FESTIVALUL NATIONAL AL UMORULUI "CONSTANTIN TANASE" (XIII, final) ECOURI - ECOURI - ECOURI ! 

M-am hotarat greu sa mai inserez inca o pagina despre aceasta manifestare de prestigiu, care, totusi, a trecut, cu implinirile si neimplinirile ei. Ecourile post-festum ar trebui sa fie pe durata a doi ani, ca la concursul urmatoarei editii sa nu mai fie porcaria de anul acesta, ca cei responsabili acum si atunci, sa poata face mai mult, mai substantial, mai valoros decat asa, ca arta, interpretare, competitie si educatie a vasluienilor.
Avram D. Tudosie, dr. ing - Husi, m-a sfatuit sa mai continui ceva din serial pentru ca, zice el, nimeni nu va putea suplini marturia directa, afectiva, personala pentru atatea decenii.
Stefan Serban a precizat telefonic impresia ge-nerala (si generalizata): e tare bine ca acest festival s-a organizat si ca se detaseaza doua institutii merituoase: Consiliul Judetean cu directiile sale culturale (Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale, Muzeul, Biblioteca) impreuna cu Primaria - pentru organizare si respectiv ziarul Meridianul si Unison Radio, tvv.ro pentru mediatizare. Ramane regretul pentru … amatori !
George Stoian, intre intemeietori, in 1970, a avut cuvinte de apreciere mai ales pentru sectiunea organizata de Ioan Mancas. Aveti si materiale in interior.
Emil Rascanu, directorul Casei de Cultura, gazda, martor la toate editiile, ofta in telefon: macar un cuvant, o mentiune despre eforturile noastre mari n-a existat … ("si n-ai primit un trofeu pentru semnificatia culturala", intreb). Nimic, domnule, nimic, parca nici n-am existat, dar eu, hai sa zic, nu eu, dar aici s-au desfasurat, totusi, 20 de editii …
Val Andreescu, un foarte bun creator de literatura umoristica, evidentia doar sectiunea teatru.
Desigur, unii, pentru ca i-am luat in furculita si pentru ca m-au sabotat se dovedesc "prieteni primejdiosi". Cred ca unora trebuie sa le retrag titlul de prieten pe care l-am scris pe cartea (donata) cu dedicatie. Cel putin, catorva care-mi datoreaza terminarea studiilor, promovarea in functie sau sprijinul sufletesc in momente de mare cumpana trebuie sa le revizuiesc acest … fie si, apelativ.
Mircea Colosenco imi cita din Evanghelia lui Matei care constata ca varsarea de sange, defaimarea, pizma, pot intuneca si imaginea unui sfant. Dar, tot el incheia, “cartile tale, cartea ta va exista mai mult decat festivalul iar ce-ai facut tu nu poate fi lesne egalat. Pana si <<antijuriul>> pe care l-am facut noi, intemeietorii, a fost ceva deosebit. Restul e … fum !”
Desigur, exista un mare publicist vasluian pe care l-am laudat intotdeauna (el niciodata !); un director de unitate culturala tot f. f. laudat pana acum se poate supara, el, dupa ce n-a fost loial, iar un mare politician cu functii administrative ar putea sa-si arate muschii (si abia-l astept !)
Precizez: nu politica mi-a asigurat autoritatea sociala, ci MUNCA in mai multe directii: activitatea de profesor si indrumator, lider de presa peste 2 decenii, opera destul de valoroasa si foarte diversificata etc. Dar … n-am sa pot sta in fruntea mesei toata viata (cum spunea si Valentin Silvestru) dar cat mintea mi-e clara toti pot folosi din ea. Independenta financiara imi asigura libertatea de cuget. Asa ca fostilor prieteni le raspund: faceti si voi, daca puteti !
ECOURILE FESTIVALULUI ma privesc emotional destul (ca persoana) iar ca om de presa pot fi cel mai avizat.
Daca, chiar din juriul oficial spun ca sectiunea de baza a fost un fiasco, ce mai putem spune noi, ceilalti ? A fost si marea umilinta: 7 membri, valori absolute, la 12 numere de concurs, cu fatagai si tarati intelectual.
Unii vor sa-l scoata pe Vasile Mihalachi vinovat de toate relele.
Sunt drept, totusi: are la vini, cat incape dar si merite esentiale, a facut rost de bani, a pus suflet, a impins lucrurile spre realizare ! (ca a fost prea autoritar, ca a intarziat manifestarile, ca a confiscat spectacolele, ca s-ar fi urcat scroafa-n copac) … dar Mihalachi e un om cu suflet !
Si nu ma poate obliga nimeni si nimic sa nu respect adevarul.
Fara Vasile Mihalachi, Vasile Paval, Lucian Onciu, Valeriu Caragata, mult prea multe nu s-ar fi facut.
Tragand linia: Festivalul National al Umorului "Constantin Tanase" s-a desfasurat in normalitate, a avut destule arme grele in cartile si cataloagele editate iar volumul << Festivalul National al Umorului "Constantin Tanase" - Vaslui, 40>>, lansat cu aceasta ocazie e dovada valorii.
Si ca … EXISTA !


[ add comment ] ( 3 views )

<<First <Back | 49 | 50 | 51 | 52 | 53 | 54 | 55 | 56 | 57 | 58 | Next> Last>>