OMENIA DE AZI... Ca praful de maine ? 
Cuvantul dat in fata cuiva ramane fara continut intre tot mai multi oameni: ce cuvant (obligatie) care, unde, pentru ce? Mai ales daca intelegerea (cuvantul) e pentru bani, afacere, sentiment, aproape ca nu exista.
Te intelegi telefonic pentru o afacere ce include o deplasare. Pana sa ajungi la destinatie, totul se schimba.
Cineva il indeamna pe altul cam asa: rezolvam, cauta-ma mai tarziu, sau, las-ca te sun eu... Astea inseamna adio si n-am cuvinte.
Mai grav: vine unul tare mahnit si-l ajuti cum poti, ii dai ceva de munca, ii mai dai de mancare, de cheltuiala, chiar faci contract... Nu-i trebuie mult timp (nicicum, ani) ca sa prinda momentul, sa se incarce cu cat mai mult poate si... tiva. Lasa totul, nici macar nu instiinteaza pe proprietar, nu mai raspunde la telefon, se tot duce, treaz sau beat, avand alte angajamente.
Unde sa aiba cuvant, eventual sa anunte ca pleaca? Isi are burta plina si vreun sfant in buzunar: dar astea nu se topesc?
Negresit, toti au telefoane mobile cu care scotocesc dupa locuri de munca mai bune, bine platite dar sa nu munceasca mai de loc. Munca de paznic e cea mai cautata, stiindu-se ca sudoarea paznicilor e cea mai scumpa. Stiti care-i problema? Ca telefonizatii astia n-au nevoie de stabilitate si siguranta. Ce conteaza ca au de toate la o ferma, daca trebuie sa munceasca. Bautura au? Ceva de furat au? Televizor? Alte avantaje. Ei, si?
Cuvantul fata de rude, daca se mai respecta cumva si, numai la oamenii gospodari si muncitori. Acestia isi dobandesc avutul cu alergatura si nesomn!
Din pacate, valoarea cuvantului dat, ca si promisiunea electorala... nu exista.
Daca in politica se minte, daca salariile raman marunte, prapaditul, de ce sa-si tina cuvantul? Ce sa-i ia amaratului... praful de pe toba?
Numai ca exista cuvantul scris. Odata pus pe hartie cu clauze acoperitoare, mai poate fi respectat.
Societatea de azi (oare, si cea de maine?) se deprinde tot mai mult cu nerespectarea cuvantului odata „dat” in toate paturile sociale !
Altadata, era nevoie de o strangere de mana ca parafare a intelegerii. Astazi nici documentele scrise, legile, nu mai sunt respectate. „Toate-s praf” (M. Eminescu), dar daca in viitor nu vom respecta cuvantul (cu toate nuantele), chiar se alege praful de tot.


[ add comment ] ( 16 views )

<<First <Back | 58 | 59 | 60 | 61 | 62 | 63 | 64 | 65 | 66 | 67 | Next> Last>>