Festival semicentenar: 50 pentru 50 (!) SERIAL! Memorialistică jurnalieră afectivă (II) 
În martie 1970 s-a dat în folosință Palatul Administrativ și noi am cărat scaunele în birourile 513, 515 unde sunt și azi.
Important, deci: chiar dacă or fi fost discuții înainte, de care
n-am avut cunoștință, doar din martie 1970 s-a pornit la organizarea Festivalului Umorului și nu mai înainte, că nu prea era cu cine și Comitetul abia se organiza și se completa: președintele avea aproape exclusiv sarcini de activist de partid, vicepreședintele Petrea Didilescu, profesor smuls de la Dăneștii natali și nou numit, nu prea le știa, inspectorul șef Constantin Peptu era cu hârtiile, dispozițiile și alte concepte de birou (și erau multe) așa că „alergătoriștii” erau D.V. Marin și Lucian Popa, cu alte 2 posturi vacante… permanent (nu se găseau absolvenți care să întrunească vestitele criterii de promovare).
La Centrul de îndrumare erau Ghiță Pârcălabu și George Stoian încă de pe vremea raionului Vaslui, proaspăt numit director Necula de la Murgeni. Subordonații CJCA, ei aveau treaba pregătirii formațiilor și spectacolelor, nicidecum de reprezentare.
Iată de ce, sarcina organizării (alergării) a căzut îndeosebi pe umerii lui D.V. Marin și de ce primele 3 ediții. Iată de ce am considerat că PĂLMAȘII care au urnit caravana Festivalului au fost și încă mai sunt în viață, D.V. Marin și George Stoian, au substanțiale contribuții și în decursul celor 50 de ani, adică 26 de ediții.
Și altă PRECIZARE: ce veți citi Dvs. în continuare este din perspectiva pălmașilor, nu a celor care au stat cu mâna în buzunare, cu pâra la partid, și cu scrisul „la organe” („ochiul și timpanul”). Din
perspectiva atâtor decenii de viață culturală și jurnalistică pot avea calificarea necesară pentru o istorie adevărată a acelui timp. Nicicum să evoc vreun important activist de partid, care ori era cu degetul, ori cu mapa: eu știu că eram cu sapa.
*
F.N.U.C.T nu mai încape în iulie din cauza pandemiei.
Noi tipărim carte consacrată: Festival semicentenar.
Suntem vag informați despre lucrături de toată jena. Va răzbate puternic spiritul comunist în cultura județului.


[ add comment ] ( 1 view )
ALBINA, VREMEA ȘI CORONAVIRUSUL 
Întotdeauna se vor găsi subiecte de oarecare actualitate care să intereseze publicul cititor. „Pandomia” a pus ceva frâne unor activități așa că „liberalizarea” din zilele acestea a permis năpustirea oamenilor către activitățile care le asigurau veniturile pentru trai.
Mulți știu că, printre altele, sunt și apicultor (din 1975), unde câștigi sau pierzi (bănește), „microbul” rămâne și toată viața rămâi apicultor. Albina propriu zisă, ca insectă, își face datoria, aproape
indiferent de vreme. Dar în condițiile acestui an n-a produs mai nimic la salcâm, la fructiferi nici atât. Priveam la un prieten din Broșteni, Florin, cum vine fuiorul de albină de la cules când a venit o pală de vânt și ploaie. Chiar e un spectacol superb să le vezi liniștite, grăbite
să-și ducă miligramele de nectar în stup. Nici nu te bagă în seamă.
Nu spun că subsemnatul-apicultorul am ceva rezultate anul acesta…
Agricultorii moldoveni ca albinele harnice ale acestui neam au avut grijă de câmpuri așa că aproape toate arată bine, deci nădejdea în pâinea de mâine e intactă. Nu-s prea bucuros, că, totuși, vin impozitele.
Vremea ne-a jucat cum a vrut ea în această primăvară, din care cauză nu vom avea fructe, ierburile s-au dezvoltat prost (cel puțin cu lucerna… e jale), nici în solarii nu e treaba prea bună. Trebuia să avem roșii românești pe piață, și, vânzătorii șmecheri strigă tare că ei au marfă românească, dar e sigur din import (roșii, căpșuni, cireșe, castraveți etc.).
COVIDUL, nu s-a prea lipit în România, dar asta se datorează guvernanților, printre care și hușeanului Nelu Tătaru, care trebuie să reziste atacurilor mediatice, pentru simplul motiv că a făcut bine cum a făcut. Opoziția, în frunte cu veninosul Ponta care vrea să pună mâna pe PSD, trebuie să chițcăie, ca să-și motiveze dreptul la salariile babane. Acest Victoraș e cel mai aspru „iepuraș” pentru PSD. Cred că Ciolacu nu mai are multe zile în frunte.
Am fost stupefiat la culme când latrina 3 a difuzat un interviu cu un cavaler al tristei figuri, care afirmă ritos: „covidul nu există!” Am rămas țeapăn: va să zică moare omul în chinuri lângă tine și, moartea asta nu există. Mulți idioți sunt în lumea asta, deci și în ,mass-media.
Ca și albina, ca țăranul român, ca toți cei care vor să muncească, nu putem ține cont de vreme: tot la muncă ne e nădejdea.
*

A apărut OPERA MAGNA 1 (Folcloristică), peste 600 de pagini. ESTE!


[ add comment ] ( 1 view )
Festival semicentenar: 50 pentru 50 (!) SERIAL! Memorialistică jurnalieră afectivă (I) 
Acestea au fost personalitățile invitate și care „au făcut” prima ediție a Festivalului Național al Umorului Constantin Tănase: 3 iulie 1970, ora 11, poză pe scările fostului cinematograf TRAIAN.
Mai erau… 6 balerine din București… Bineînțeles… și ai noștri, din județ. Neapărat cei cu cuvântările, după ora 16.

Aurel Storin, Bogdan Căuș, Manole Auneanu, Traian Lalescu, Maria Popescu, Elis. A.Tănase, Virginia C. Tănase, Ion Vova, Dan Demetrescu, Sandu Naumescu, Ioan Antonescu-Cărăbuș, Ioan
Massoff, Bițu Fălticeneanu, Radu C.Tănase,
E. Comarnescu, D.V. Marin.


Un asemenea festival, cu asemenea longevitate poate fi consi-derat important pentru toată comunitatea românească, dar, el rămâne și unic și reprezentativ pentru oamenii locului numit Vaslui. S-a mai spus că este emblematic pentru județul acesta, deși nu are o publicație să-l reprezinte (de umor, în afară de M.C.R), nu are creatori din domeniul umorului să-l reprezinte, nu are măcar un cenaclu, (și) doar dacă ținem cont de 2-3 actori plecați de pe aici, de caricaturistul Nicolae Viziteu, de textele literare trimise, cu care prilej el pare „fapt
cotidian”.
Situația din 1970 era următoarea: imediat după reforma administrativă din 1968, erau câteva clădiri vechi cu calea spre prăbușire, erau actualele clădiri în care este Judecătoria Vaslui, Clubul elevilor, o parte a spitalului Drăghici, sediul Poliției județene (fost al PCR) alte două, trei clădiri mai vechi și mai arătoase (inclusiv cea în care se află sediul actual al ziarului și M.C.R., de pe str. Frunzelor 2) și se începuseră construcțiile celor 3 blocuri A de pe strada M. Kogălniceanu. Întregul centru a fost dărâmat și spulberat, ridicându-se actualul Palat Administrativ, Casa de cultură (inaug, în 1972) și Muzeul.
Pentru culturalizarea maselor nu exista decât cinematograful vechi Traian (unde poposea cu spectacole C. Tănase), re-numit I.C. Frimu, cu un fel de balcon și cu scări care scârțâiau tare supărător.
Așa că, s-a propus ca manifestare emblematică Festivalul Constantin Tănase, fără vreo logistică vizibilă pentru că nu numai săli și locuri cu destinație culturală nu existau… nu existau oameni care să dea impuls dezvoltării culturale, cei de la Vremea nouă (înf. 1968) trebuind să laude inițiativele comuniste dar și să stimuleze prin critică dură administratorii din cultură.
A iniția în „comuna Vaslui” vreun fapt cultural ținea de temeritatea propunătorilor, de sprijinul partidului (prima aprobare se obținea acolo) și de importul de artă și, de mare îndrăzneală.
Astăzi, în 2020, mai sunt în viață - 2 – doi dintre organizatorii de atunci, subsemnatul și George Stoian, dar îl putem adăuga și pe redactorul Mircea Coloșenco, cel cu critica în ziarul Vremea nouă. Desigur mărturiile celor doi se mai pot diferenția pe ici pe acolo, dar realitatea a fost că exista interdicție anume ca „alergătoriștii din cultură” nici să nu fie pomeniți, indiferent ce-ar fi făcut bine sau rău, „salariul lor nefiind pentru a face și altceva decât să îndrume pașii spre cultura socialistă”. Apariția vreunui material critic în ziar era semnul că inspectorul „zbura” din funcție. Numai de criticat cultura la ziar era pe deplin slobod, și cei vreo 4 critici permanenți aveau după ce mânca o pâine, totul fiind la începuturi. Era vorba și de un județ nou, după reforma administrativă din 1968, era vorba de instituție culturală nouă, Comitetul Județean de Cultură și Artă (CJCA), Vaslui, desprins din Inspectoratul Școlar, deci cu multe vulnerabilități, pentru că nu se putea vorbi de cultură sau grup cultural local (pentru că nu exista), era vorba de laude obligatorii pentru agricultură și industrie și mai ales pentru rolul PCR. Era și un grup restrâns de oameni, 7, dintre care 4 șefi cu salarii mari și privilegii (cantina partidului, deplasare cu mașina, delegații etc.). Eu eram „inspector principal” cu destule sarcini de reprezentare, iar George Stoian era instructor de specialitate la instituția subordonată, Centrul de Îndrumare a Creației Populare, cu Petru Necula - Director.


[ add comment ] ( 2 views )
DOBITOCII, CĂȚEII ȘI VIRUȘII 
Marile dezbateri ale zilei au și problema cea mai arzătoare a timpului: pandemia, adică nenorocirea care a lovit tot globul pământesc. E clar și foarte vizibil că MOARTEA există în preajma noastră!
E clar și foarte vizibil că guvernanții liberali fac tot ce e omenește posibil să ne scape de această nenorocire, cu eforturi de-a dreptul supra-umane. Oamenii. Dar și Guvernul care își cheltuie până și re-zervele pentru ca să stăvilească prăvălirea morții peste noi toți.
Nu sunt deloc liberal, nu-s cu ei, l-am criticat aspru pe Nelu Tătaru. Dar, pot să nu-i văd alergătura și riscurile personale?
S-au repezit în media tot felul de dobitoci care să-și facă un fel de reclamă,parc-am fi în campanie electorală. Unul, mai titrat, pare a fi Cataramă, mare curajos mare, care se expune să arate că virusul nu există. Vreo câteva zeci de mari dobitoci s-au trezit în Piața Victoriei să demonstreze în fața guvernului, fără măști. Să le dea voie guvernul să meargă direct în groapă. Dar, mor numai ei ? Că aici e chestiunea, se infestează mulți alții și ăia mor nevinovați. I-aș lăsa pe ăștia să moară, dar nu se poate, pentru că după moartea prostului, din cauza lui, urmează și a deșteptului.
Cățeii de serviciu, țipă avan fie că-s de la partide, fie slugoi de pe la posturile de televiziune. Cel puțin unul, Cristache de la „România 9” e un schelălăitor antiliberal de mâna I. Îl susține și Ion Cristoiu, și alți câțiva… Dar bărbosul acesta e negru și la inimă nu numai la culoare: nu există nimic bine făcut de oamenii ăștia care-și expun viețile, ca să salveze pe multe altele. Despre Antena 3, se tot știe.
De o bucată bună de timp nu-l mai pot înțelege pe Victoraș Ponta. Țipă tipul, de zici că a luat foc în părțile intime. A simțit că-și poate crește capitalul electoral și se dă mare-mare specialist în economie. Noroc de epidemie, că nu mai intra el în parlament, cât e hăul. Tot de la gard sare și Tăriceanu. Îmi pare rău dar Popescu Tăriceanu pare a fi deja la groapa istoriei și-mi pare rău de vasluianul Daniel Olteanu că e din gașca asta infectă. Mai țipă unii de la PSD, dar ăștia sunt mai raționali, deși nu înțeleg s-o ascundă pe Olguța Vasilescu, cu comportamentul ei de țoapă.
Le convine rolul de CĂȚEI…
Între timp Covidul își face mendrele, mai cu interlopi, mai cu cei care vin de prin străinătate, mai cu sărmanii de pe lângă case. Până se va inventa vaccinul (sau vaccinurile) toți suntem expuși, și nu putem face altceva decât ce spun autoritățile.
Pentru viața noastră;
Pentru viața celor dimprejur.
Einstein spunea că prostia și universul sunt infinite, dar nu e sigur că și universul.


[ add comment ] ( 1 view )
PANDEMIE-N PRIMĂRIE (Măi, să fie…) 
Subiectul „mondial” al anului este această calamitate numită și Corona-virus, care pare și nobilă și cutezătoare și stăpânitoare, având simbol regal coroana. Nici la noi nu e altfel și cred că nu se va atenua această campanie decât la alegeri, indiferent când vor fi acestea.
Din punctul critic de vedere prin măsurile luate oficial se vede:
1. Inutilitatea unor instituții, mari consumatoare de fonduri. Acestea au fost necesare cândva, dar acum sunt de mare inutilitate.
a) Pe primul loc sunt Casele Corpului Didactic din județe. Ele au mult prea mult personal și mult prea puțină activitate tot anul. La nivel de județ Vaslui, mai au și un director navetist pe bani mulți, angajați care nu fac mai nimic, biblioteci pe care nu le consultă nimeni. Ca guvernant le-aș desființa imediat.
b) Bibliotecile comunale au devenit doar depozite moarte de carte din ce în ce mai veche, și dacă n-ar avea biblionet, n-ar mai călca nimeni pe acolo. Nu spun că bibliotecarele au salarii mari, dar neavând ce face, 99% sunt folosite la alte munci în primării. Rol de îndrumare a lecturii…? Da, de unde, da, pe cine?
c) Încărcare nejustificată a schemei de personal al primăriilor care, s-au și informatizat acceptabil și, în loc de 10 – 12 angajați sunt 19 – 29. Și, acum, toți au salarii mari și foarte mari.
d) Tot acolo sunt „purtătorii de cuvânt” ai primarilor, niște lipsiți de coloană vertebrală care-și câștigă un coltuc de pâine slujind la un stăpân, adesea vremelnic. Consilierul primarului trebuie să dispară cel mai urgent din schemă: de ce mai e viceprimarul ?
e) Scheme foarte stufoase sunt la muzee, dar acestea sunt puține și economii mari n-ar fi prin desființarea lor. Dar directorii, mulți incapabili, au salarii exagerat de mari. Jos cu ei.
2. Toate Primăriile sunt închise pentru public. Cum, și așa unele sunt vizitate în medie de aproximativ 5 persoane zilnic, în timp de activitate normală, acum NIMENI nu mai are voie să intre în instituție, pentru protecția personalului. Ies funcționari care să discute cu puținii solicitanți. Chiar și funcționarii, ori lipsesc din motiv de izolare, sau că nu au de treabă, iar primarii și mai ales ei se autoizolează cu mare folos, ca să-și efectueze muncile câmpului, ori alte „munci”, că mai toți au afaceri. Că aceștia sunt unde vor ei pe bani publici, dar oamenilor li se spune că-s unde ar trebui să fie, e o realitate cunoscută de mult.
Ar urma concluzia că aceste mari, foarte mari și impozante construcții de foarte multe milioane de lei ale primăriilor SUNT
INUTILE.
A apărut ideea că bisericile și primăriile se transformă în „muzee contemporane”, pe unde mai trec niște bătrânei când mai pot și ei. Covidul ne-a arătat că avântul profesiei de preot e în picaj, tot așa și fuga funcționărimii de la stat. Seceta și boala pot influența hotărâri guvernamentale, dar, e clar, poate, numai după alegeri.
l
Sunt de apreciat, cu totul de prețuit, măsurile guvernamentale ale liberalilor. Eu îi apreciez în mod cinstit pe Tătaru și Orban.
Dar, am o repulsie puternică pentru lătrătorul Ponta și smângăliciul Tăriceanu, care varsă zi de zi multă otravă din cât produc. Stați să vedeți că pot și mai mult. Cred că niște televiziuni sunt prea puternic stimulate financiar de le acceptă intrări masive în emisiuni. Politicienii aceștia încurcă serios tot ce se face mai bun pentru sănătatea populației din România. În numele libertății de exprimare, trebuie să fie lăsați să spună ce vor, dar măcar atenționare că opiniile lor nu sunt și ale posturilor, ar trebui făcută. Or fi ei, și oameni proști, dar să se ia după gâgâliciul de Ponta, nu e normal,
că-i păcat să tot mâzgălească tot ce reușesc acești sacrificați în favoarea sănătății românilor.
Că e pandemie… este. Că se chiulește mai mult… este. Că statul și-a luat sarcini financiare mai mari decât poate duce… este.
Este pandemie și în primărie. Mai păguboasă decât în restul vieții sociale. E clar că nu există „vaccin antipandemic”. Încă!

[ add comment ] ( 1 view )

<<First <Back | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 | 32 | 33 | 34 | 35 | Next> Last>>