22 … la noi! 
Am depus coroana din partea Partidului Verde la Monumentul Eroilor (de langa mausoleul lui Pene[ Curcanul) in cimintirul vasluian. Arareori mi s-a intamplat sa fie pe placul meu o asemenea comemorare, adica un ,,tipic”, simplu insotit de cuvinte bine simtite. Coroanele oficialitatilor si partidelor au fost dovezi materiale, legate de existenta umana efemera iar cuvintele rostite de putinii alesi au patruns in sufletele celor prezenti. Bravo profesorului Paul Munteanu, profesorului Dumitru Buzatu, prefectului Andrei Puica pentru ca au transmis ce au simtit.
Scurt si bine punctat.
Revolutia la Vaslui a fost un fel de petrecere pe acordurile Imnului national, pentru ca in balconul Prefecturii s-au perindat feluri de fiinte care au intretinut fiorul patriotic al momentului. Dupa ora 12:50 al zilei de 22 cine a intrat in fata era neaparat un curajos, din ordin sau din chemarea interioara. Paul Munteanu, Miluta Moga erau la dispozitia unei doctorite turnatoare, iar Marian Enache a conferit aparenta juridica de legalitate. Dupa 10 ianuarie 1990 au venit acei care stiau ce au de facut. In judet nu au fost impuscaturi sau pierderi de vieti omenesti.
Mortii sunt insa ai nostri! Au cazut pe oriunde (in tara aceasta) a fost nevoie de ei: peste 20! Au fost jertfele dictate de altii, dar tot eroi raman pentru ca si lor li se datoreaza ceea ce avem astazi, cat si cum suntem. Acela si atunci a fost rolul lor istoric, de 25 de ani curgand pe numele lor din ce in ce mai multa uitare si… nedreptate! Interpretari? Oricate, oriunde!
Jertfele pentru o alta viata au fost dintotdeauna, sunt si astazi!
Credeti ca iesenii, bacauanii sau alti moldoveni s-au gandit la sacrificiu acum un sfert de secol? In aceasta parte a tarii a fost liniste dar reprezentantii - eroi au fost intre cei impuscati si (sau) martirizati in locurile fierbinti.
Pe mormintele atator stramosi, deci si ale lor se inalta speranta unei altfel de vieti, poate doar in carti realizata. Numai ca:
- Fiinta noastra nationala este in mare pericol! La ce ne mai trebuie tara numita Romania, daca e (inca), greu si pe oriunde in lume o ducem mai bine?
- Componenta de baza a romanismului, limba e alterata, uzurpata, schimbata, neglijata. Nu e nevoie sa se trezeasca Stefan cel Mare, nici Mihail Sadoveanu ci doar vreun bunic al nostru sa vedem ca doar noi il intelegem, dar el pe noi, nu! Ce cruci si-ar face Bunul sa se vada pe facebook!
- Traditiile si obiceiurile, cele mai fidele insotitoare ale FIINTEI NATIONALE incep sa ramana mult in urma si cu un continut schimbat, mult uniformizat! Globalizarea va domina, sigur si repede forta de creatie a popoarelor inspre o alta cultura.
O alta ISTORIE se faureste si se poate scrie acum! Rupta de cea veche !
Noi putem face: a) Bilantul dupa 25 de ani de la Revolutie; b) Bilantul de sarbatori ca sa vedem mai constienti calea de urmat; c) Urarile firesti la o alta sarbatoare a crestinatatii, a neamului nostru, a noastra, a noastra. Nu-i asa ca ne simtim bine intr-o familie?
... La noi, pe 22, e liniste, pace, speranta, credinta; o noua nadejde.
Si viata !
Sa nu uitam ca viata e acel moment mi-nunat pe care-l descoperim mereu prea tarziu! Fara sa uitam ca in ‘89 a existat un decembrie 22!
*
La multi ani de Sarbatori, la multe impliniri si la nestirbite sperante si in 2015.


[ add comment ] ( 25 views )

<<First <Back | 69 | 70 | 71 | 72 | 73 | 74 | 75 | 76 | 77 | 78 | Next> Last>>