Prima clasa din Valea Zeletinului, PARINTII, acum 60 de ani! 
Probabil, se stie, ca dupa 1948 procentul analfabetilor se apropia de 60% in Moldova. Si, sigur, totul se baza pe agricultura, ceva-ceva pe cresterea vitelor. Poate de asta rusii ne-au pus in carca vreo 33 de milioane de tone de cereale ca datorie de razboi pe care prin 1955 nu era nici vorba sa le putem achita. Trebuia sa ,,vindem” graul cu 0,03 lei sa dam zeci de kilograme de carne la ORACA in contul delegatiilor (ce sarbatoare a fost cand a scapat de vagon plavanul nostru!) si fiecare trebuia sa execute ca palmas si cu atelajul multe ore la drumuri, apoi la cursul Zeletinului. Copiii erau rufosi (cu camasile si pantalonii din in si/ sau canepa rupte), slabanogi, cu burtile mari, cu totul scheletici, dupa foametea din 1946/ 1947.
Tara se redresa in umbra socialismului sovietic sub propaganda naucitoare impusa de automatele rusesti. Cum camioane ,,Ural” erau aproape, ca si tunuri si motociclete, si tot la indemana erau tancurile T-34. ,,Govorite pa russki” era noul limbaj de comunicare. Stransoarea a slabit dupa moartea lui Stalin (1953) dar a existat pana la retragerea trupelor rusesti (1959, la noi).
Parintii tremurau si pentru ei (daca nu-si achitau cotele erau repede ridicati) si pentru avutul lor, mai ales pentru copiii lor. Sa nu-i lase nici pe mana rusilor, nici pe a prigonitorilor care-i cautau pe reactionari si unde nu se puteau afla.
Din cei 32 de elevi ai clasei erau functionari familiile Apostol, Machedon, Zaharia, invatatori, familiile Bulboaca, Grosu Mihai, Moraru, Radu Viorica. Restul stiau bine cu plugul, sa sclipuiasca greu vreun ban pentru copiii trimisi sa invete… la ,,scoala inalta” de la Podu Turcului.
Se vedeau 3 – 5 oameni la sedintele cu parintii, pentru ca... mureau oile sau vitele de foame, iar kilometrii de parcurs cereau timp. Parca atunci nu se fura? Ba da, incepand de la lana pentru cota, graul, faina de papusoi, vaca din batatura. Asa ca se dormea iepureste, cu securea pe aproape, cu bata sau carja la indemana, cu 2 - 3 caini ageri si… vitele bine priponite!
Se mai faceau si afaceri, se mai dadeau tepe, se duceau 500 - 1000 kg de vin cu carutele la vanzare, la Tecuci, se innopta in mijlocul campurilor, langa Adjud.
Era o imensa speranta: copiii - elevi sa invete carte. Poate ca astia, ajunsi cumva, sa-i mai ajute pe ceilalti. ,,Pai, cutare isi tine copilul la scoala...” era constatarea care-i tinea de cald gospodarului. Sa se afle vreun golanas, hotoman, dusman al tarii… era de neconceput. ,,Tu sa inveti carte, sa nu te bati cu nimeni, sa ai grija ta!” Sigur, mai era grija pentru vreun paduche aparut chiar in frunte, checheritele de la oi, notitele luate de la ore, de unde lipseau manualele! Si selectia draconica!
Parintii stiau, dar atata puteau! Erau grele vremurile de dupa razboi cu tot felul de dusmani in coasta si lipsuri in fata: mamaliga taiata cu ata, oul impartit la 2, borsul cam fara carnea care trebuia valorificata, la sarbatori cate o zburatoare… la racitura!
Casele acoperite cu panusita (stuf) sau paie, geamuri din basica de bou, bordeie pe jumatate in pamant dar cu sobe, opinci, pantalonii din panza de canepa, camasa din panza de in, mai bogatii din borangic, si… caciula; mainile si picioarele crapate, nadejdea ca totul va fi mai bine.
Cu ajutorul acestor parinti - oameni au rasarit absolventii anului 1959, despre care vom mai vorbi!

[ add comment ] ( 23 views )
Politica si … scolarii La Podu Turcului 
Nu trebuie nicicum uitat: in anii ’50 se construia avan baza si poate ceva din infrastructura pentru constructia socialismului de tip sovietic. Pana dupa moartea lui Stalin existau ordine pe baza de pistol si oamenii puteau fi extrem de usor dusi legati. S-a instalat repede o atmosfera de a) teroare de tip rusesc (caci insasi lumina venea de la rasarit), care sa se aplice si in agricultura unde s-au infiintat primele Gospodarii Agricole Colective (1949) si se vorbea de transformarea noua, sovietica, a agriculturii. In industrie era tot mai simplu pentru ca noile conduceri erau mana (sau sabie) prelungita a partidului si guvernului. In armata erau promovati tot felul de deformati care sa-si lipeasca repede calcaiele daca trebuia sa innabuse o revolta. Astia aveau ordin sa-si educe familiile sa nu protesteze in vreun fel (cotele obligatorii erau foarte mari si greu de suportat). Vasile Ilie Marin (verisor) cu doar patru clase a ajuns capitan in cateva luni si a avut misiuni speciale in Baragan (deportarile…). Au fost pusi pe liber multi, daca nu toti, ofiterii de cariera, iar acestia promovati dupa credinta.
Forta propagandei socialiste mergea… in mina. Nu era nici o meserie mai frumoasa, mai desteapta, mai patriotica decat aceea de miner in subteran. Culmea realizarii umane! Drept care clasa a-IV-a din Giurgioana voia toata sa devina unsa cu funinginea minei pe frunte sa impinga vagoane, sa scoata sterilul.
b) S-a introdus o propaganda teribila in scoli, si parintii n-aveau nici o vorba de spus decat rezistenta pasiva pe care sa n-o stie nici copiii. Maretele realizari ale Uniunii Sovietice, sovtransport, sovauto, sovtractor, intrecerile stahanoviste se transmiteau si comentau in lecturi publice ale ziarului ,,Steagul Rosu” sau ,,Scinteia”, obligatoriu de invatatori si profesori iar jurnalele de film nu erau lipsite de tot felul de indemnuri si amenintari ca trebuie sa facem ca cei de pe Don, de la Donetk, Lugansk etc. ca altfel… vin inundatiile (las’ ca au si venit).
c) Cultul personalitatii lui Stalin. Desi nu se gaseau caiete, nu prea exista hartie top (si erau si foarte scumpe) mii si mii de tone de scrisori de dragoste, pretuire si atasament pentru invatatorul popoarelor, generalissimul Iosif Vissarionovici, au fost expediate din Plasa Podu Turcului (inclusiv comuna Giurgioana) si Raionul Zeletin. Elevi, tarani, muncitori...
Bietele invatatoare ii puneau pe copii sa scrie unu pana la patru bucati pe zi, mai ales in 1952 - 1953. La moartea lui Stalin (5 martie 1953) a fost mare tragedie nationala romaneasca si s-au transmis milioane de mesaje, s-au trimis delegatii inlacrimate catre Moscova. In scoli, drapel in berna, fara cursuri...
Dupa venirea lui Hrusciov s-au schimbat lucrurile: a inceput vanatoarea legionarilor. Era de ajuns un simplu denunt anonim sa fii purtat prin posturi de militie, la centrul de comuna sau raion. Erau aratati ziua cu catuse, chiar lanturi la maini, atitudini spasite pentru exemplificare.
Parintii i-au sfatuit pe copii sa li se destainuie ce si cu cine au vorbit, scoala invers, sa-i evite pe cei care vorbeau despre Codreanu sau oastea Capitanului. Le era tuturor atat de frica, incat nici la scoala, nici acasa, cu colegii sau cu vecinii nu comentau nici maretele realizari, nici rebeliunea, nici organizatia. Pana in 1961 a existat aceasta prigoana antilegionara si ca mijloc de presiune pentru a fi trecuti la colectiva. Dat fiind rezistenta populatiei de la tara, s-au acceptat cooperativele agricole de productie, intovarasirile, ca o forma intermediara de socializare a agriculturii. In domeniul educatiei era situatia in care copiii erau sfatuiti sa-i denunte pe oprimatori, chiaburi, incusiv in adunarile lor, iar parintii erau si ei denuntati uneori datorita presiunilor asupra copiilor. Acolo unde s-au rupt legaturile intre parinti si copii, acestia din urma au ajuns niste nenorociti. Disparea respectul familiei.
Daca in sate era greu pentru toti vandutii sa-i lamureasca pe tarani, in scoli lucrurile erau simple: poezie noua, tare patriotica, cu omagii Uniunii Sovietice (A. Toma, D. Desliu s.a.) texte noi dintre care si cele ale lui Sadoveanu erau scrise pentru propaganda, pentru formarea sufletului de copil care sa se jertfeasca pentru partid, tara, popor, chiar tradandu-si familia. Sa vada, saracul, cat de multi si de rai sunt dusmanii lui si ai tarii, cu Iosip Broz Tito si bosii americani (cu fundurile grase) in prim plan. Ce, caricaturi !
Organizatia de pionieri era foarte dinamica si se crea impresia ca cine nu este membru ori e un natang, ori fiul unui dusman al poporului. Cand veneau in serviciu comandat inspectorii intrebau cati din cati sunt cu cravata rosie, cati se pregatesc, si, de regula, se trasau sarcini. Era mult mai usor de exmatriculat, un nepionier, de lasat corigent sau de nebagat in seama. Se crea dorinta individuala de a ajunge pionier sau utecist si pana la urma erau ,,stegarii vremurilor noi” cam toti dintr-o clasa.
Erau si ,,cantatori” in fiecare clasa; dar fie ca cel dintr-a XI-a/ ’59 era foarte destept sa nu-si ridice colegii in cap, fie era fraier rau pentru n-a existat niciodata sentimentul turnatoriei printre colegi. Dac-ai fost, care-ai fost ma?
(va continua)

[ add comment ] ( 27 views )
Valea Zeletinului: CULTURA ELEVILOR in preajma anului 1959 
Toti, dar absolut toti, au venit cu cei 7 ani de acasa. Plecau de la mari greutati in familie, de la munca grea a campului, nu puteau sa nu respecte sfaturile si grijile parintilor si veneau pentru carte adica pentru a invata si a ajunge cineva in viata. Desi se urmarea fabricarea activistilor de partid… nu prea erau.
Biblioteca comunala avea un fond de cateva mii de volume, in mare parte povestiri eroice sovietice. Erau lecturi obligatorii, cu dezbatere la ore, la ,,marea” literatura sovietica: M. Solohov - ,,Pe Donul linistit”, povestile catorva aviatori ca Cikalov sau Alexeev, istoria marilor fapte pentru construirea comunismului sovietic si mai ales sacrificiul de sange in al Doilea Razboi Mondial. ,,Pai ostasul sovietic trece prin apa, prin gheata, prin foc sa-si indeplineasca datoria. ~mpuscat mortal in piept, nu-si dadea ultima suflare pana nu-si dobora dusmanul”.
Majoritatea elevilor din liceu erau cititori constiinciosi si raspundeau la dezbaterile (politice organizate), ca seminarii adevarate nu prea erau. Profesor de romana Minea Damian isi ascundea cu greu aversiunea pentru acest fel de literatura. Chiar ii controla pe elevi ce citesc si se facea ca nu observa ca intre ei circulau doxurile (opere de actiune si dragoste) frantuzesti sau unii riscau sa imprumute de la altii literatura interzisa ca opera lui Stendhal (,,Rosu si Negru” sau povestirile de dragoste), Victor Hugo, Charles Baudelaire, Balzac. La acesta din urma erau niste scrieri amputate si la Ch. Dickens, dar recomandata era literatura sovietica (nu rusa) pentru crearea omului nou, luptator pentru o cauza sociala revolutionara (nu nobila).
Nu exista televizor asa ca Marin Dumitru si Sirghi Mihai organizau vizionarile colective la cinematograf cam o data pe luna. Avantajul organizatorilor cel mai urmarit a fost ca beneficiau de intrare gratuita.
La jurnal (deci inainte de film) erau actualitatile cu marile succese ale noii oranduiri si demascarea contrarevolutionarilor. Era distrus ca om, cel ce ajungea pe celuloid ca si in presa timpului.
,,Steagul rosu” era ziarul Comitetului Judetean de partid Bacau si cam singurul la care elevii aveau acces. ~n 1958 cateva articole ale lui Dumitru Marin au criticat biblioteca din Giurgioana si ramanerea in urma a regularizarii albiei Zeletinului pentru ca fiecare cetatean avea obligatia sa sape 8 - 12 ml de parau dupa un tipar comunicat. Cate tone de pamant trebuia sa scoata taranul, doar cu lopata si harletul… calculul se facea la 3 m adancime, 8 latime si maluri tasate, inclinate. (Astfel a inceput distrugerea LUNCII Zeletinului).
Horele, balurile (putine si politizate), sezatorile (cu sarbusca lor) erau suplimentate de nunti, logodne, botezuri. Se vehiculau si dintre vechile cantece, balade, framantari de limba, ghicitori, dar a aparut ,,cantecul nou” un fel de jurnal vorbit cu text de brigada artistica sau cu poezia lui A. Toma (ramas ca exemplu de cum nu trebuie realizata poezia).
Din serbarile populare nu lipsea poezia patriotica (partidul conducator, eroii noi nouti ca ,,Lazar de la Rusca” - Dan Desliu) si era puternic incurajata noua generatie incepand cu ,,Scanteia”, ,,Scanteia tineretului” si pana la cele 20-25 de foi ale Cenaclului din liceu scrise cu mana.
Sub indrumarea prof. Elena Tudorache a functionat un Cenaclu de 40-50 de elevi unde chiar se prezentau creatii originale si valoroase cu dezbateri de ore plecand de la ritm si rima pana la relevarea metaforelor si talentului. Numit de fapt, de profesor dar ,,ales democratic” presedinte de cenaclu a fost Marin Dumitru iar in ultimele luni Hincu Neculai. Sedintele erau publice in sala Caminului cultural uneori cu participarea unor scriitori bacaoani (R. Caneci, Gh. Anghelache, I. Ghelu Destelnica).
Cu matele chioraind de foame, avand a merge apoi si vreo 6 km, elevii cenaclesti erau totusi, prezenti.
Si totusi:
Mai ajungea la elevi literatura romaneasca adevarata a clasicilor si interbelica, se vehiculau carti (mai ales frantuzesti) din comoara universala, citite pe sub banci, cu frica de a nu fi prinsi si exmatriculati. Unii profesori se mai prefaceau ca nu vad (fratii Grama Gh. Cardas, Mircea Varvara, Damian Minea) dar unii erau habotnici rau (domnisoara de vreo 50 de ani, de matematica, a lasat in clasa a-X-a vreo 4 corijenti pentru aceste lecturi, ascultandu-i dupa metoda descrisa de prof. dr. Gheorghe Popa.
Exista un fond de natura folclorica de prin familiile elevilor care-si comunicau intre ei parerile. Existau atitudinile profesorilor care-si riscau cariera si erau aparati de elevi, care nu ciripeau.
Nici clasa a-XI-a prima, nici altele apoi n-au fost de tampiti ci de viitori cetateni crescuti in ,,mijlocul unui ev aprins”, care au inteles rolul muncii si invataturii.
Cultul muncii imprimat atunci este si acum (prezent) viu la generatia de peste 70 de ani.
*
PERSONALITATI DE PE VALEA ZELETINULUI
Sergiu Adam - poet, Gelu C. Aur - dir. Palatul Culturii Iasi, Neculai S. Aur - prof. univ., Nicu Aur - conf. univ. dr., Profirica S. Aur - medic primar cardiolog, Toader Aur - dr. ing. general maior, Viorel T. Barbu - acad. prof. univ. dr., Ovidiu Balan - mare compozitor si dirijor, Felix Banila - procuror sef Ioan Berdan - profesor universitar doctor, chimist, Nicolae Braescu - ma-gistrat, Tatiana (Galan) Bulboaca - profesor, Nicolae Carlan, Viorel Cheptine - general, Gheorghe Ciocarlan - dr. ing., Gelu Ciorava - primarul, Vasile Cruceanu - prof. dr., Alexandru Demetriad - pianist, Ioan Druica - profesor doctor fizician, Miltiade Filipescu - academician, Ion Florea, Preotul Galerie, Mihai Glod - medic primar specialist, Petrache Glod - prof. dr. cercetator, Iancu Grama - poet, profesor, Marius Homoceanu - statistician, dr., Dorel Ichim - profesor doctor, arheolog, etnolog, Dumitru V. Marin - etnolog, romancier, jurnalist, istoriograf, monografist, Victor Marin - dir. Ape Iasi, Vasile Z. Mastacan - campion olimpic canoe 8^1 Barcelona, Carmen Mihalache - critic literar, Valentin Moraru - romancier, I.D. Musat - doctor in stiinte, academician, George Nestor - ziarist, Constantin Oprisan - actor (?), Ion Grigore Oprisan - scriitor, preot militar, Letitia Oprisan - pictor, George Emil Palade, Sanica Palade - preot, prof. dr., Tudor Palade - asist. univ., Constantin Prangati - ziarist, scriitor Constantin Popa - doctor în turism, cercetator stiintific Gheorghe Popa - profesor universitar doctor, geochimist, Neculai Popa - proiectant, Nicolae Popa - dirijor, Ion Popescu Zeletin - silvicultor, Hristache Pricopie - profesor geografie, istoric, Dorian Spulber - prof. univ. dr., Virgil Spulber - lector univ. dr., Cezar Stegaru - prof. poet, Alina Tacu - poeta, Marius Teletin - conf. univ. dr. Strasbourg, Sorana Topa - doctor în istorie, Dorinel Umbrarescu - intreprinzator, Alexandru Tacu Zeletin - poet, C. D. Zeletin - acad. doctor în stiinte, scriitor, poet, traducator, Ion Florea Zeletin - poet, Stefan Zeletin - filozof.


[ add comment ] ( 39 views )
ALEGERI, ALERGII, AGRICULTURA… LEHAMITE! 
Mai sa pun pariu ca mai mult de 40% dintre alegatori, nu vor participa la vot. Cu exceptia gestului de mare demnitate al actorului Mircea Diaconu (chiar o minte luminata!) totul inseamna balacareala politica neproductiva si degradanta. Unora le-o fi placand asta, devreme ce televiziunile se lauda cu audienta maxima.
Se vor face niscaiva eforturi financiare, dar europarlamentarele nu inseamna mare lucru pentru poporul roman care acum este intr-o stare de ,,aleasa” nemultumire. ,,Cu pesedeul nostru-n frunte/ mai vin datorii marunte” pe langa cele mari si grele. Putem sa ne bucuram, chiar, pentru ca vin si multe alte neplaceri poleite (politic) acum cu ,,pensii modificate” in favoarea prapaditilor, cu cresterile salariale la favorizati (cum si pentru ce castiga astia aproape 2 miliarde lei pe luna...? Ce fac?), cu furturi de multe milioane din haznaua statului, cumparare de influenta s.a.
A mai aparut si chestiunea Ucrainei care are efecte inca nebanuite!
Mai este frectia la piciorul de lemn al Rusiei, maica mare care-si rotunjeste teritoriile, cu temeri pentru ai nostri, mereu slabi si ineficienti!
Cam toate duc la devalorizarea leului si conditii mai grele pentru noi.
Ca avem alergie la ursul rusesc… el tace, face, caravana (cucerirea de noi teritorii) trece, Putin petrece. Romanii tusesc mai putin cu scutul Nato deasupra capului dar basarabenii pot ramane repede fara Transnistria. Cu amenintari de 2 lei nu opresti namila cu senile, avioane, rachete! (cu care altfel n-ar mai avea ce face).
Agricultura noastra, sau care o facem noi are probleme si iarasi probleme. Dupa preturile sub jumatate de anul trecut, coltul ierbii invita la actiune, munca, speranta. Nici tu vreun pret pe recolta, nici agrotehnica inaintata, nici subventii marite (ba, dimpotriva, au crescut impozitele si pe norme de venit).
Toti sunt convinsi ca taranul nu poate muri de foame si-i intereseaza prea putin de bunastarea lui. Acum trebuie sa vina voturile si se intetesc dezbaterile in mijloacele mass-media. Cratitele, brelocurile, berea si carnatii sunt pe cale de disparitie pentru ca primarii inteleg sa ia, nu sa dea. Recent s-au votat masurile ,,stimulative”! Cati vor voi sa-si faca plimbarea pe la urne vor fi cu ochii spre reprezentantii lor de culoarea cartilor de joc. Mi se pare de-a dreptul hilar ca pentru Parlamentul European ,,delegatii locali” sa duca greul. Indiferent cati vor vota, dupa primar se vor uita!
Lehamitea pentru viata politica, lipsa unor orizonturi cu adevarat democratice, nadejdile ciobite, sparte sau zdrentuite pentru propria sa munca, il fac pe orice gospodar - votant sa nu mai creada in promisiuni. Ce sa promita candidatul - credibil - ca va lupta impotriva imparatului inarmat, cu capul si mainile goale? Ca va milita pentru drepturile romanilor? Pai, n-a luptat Eba fie pentru limba romana, fie pentru scaunul foarte bine capitonat, fie pentru bunastarea ei. Mamaaa, si pe cati bani! N-a fost Tokes votat de 1000 de vasluieni si trimis sa ne injure in limbile pamantului… Fir-ar mama lui de fariseu!
Asa ca ,,da-i in colo” si sa ne apucam de treaba noastra chiar daca inghitim in sec sau ne podidesc lacrimile.
Pentru alegeri ne apar alergiile, pentru agricultura numai Dumnezeu o mai poate srijini, dar de toate ne apuca LEHAMITEA.
Si… cu asta ce-am facut ?


[ add comment ] ( 24 views )
Personalitati pe Valea Zeletinului intr-o noua carte! 
Comuna Podu – Turcului
Cu legenda simpla, usor de inventat, despre contributia unui negustor turc la un pod peste apa nabadaioasa a Zeletinului.
Centru de raion, centru comercial (mai important) pentru vreo 60 de sate, un orasel dupa model evreiesc, in prezent comuna incluzand 10 sate: Podu - Turcului, Sarbi, Lehancea, Giurgioana, Cabesti (care au fost si centre de comuna), Balanesti (care a avut prima scoala primara publica), Hanta, Racusana, Plopu si Fichitesti. Primarul… e Gelu Ciorava.
Populatia comunei in februarie 2014, 4.936 de locuitori. Sunt 6 gradinite cu 157 micuti, 5 scoli cu 278 de elevi, un gimnaziu cu 240 de elevi. Liceul ,Alexandru Vlahuta” (infiintat in 1955?) are in total 1.183 de elevi cu 3 clase a-XII-a (87 de elevi), cate o clasa de profesionala: anul II - 30 elevi, anul I - 29 elevi. ~n clasele IX - XII sunt 505 ,,combatanti”.
Directoare: Mirela Balan, profesoara de matematica.
Secretara: Gabriela Ursoiu (de 3 ani), casatorita, baiat de 10 ani.
Un fost director, Dumitru Topa a condus scoala 20 de ani.
In septembrie 2008 directorul de atunci a organizat intalnirea promotiilor, o sarbatoare tare nimerita pentru arealul dintre Barlad - Berheci cu dominantul parau Zeletin in mijloc.
Despre liceu, invatamant, viata sociala si istorie sunt cel putin 3 carti notabile: Dorinel Ichim - ,,Targul Podu Turcului”, Hristache Pricopie - ,,O istorie a invatamantului”, Dumitru V. Marin - ,,Giurgioana, Sat - Biserica - Oameni”.
Prima… clasa de pe Valea Zeletinului poate fi un alt monument (mai ales ca nu sunt deloc statui prin aceste sate) istoricul literar, ca un omagiu adus locuitorilor mereu necajiti dar si marilor lor personalitati.
Mai mult: randurile de fata (ca si cartea) completeaza tabloul valorilor de talie nationala si nu numai, cumva intr-o cronologie (indispensabila) si fara a putea preciza cati, cum si cat de sus au ajuns cei de dupa 1959.
Crede, cititorule, neputintei omenesti.
Ei sunt ai nostri dintotdeauna
Nici macar arheologul si istoricul Dorinel Ichim n-ar putea spune de cand spiritul si munca alor nostri inaintasi s-au vazut consemnate in documente. Desigur, au existat de la inceputul lumii, s-au batut pentru glie in oastea mare a lui {tefan, au suferit, au patimit, au iubit… au murit! Satul Cabesti e atestat in 1509, Giurgioana in 1518 (Martinesti) si celelalte-s vechi. Prin cimitire si prin ,,pietrele vechi” nu gasim mare lucru. In Chestionarul lui Hasdeu (volumul XVIII) gasim dovezi sigure despre activitatea invatatorilor si preotilor ca si in ,,Giurgioana, Sat - Biserica - Oameni” (2011) dar date indestul de succinte. Ni se pare o impietate sa nu scriem despre covarsitoarea personalitate a lui C.D. Zeletin ,,un urias cu fruntea-n soare” (versul lui Cosbuc) decat putine cuvinte ca si despre ceilalti care se recunosc intr-o emblema creatoare statornica. Nu e deloc drept sa mentionam nume prestigioase in ordine alfabetica dar de vreme ce nu avem cunostinta despre realizarile impunatoare din zilele de inceput si pana azi, nici aplicarea ierarhiilor nu e corecta. Totul e intr-un timp foarte scurt de documentare oricat ne-ar ajuta internetul (pentru ca nu stim cat a contribuit in istoria stiintei abordate si nici care sunt domeniile cu valorificare personala).
Dintr-o istorie a afirmarilor in plan national nu pot lipsi, spre veneratie, exemplificare si infatisarea de modele cateva zeci de impatimiti ai studiului cu contributii exceptionale la dezvoltarea domeniilor lor de activitate.
Cine a facut lumea a dat omului puterea de a gandi, libertatea deci, dar cu nevoia de a manca. Pentru asta el savarseste nu ce ar vrea ci orice poate.
Niciunde oamenii nu sunt egali nici chiar cand se nasc. Diferentele intelectuale sunt cele mai multe si mai vizibile.
RAPORTUL CLASEI absolvente in 1959
Toti am primit talantii vietii: 74, 73, 72… Mai toti au stiut ce sa faca cu anii pe care-i avem; cu putine exceptii, toti avem nadejdile concrete oferite de nepoti.
O clasa de 32 de elevi, toti cu studii postliceale angrenati in viata sociala impreuna cu sotii, copii, nepoti; cele 19 de cupluri depistate ca TRAIESC astazi, adica in martie 2014, au adus pe lume aproximativ 52 de copii si ingrijesc 33 de nepoti, acestia fiind cea mai mare bogatie a lor pentru ca unii au opera cu care au calcat pe treptele posteritatii, altii averea cu care sunt mereu nelinistiti avand in vedere ca astazi, furatul e sport national (!) si toti, dar absolut toti au asigurate cele necesare traiului. Nu cunoastem vreun client al puscariilor, nici vreun deficient psihic ci doar cativa cu unele ciudatenii.
O prima lista cu personalitatile de pe Valea Zeletinului: Sergiu Adam - poet, Nicu Aur - pianist, Ion Berdan - profesor universitar doctor, Ovidiu Balan - dirijor, Nicolae Braescu - magistrat, Alexandru Demetriad - pianist, Ion Druica - profesor doctor fizician, Ion Florea Zeletin - poet, Dorinel Ichim - profesor doctor, istoric, arheolog, Iancu Grama - poet, Dumitru V. Marin - profesor, doctor, scriitor, etnolog, monografist, jurnalist de mare notorietate, Valentin Moraru - scriitor, Carmen Mihalache - critic literar. I.D. Musat - doctor in stiinte, George Nestor - ziarist, Letitia Oprisan - pictor, Constantin Popa - doctor in turism, Gheorghe Popa - profesor universitar doctor, geochimist, Nicolae Popa - proiectant, Constantin Prangati - ziarist, scriitor, Hristache Pricopie - istoric, Alexandru Tacu Zeletin - poet, Alina Tacu - poeta, Sorana Topa - doctor in istorie, C. D. Zeletin - academician doctor in stiinte, scriitor, poet, traducator, Stefan Zeletin - filozof.
E posibil ca aceasta lista sa sufere destule modificari.


[ add comment ] ( 26 views )

<<First <Back | 34 | 35 | 36 | 37 | 38 | 39 | 40 | 41 | 42 | 43 | Next> Last>>