EMINESCU ... din limba romana ! 
Goethe ,,slabeste” in fata internationalizarii unei limbi care intuneca limba germana. Lamartine, Victor Hugo si pleiada franceza ,,se englezesc” in speranta ca mai raman destul in cultura umanitatii... Dante Alighieri si alti corifei italieni de pe socluri seculare sunt mangaiati de laudele in limba internationala de comunicare.
Byron (englezul), Withman (americanul) incep sa nu mai fie reprezentanti pentru aceasta limba de circulatie mondiala care, si ea, devine altceva decat engleza veche. Mondializarea isi imprima nota specifica in actiune, gandire, teritorii, limba.
Modelul Limbii Romane este si (poate) ramane Eminescu cat va mai exista aceasta forma de comunicare. Nu e de loc greu sa se observe asaltul pernicios al neologismelor tehnice care nu pot comunica fondul sentimental si nici reactia sufleteasca specifica la freamatul naturii (codrul mai e frate cu romanul ?)
Ati observat ca revolutia video/ tehnica inseamna imagine, ceva sunet si zero suflet? Ca intreaga evolutie umana se rupe de frumusetea initiala, ingenua, nealterata ? (Priviti datinele - obiceiuri de Anul Nou ca spectacole de scena).
Mai clara azi, ruptura era semnalata de acum un secol si jumatate de poetul nepereche. Astazi insa, nu e vorba numai de copilarie si maturitate. ,,Astazi, chiar de m-as intoarce a-ntelege nu mai pot./ Unde esti copilarie,/ Cu padurea ta cu tot?” Varstele fundamentale - copilaria, tineretea - si-au schimbat preocuparile, simtirile, visurile si manifestarile ! Ruptura dintre generatii e deja fapt implinit.
Comunicarea prin telefon, retele de socializare, televiziune, micsoreaza implacabil rolul cartii (si abecedarul e ... calculator !), anuleaza fondul ancestral, benefic, plin de invataminte, ca si modurile specifice de comunicare ! Deci si sistemul milenar de valori se tot modifica.
Nici macar nu putem plange pentru varsta mai veche a omenirii ! Trebuie sa traim astazi si in viitor.
Dar putem lupta pentru principala forma de individualitate (cu) forma veche si inteleapta a invatatilor nostri !
Poetul nostru national marcheaza ora fericita a Limbii Romane, menita sa fie model peste veac, chiar daca nu va fi la fel de bine inteleasa, utilizata, pastrata. M. Eminescu, M. Sadoveanu, L. Blaga, N. Stanescu n-ar intelege prea bine cresterea computerizata a limbii nationale, dar ar re-crea-o, ar gasi formele noi, asa cum o vor face toti acei care vor reprezenta simtirea acestei natiuni si vor purta mai departe batalia pentru LIMBA NEAMULUI.
,,Izvorul pururea reintineritor” nu va fi cel ,,curat ca lamura” al folclorului (din ce in ce mai putin pregnant, adica alta pagina veche) ci opera scrisa a ipotesteanului devenita de pe acum simbol si mod de referinta, fara de care nu se mai poate.
{tiu eu, poate ca inca nu intelegem rapiditatea cu care limba nationala se modifica in cadrul evolutiei legice, social - economice si culturale: se schimba lumea, cum sa nu se schimbe limba ?
Reintoarcerea la vatra dintai, la izvorul Eminescu, tine de avanturile momentelor in care trebuie afirmata existenta creatoare! Asta presupune secole chiar, inclusiv atunci cand doar un fel de engleza, chineza si o limba a musulmanilor vor mai exista in comunicarea mondiala ! Cine sa vrea disparitia limbii, a poporului, a istoriei sale ? Si totusi, daca ceva cu totul imprevizibil azi nu se va ivi, cam asta se va petrece !
Suntem intr-o aspra batalie pentru Limba Romana cu metaforele ei, cu unicitatea exprimarii simtirii nationale, care trebuie sustinuta aprig inclusiv intr-o posibila enclavizare. Poate n-am pierdut razboiul. Nu suntem alarmisti ci doar intelegem in devenirea ei o istorie defavorabila.
Opera lui Eminescu (si) prin continut, prin realizarea unei inalte expresivitati, unice, este necesara intregii umanitati, dar mai ales pentru noi cei de azi care ne straduim sa avem dreptul la viata si personalitate.
Fara el, fara alti mari creatori care ilustreaza secole de cultura, de minte, inima si literatura, nu putem sta in fata stapanilor lumii, fara apartenenta de neam nu putem exista.
Constienti fiind ca bogatia sufleteasca, ca ,,al lumii intregul sambur/ dorinta-i si marirea” depind de ilustrarea eminesciana, trebuie sa-l veneram, fie si periodic, de Ziua Limbii Romane inaltandu-ne ,,ad astra per aspera” cat ne permite vointa, educatia, aspiratia noastra, a fiecaruia in parte si a tuturor la un loc.
Cand noi si ale noastre vor trebui ,,sa poarte un nume, un singur nume”, acesta va fi tot Eminescu.


[ add comment ] ( 16 views )

<<First <Back | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 | 32 | 33 | 34 | 35 | 36 | Next> Last>>