RECUNOAȘTERE INTERNAȚIONALĂ LA 80 PLUS O SĂPTĂMÂNĂ - PRECIZĂRI NECESARE - 
La cei 80 de ani împliniți, am primit 82 de mesaje scrise și peste 200 de mailuri,telefoane și alte moduri de ex­primare a prețuirii oamenilor de aproape și de departe, de la capătul lumii. Cine-­mi citește cartea cu nr. 50 are o imagine destul de completă asupra contribuției culturale, de presă și nu numai, în cei 51 de ani de când reprezint cultura vasluiană. Era destul timp să afle, mai ales pentru „niște” pe care i-­am făcut oameni atât prin presa cea mai serioasă din România (televiziune, radio, ziar și rev. internațională MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC).
Dacă nu-­l menționam în monografia L.M.K. pe un oarecare Buzatu care avea doar niște referate la cercul pedagogic, profesor cu laude fierbinți socialismului de la orizont și nu­-l ajutam indirect să ajungă șeful PDSR… cine ar mai fi auzit de el? Dacă alți câțiva politruci de astăzi pe care puteam lesne să-­i discreditez cu imensa forță mediatică și­-ar aduce aminte de sprijinul meu poate s-­ar purta altfel.
Să mă supăr pe Mitică Buzatu? Dacă atâta poate el, să se zbată în mizerie… de ce? Pentru el și ciracii lui, un om cu 50 de cărți (deci nici o carte de-­a mea citită să nu-­l doară capul), deși sunt 21.000 de pagini numai despre Vaslui, unde împărățește bine mersi, ca și alți „oameni seci cu inime sterpe/legați de cârma țării cu­-ncolăciri de șerpe” (V. Alecsandri). Este singurul om pe care-­l cunosc capabil să zâmbească și să bage cuțitul. Așa se face că i-­a avertizat inclusiv pe oamenii de cultură dimprejurul CJV, adică abonați la țâța bugetului și prieteni buni cu mine de se tem să scrie câte ceva, că-­i dă afară. S-­a înconjurat de tot felul de nevolnici… În sfârșit mi-­a demonstrat că CJV, unde domnește pe deplin (încă), nu este producător de diplome cum mi-­a răspuns cândva.
Unii au spus public de faptul că unul ca Marin se naște la 100 de ani. Pentru cei care ar trebui să încurajeze și cul­tura nu exist, și nici M.C.R care are 707 colaboratori din toată lumea, nici sumedenia de fapte culturale din toată Moldova. Fără sprijinul lor, ba sabotaje directe cum e în cazul revistei.
Mai există unul Codreanu, ușor abonat la buget (ajutat să-­și tipărească din operă), care a uitat cât l­-am popularizat. Cred că și acesta își protejează memoria ca și alți câțiva care au ceva valoare culturală și științifică care vegetează în decorul intim, că de când nu mai scriu eu despre ei nu mai știe nimeni, nimic despre ei.
Concluzie? Ocultarea mea de decenii e faptul vizibil pe timpul voievodului Buzatu. Și a pârliților de pe lângă el… Îmi trimit mesaje oameni, cercuri, organizații din lume, de mare autoritate: Din Australia, din Noua Zeelandă, din Canada, din Germania, din Italia și multe alte locuri, dar ăștia de aici nu vor să se știe că lângă ei sunt valori care-­i depășesc în pas alegător. Adică toți sunt niște răgălii peste care stăpânul încoronat public stăpânește și tot stăpânește.
Cum el nu-­mi dorește nimic… nici eu nu-­i doresc nimic la fel ca oricărui om fără nici o valoare.



[ add comment ] ( 2 views )

<<First <Back | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | Next> Last>>