minei pe frunte sa impinga vagoane, sa scoata sterilul.
b) S-a introdus o propaganda teribila in scoli, si parintii n-aveau nici o vorba de spus decat rezistenta pasiva pe care sa n-o stie nici copiii. Maretele realizari ale Uniunii Sovietice, sovtransport, sovauto, sovtractor, intrecerile stahanoviste se transmiteau si comentau in lecturi publice ale ziarului ,,Steagul Rosu sau ,,Scinteia, obligatoriu de invatatori si profesori iar jurnalele de film nu erau lipsite de tot felul de indemnuri si amenintari ca trebuie sa facem ca cei de pe Don, de la Donetk, Lugansk etc. ca altfel vin inundatiile (las ca au si venit).
c) Cultul personalitatii lui Stalin. Desi nu se gaseau caiete, nu prea exista hartie top (si erau si foarte scumpe) mii si mii de tone de scrisori de dragoste, pretuire si atasament pentru invatatorul popoarelor, generalissimul Iosif Vissarionovici, au fost expediate din Plasa Podu Turcului (inclusiv comuna Giurgioana) si Raionul Zeletin. Elevi, tarani, muncitori...
Bietele invatatoare ii puneau pe copii sa scrie unu pana la patru bucati pe zi, mai ales in 1952 - 1953. La moartea lui Stalin (5 martie 1953) a fost mare tragedie nationala romaneasca si s-au transmis milioane de mesaje, s-au trimis delegatii inlacrimate catre Moscova. In scoli, drapel in berna, fara cursuri...
Dupa venirea lui Hrusciov s-au schimbat lucrurile: a inceput vanatoarea legionarilor. Era de ajuns un simplu denunt anonim sa fii purtat prin posturi de militie, la centrul de comuna sau raion. Erau aratati ziua cu catuse, chiar lanturi la maini, atitudini spasite pentru exemplificare.
Parintii i-au sfatuit pe copii sa li se destainuie ce si cu cine au vorbit, scoala invers, sa-i evite pe cei care vorbeau despre Codreanu sau oastea Capitanului. Le era tuturor atat de frica, incat nici la scoala, nici acasa, cu colegii sau cu vecinii nu comentau nici maretele realizari, nici rebeliunea, nici organizatia. Pana in 1961 a existat aceasta prigoana antilegionara si ca mijloc de presiune pentru a fi trecuti la colectiva. Dat fiind rezistenta populatiei de la tara, s-au acceptat cooperativele agricole de productie, intovarasirile, ca o forma intermediara de socializare a agriculturii. In domeniul educatiei era situatia in care copiii erau sfatuiti sa-i denunte pe oprimatori, chiaburi, incusiv in adunarile lor, iar parintii erau si ei denuntati uneori datorita presiunilor asupra copiilor. Acolo unde s-au rupt legaturile intre parinti si copii, acestia din urma au ajuns niste nenorociti. Disparea respectul familiei.
Daca in sate era greu pentru toti vandutii sa-i lamureasca pe tarani, in scoli lucrurile erau simple: poezie noua, tare patriotica, cu omagii Uniunii Sovietice (A. Toma, D. Desliu s.a.) texte noi dintre care si cele ale lui Sadoveanu erau scrise pentru propaganda, pentru formarea sufletului de copil care sa se jertfeasca pentru partid, tara, popor, chiar tradandu-si familia. Sa vada, saracul, cat de multi si de rai sunt dusmanii lui si ai tarii, cu Iosip Broz Tito si bosii americani (cu fundurile grase) in prim plan. Ce, caricaturi !
Organizatia de pionieri era foarte dinamica si se crea impresia ca cine nu este membru ori e un natang, ori fiul unui dusman al poporului. Cand veneau in serviciu comandat inspectorii intrebau cati din cati sunt cu cravata rosie, cati se pregatesc, si, de regula, se trasau sarcini. Era mult mai usor de exmatriculat, un nepionier, de lasat corigent sau de nebagat in seama. Se crea dorinta individuala de a ajunge pionier sau utecist si pana la urma erau ,,stegarii vremurilor noi cam toti dintr-o clasa.
Erau si ,,cantatori in fiecare clasa; dar fie ca cel dintr-a XI-a/ 59 era foarte destept sa nu-si ridice colegii in cap, fie era fraier rau pentru n-a existat niciodata sentimentul turnatoriei printre colegi. Dac-ai fost, care-ai fost ma?
(va continua)
[ add comment ] ( 38 views )
Calendar
