Iesim la timp! 
Mai multi prieteni si colaboratori m-au intrebat compatimitori cum facem de reusim sa realizam cu atat de putini oameni si ziarul de fata (peste o luna implinim 21 de ani) si Revista (peste cateva zile iesim cu nr.11) si mai reusim sa alergam dupa subiecte, bani, informatii...
Baa, unul care ar fi ceva ziarist in el, direct: „de ce nu va lasati, d-le profesor?”. I-am raspuns doar cu un gest din umeri. Recunoastem ca e tare greu. Nu recunoastem ca...nu mai putem !
Cand pazeam oile si vacile dimineata, inainte de a pleca la scoala, am visat sa am o munca de creatie, sa invat de la lume cat mai mult, sa cant din mai multe instrumente... Cand am terminat liceul, in 1959, eram printre cei 7 din 32 care am luat bacalaureatul, la Adjud, intr-un fel de competitie interjudeteana unde liceul Podu a fost al doilea din 5. Deci era competitie, nu gluma! Am vrut s-ajung aviator, apoi radiotelegrafist de mare clasa, chiar activist de partid, dar nu m-au primit ca fiu de chiabur. Si cate alte vise... Cand l-am invins pe Fanus Neagu, ajuns mare scriitor apoi, intr-un concurs literar la Bacau, am stiut de cariera mea didactica, unde n-am fost, in cei peste 40 de ani, gluga de coceni... A fost o marturie si intalnirea cu una dintre clasele unde am fost diriginte, adica vineri 25 august 2017, dupa 34 de ani. Felicitari pentru organizare Ovidiu Pastrama!
De pe la 5 ani am inteles rostul si necesitatea muncii, am crescut tare necajit, am invatat cat se putea invata atunci; am invatat apoi pe multi altii... Niciodata n-a disparut in existenta mea datoria muncii, inclusiv fizice! Nici spiritul de competitie, nici spiritul invingatorului.
Asa se face ca nu ma pot da invins. Mai ales ca dupa atatia care m-au tradat si furat, acum am alaturi un tanar foarte muncitor si foarte talentat: Catalin Simpetru, odinioara excelent redactor la Unison Radio. Mai sunt si alti cativa, printre care Emil Lupu (Barlad), prof. Petrica David (Husi). Asa se face ca speram sa prezentam acest ziar cat mai bun, cu aceste ganduri ale oamenilor, cat mai exact, cu aceste sperante care mereu slabesc si, mai ales, sa ramanem prezenti in frontul dintai al BATALIEI PENTRU LIMBA ROMANA, unde chiar nu e usor. Ne-am insusit acest mod existential, ne batem pentru el: „o lupta-i viata, deci te lupta/ cu dragoste de ea cu dor”(G.Cosbuc)
S-a remarcat adesea ca am ajuns cel mai valo-ros jurnalist vasluian din toate timpurile. Pai, cum se putea fara munca, vointa, sacrificii, pricepere si ta-lent? Ideea ca se duc timpurile noastre de productie si creatie, poate fi adevarata, dar cum n-avem ce face decat aici, pe pamant, ceva trebuie sa ramana de invatatura urmasilor care nu vor sa ajunga dobitoace cuvantatoare, altor creatori de spirit.
Vom iesi la timp, deci cat mintea si corpul nostru vor putea si purta harul de a face. Va invitam si pe Dvs. alaturi !


[ add comment ] ( 3 views )

<<First <Back | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | Next> Last>>