Norocul vietii mele a fost sa fiu intotdeauna cu oameni, mai mult sau mai putin valorosi, mai tineri ori mai in varsta, unii m-au remarcat macar pentru spiritul meu de muncitor si de competitor. Din lista celor care m-au incurajat si m-au indrumat extrag pe academicianul Iorgu Iordan, Mircea Malita (ministru de externe atunci), prof. dr. docent Mihai Pop (o lacrima pe mormantul sau), Ovidiu Barlea, Adrian Fochi, Ovidiu Papadima, Gheorghe Vrabie si multi alti folcloristi si etnografi de mare autoritate stiintifica (nu-l uit pe Vasile Adascalitei). Academicianul Serban Cioculescu, directorul Bibliotecii Academiei Romane mi-a aprobat special sa studiez fondul S (secret) si sa vad Scrisoarea lui Neacsu din Campulung, iar pictorul Dan Hatmanu din Iasi m-a trimis la Sabin Balasa in Bucuresti … Aproape mi-au fost Alexandru Mironov, Avram D. Tudosie, Theodor Codreanu, Theodor Pracsiu, Valentin Ciuca si multi altii carora le-am facut dar doar cate o bucata din suflet. Cu foarte putini am ciocnit, poate, un pahar de vin.
Am facut dar din suflet, am primit la fel.
Astazi, asa ceva nu se mai poarta. Daca-i dar, apoi sa fie ceva material.
In ultimii 20 de ani ciubucareala, darul, mita, au intors sistemul de valori. Nimeni, absolut nimeni nu te baga in seama daca nu-i daruit cu ceva incepand de la un bold, o floare si terminand cu milioane.
Pe la TV.V. si Unison Radio au trecut peste 500 de persoane cu bunele si relele lor, unii cu talentul lor. Dumnezeu ne-a facut la trup si la popou cam la fel, la minte suntem tare diferiti. Norocul catorva sta in valorificarea trupurilor, al altora, putini, in productia mintii. Credeti ca inteligenta e recunoscuta ? As ! Bunatatea … nici ea !
Foarte putini dintre sutele de aspiranti - ziaristi cred ca nu trebuie sa ma salute (si atunci ma fac a nu-i vedea) pentru ca le-am pus painea in mana ! Si i-am mai omenit si in alte ocazii.
Ca nu le fac daruri … sunt acei, oarecare …
Din pacate, averea, viata, onoarea se apara si cu darul, dar mai ales cu parul. Fiindca-s oameni, fiind saracie si vremuri tulburi, cu voie sau fara voie toti pot gresi. Dar cand se degradeaza incat devin jigodii, oricine se gandeste la pedepsirea intrusului, cu cuvantul, cu invective, cu blandete … cu parul. Ajungem astfel in sfera unor conflicte greu conciliabile.
De exemplu, unul Costica M. pensionar angajat cateva luni a furat orice i-a cazut sub mana, de la chei si pana la camasi. A sters-o cu telefonul unitatii. Asta mai poate fi tratat cu duhul blandetii ?
Din pacate, cu parul iti faci dusmanul, il pastrezi si uneori il pedepsesti.
Dar acestia se inmultesc dupa cat de inalta ti-e pozitia sociala desi, ura-i obositoare si fiecare o poarta cu sine. Cearta e aproape.
Nicolae Iorga scria ca dupa o cearta desteptul tine minte o noapte, prostul toata viata.
E clar ca trebuie sa ne desteptam cat mai mult si cat mai multi pentru visata armonie sociala. Cui pe cui se scoate dar ura, dusmania numai cu iubire. Or fi destui care dau cu parul dar tot mai bine e … cu darul !
[ add comment ] ( 12 views )
Calendar
